Cerbii din codrul de aramă

Cineva a aruncat la gunoi capodoperele de mai sus. Am vrut să le iau eu, pentru că povestea acelui cerb și a cerbiței lui este romantică și înduioșătoare. Este spusă în două episoade, întâi ei doi la o întâlnire romantică în ceea ce nu pot fi decât “codrii de aramă” despre care scria Eminescu în Călin, și apoi cum ea, cucerită de masculinitatea coarnelor lui, iși declară dragostea păscând iarbă de la picioarele lui, în timp ce cerbul se uită furios spre fotograful care i-a surprins în scenă.

Cum să arunci astfel de minunății ale artei românești?!?

Am vrut să le iau eu, v-am spus, dar aveam un covrig în mână și n-am putut. Mi-ar fi onorat casa aceste tablouri/cârpe.

Dar cu fotografia omului ce-or fi avut? A fost la modul “du-te tu cu cerbii tăi!”? Doar aceste trei lucruri au fost de aruncat? Din cum sunt plasate lângă acel tomberon, mă gândesc că poate au fost puse acolo la liber, dar chiar se aștepta cineva să fie luată și fotografia respectivă?