“Eu n-am fost de acord”

Cel mai mult mi-a plăcut din tot scandalul incinerării lui Sergiu Nicolaescu o imagine cu o babă intervievată în fața crematoriului și care spunea, pe cel mai serios ton și clătinând grav din cap:

Eu n-am fost de acord cu incinerarea! Nu se poate să-l ardă așa! Eu n-am fost de acord cu asta!

Nu-i nimic mamaie, nu ți-a cerut nimeni părerea! Nu tu decizi ce se întâmplă!

Serios acum, ați observat strigătul de disperare al mass-mediei amuțite prin interdicția de a participa la funeralii? Furia de a nu fi lăsați să filmeze fiecare lacrimă și fiecare suspin de tristețe, mai ales după perioada banală a sărbătorilor? În primele zile era plin de știri precum “șoc, au interzis prezența televiziunilor!” și “cum comentați faptul că nu ne lasă să filmăm?”.

Cred că a fost un mic moment de șoc și pentru televiziuni atunci când opinia publică a fost “bine v-a făcut, nu aveți ce căuta acolo!”. Așa este când întreaga audiență ți-o construiești pe știri inventate, lacrimogene inutile, vedete de carton și știri idioate, nu mai ține nimeni cu tine. Când urli toată ziua ca prostul, atunci când chiar ai motiv să o faci nu-ți mai dă nimeni crezare.

Norocul televiziunilor a fost că a urmat scandalul cu incinerarea și strigătele mulțimii. Iar dacă n-au avut ce transmite ei, și-au inventat un fiu ilegitim fals pentru ca, mai apoi, aceleași televiziuni să se arate contrariate că se întâmplă așa ceva la noi și că lumea nu mai are pic de obraz. Mi-a plăcut tactica, facem un mic fals și câteva zile avem material pentru talk-show-uri, apoi îl demascam ca fals și mai facem o rundă de talk-show-uri.