blog demisec cu note fine de tehnologie

Urmăriți-mă pe Instagram și pe YouTube!

Sunt uimit de câți oameni fură atunci când au ocazia

23 Feb 2012  ·

GÂNDURI  ·

34 comentarii

Vorbesc aici despre oameni normali care, în anumite situaţii extraordinare, nu au nici o problemă în a-şi însuşi ceva despre care totuși ştiu clar că aparţine altuia. Exemple:

Soţia unui coleg îşi pierde telefonul. După câteva minute, colegul primeşte un “bip” de pe telefonul pierdut, nu apucă să răspundă, dar sună înapoi şi deja primeşte mesajul de eroare “abonatul nu poate fi contactat”.

Cineva găsise telefonul, pornise un apel ca să se convingă că este funcţional, apoi a închis telefonul şi l-a băgat în buzunar. Putea să se uite în agendă, să găsească un număr precum “Acasă” sau “Mama” şi să încerce să dea de pierzătorul telefonului. E simplu, ia 2 minute, faci o faptă bună şi returnezi cuiva un obiect pierdut.

În schimb a preferat să bage în buzunar un telefon funcţional doar cu gândul că poate-l vinde cu 300 de lei în târg. Eu numesc asta furt. Nu se cheamă că ai găsit ceva atunci când poţi afla din doi timpi şi trei mişcări cine este proprietarul de drept al respectivului obiect, ci furt.

Ale exemplu. Acum ceva vreme am găsit pe stradă un portofel. Avea şi bani în el şi de toate. M-am uitat la actele respectivului individ, i-am aflat telefonul de la adresa din buletin, l-am contactat şi a doua zi îi returnam portofelul intact. N-am vrut să accept nici un ban pentru asta.

Reacţia majorităţii celor din jurul meu? “Bă eşti prost, erau o grămadă de bani acolo, puteai să-i păstrezi şi gata”. Bă… nu puteam. Nu când, lângă bani, era buletinul celui care-i pierduse şi deci eram conştient că nu sunt ai mei, ci ai lui, eram conştient că-i pot returna uşor şi că, dacă îi bag în buzunar, se cheamă furt. Nu pot să mă prefac că nu ştiu ai cui erau sau să mă conving că dacă i-a pierdut nu mai sunt ai lui, ci ai găsitorului.

În ambele cazuri vorbim de oameni normali, care n-ar fura banii sau telefonul din buzunarul cuiva, nici pe departe, dar care au cumva impresia că dacă găseşti ceva e normal să fie al tău, chit că detaliile proprietarului real sunt imediat disponibile.

Mie mi se pare furt. Unii însă se transformă din Jeckyl în Hyde și ignoră orice logică doar pentru argumentul “dacă ăla e prost și l-a pierdut, de ce să-l dau inapoi?”

    34 comentarii

  1. dar dacă ai găsi o pungă cu 10.000 lei? tot furt?

      (Citează)

  2. nu ti se pare furt, chiar este furt, prevazut si condmnat de codul penal

      (Citează)

  3. well ar putea sa faca o plangere la politie, ca mai nou se fac si la noi cautari pe gps. Unui prieten i s-a furat in noaptea de revelion in Predeal. A facut plangere si politia l-a gasit peste vreo 2 saptamani functional undeva in Republica Moldova. Politia a zis ca nu are cum sa faca o operatiune pana in Moldova doar pentru un telefon, dar ca la prima operatiune mai mare, o sa faca si asta…Poate colega ta are mai mult noroc.

      (Citează)

  4. In liceu, in ultimul an, am avut “norocul” sa gasesc un Samsung roz cu clapa. Am cautat in agenda si am gasit Xulescu Coleg, sunat, inatalnit in hol, predat telefon, la revedere. Reactia colegilor ? Ooff, fraier esti…

    E comuna conceptia asta, si la multi nu o sa se schimbe.

    @vali – la 10.000 lei tentatia este mare si pentru un om corect, 50/50 sansele sa se duca la politie. Iar din cate siu eu tot la furt se incadreaza daca ii gasesti pe strada.

      (Citează)

  5. Unii sunt si mai nesimtiti dupa ce “gasesc” un portofel. Il stiu pe unu’ care gasise un portofel. A scos toti banii din el (300 si ceva de lei) si cu toate astea, n-a vrut sa inapoieze portofelul omului daca nu-i mai da inca 250 de lei.

    Gunoaie.

    @vali
    sunt oameni care au dus si 4000 de euro la politie pentru ca i-au gasit. Un om cinstit/corect nu si-ar insusi nici punga aia cu 10000 de lei.

      (Citează)

  6. Orice om are pretul lui. Procentul celor care ar ceda tentatiei creste in functie de valoarea obiectului gasit. Totul depinde si de situatia materiala a gasitorului (invers proportional)

      (Citează)

  7. Pai daca te gandesti ca legea pedepseste inactiunea (hai sa ii zicem asa cazului in care pastrezi ceva ce ai gasit pe strada), eu zic ca tot un fel de furt ar fi.

      (Citează)

    • @vali: prin lege esti obligat sa duci la Politie ceea ce gasesti. In alte state am inteles ca ce gasesti e al tau, dar la noi nu (parca m-am informat cand a fost faza cu iPhone-ul 4 gasit in bar acum niste ani pe la Gizmodo).

      Creste inima in mine de cate ori aud stiri cu oameni care au returnat 10-30k lei gasiti din intamplare.

        (Citează)

  8. Recent mi-am pierdut cheile de la casa … gasite de un betiv la nici 10 minute dupa ce m-am intors in locul unde le-am pierdut . M-am dus in carciuma si-am zis ca dau 50 RON pentru cine a gasit perechea de chei. Betivul n-a vrut sa mi le inapoieze pentru ca el a crezut ca sunt de la masina mea… si nu erau. Toate astea le-am aflat de la o vanzatoare de peste drumul unde am pierdut cheile. Tot taicamiu a gasit un telefon si l-a inapoiat propietarului. Eu am uitat borseta lui taicamiu in carutul din parcarea de la metro. Tot in interval de 10 minute a fost luata de altcineva…acel cineva dupa doua zile a sunat-o si i-a spus lui taicamiu unde gaseste borseta cu acte.Banii evident nu i-a mai gasit , cardurile fusesera deja blocate,problema se punea de acte. Taicamiu a uitat tot o borseta cu acte tot pe o masa de la o cafenea in Amstertam si cu o suma consistenta de bani ,a gasit-o un barbat si-a predat-o la autoritati si aia l-au chemat pe taicamiu la biroul de informatii.

      (Citează)

  9. Nu e vorba de pretul omului. Am citit mai demult un studiu facut prin america la o Universitate mare care spunea ca 80% din oameni ar fura in cazul in care stiu sigur ca nu pot fi prinsi. Pe masura ce creste riscul de a fi prins procentul scade mult.

    Problema e ca doar 20% din oameni au mustrari de constiinta in cazul asta. In general sunt genul de oameni care nu au pret, nu poti sa-i cumperi oricum.

      (Citează)

  10. si eu am gasit un blackberry pe strada si l-am returnat proprietarului. Mi s-a parut the right thing to do, dar tipa nu a fost foarte recunoscatoare.
    Cat despre 10.000 de RON, daca i-as gasi pe strada sigur nu i-as lua. Nu am chef sa vina mafiotii dupa mine :))

      (Citează)

  11. Însuşirea unor bunuri pierdute nu înseamnă furt. Furtul presupune deposedarea de proprietate, or eu nu pot spune – de exemplu – despre nişte bani pe care i-am pierdut că se află în proprietatea mea… Nu pot să-i utilizez… Nu pot să cumpăr ceva şi să zic “ştiţi, aveam banii ăştia în portofelul care mi-a căzut din buzunar, vă las aici un document prin care vă transfer dreptul asupra lor în momentul în care vor fi găsiţi de cineva şi aduşi la poliţie”.

    Ce se întâmplă dacă, în loc să-mi însuşesc banii din portofel, pur şi simplu nu-l ridic de pe jos pentru că nu vreau să-mi bat capul cu găsirea proprietarului… sau îi dau un picior din greşeală şi îl azvârl în Dâmboviţa? Se consideră că l-am prejudiciat pe fostul posesor pentru că banii lui nu vor fi returnaţi niciodată?

    Vorbeşti de furt, dar de fapt spui că oamenii ar trebui să fie făcuţi responsabili pentru bunurile pierdute de alţii… Nu spun că nu este un gest nobil să returnezi ceva, dar e ca hrănitul copiilor din Uganda… dai ceva cuiva pentru că tu crezi că din punct de vedere moral i se cuvine… Nu poţi să-i acuzi pe cei care n-o fac. Poţi doar să-i îndemni la mai multă empatie.

      (Citează)

  12. ala care returneaza bunul e de apreciat. ala care nu il returneaza nu e de condamnat. daca tu nu ai grija de bunurile tale, nici eu nu sunt obligat sa o fac. daca vreau bine, daca nu, sa fii sanatos, alta data poate esti mai atent. la randul meu, daca pierd ceva (sincer nu mi s-a intamplat) nu am pretentia de la necunoscutii din jur sa imi returneze respectivul ceva. ii apreciez daca o fac, dar nu ii condamn daca nu.

      (Citează)

    • @mircea: ba da, chiar e de condamnat.

      Insuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor

      Art. 243. – (1) Fapta de a nu preda in termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al său se pedepseşte cu inchisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
      (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi insuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare sau in mod fortuit in posesia făptuitorului, sau nepredarea acestuia in termen de 10 zile din momentul in care a cunoscut că bunul nu ii aparţine.
      (3) Impăcarea inlătură răspunderea penală.

      Citeste mai mult: http://www.avocatura.com/ll491-noul-cod-penal.html#ixzz1nE3wUycC

      Asta e din noul cod penal, care intra in vigoare prin iulie 2012. Insusirea bunului gasit este si in vechiul cod penal, dar la alt numar de articol.

        (Citează)

    • @Tudor: dar cum te asteptai sa fie recunoscatoare? Poate era de la munca si spera sa-l piarda. E ca si cum ti-ar returna cineva carnetul de note cand vrei sa ascunzi un 4 la matematica.

      Eu remarc ca multi considerati ca daca cineva pierde ceva, e un bou si ce-a pierdut i se cuvine gasitorului. Asa e drept, nu? Aveti mai sus citatul din lege.

        (Citează)

  13. eu vorbeam de condamnare din punct de vedere moral.
    inteleg ce spui tu din punct de vedere al legii, dar asta mi se pare o lege din seria “sa reglementam si noi niste treburi ca sa parem o societate moderna”. iti dai seama in ce hal suntem daca e nevoie de o lege care sa ne oblige sa returnam bunurile pierdute.

    sunt atatea moduri de a ocoli legea asta si totusi de a profita de neatentia/prostia aluia incat mi se pare inutila.

    de baza ramane simtul etic si dorinta de a face bine. eu unul nici nu as lua (nici nu mi-ar starni curiozitatea, deci nu as cunoaste valoarea bunului respectiv) dar nici nu l-as inapoia. mi se pare bataie de cap de pomana. odata ce ai pierdut un lucru, cred ca hazardul si nu increderea in lipsa de vicii a societatii sau in respectarea legii, iti aduce bunul inapoi.

      (Citează)

  14. daca-ti spun ca am returnat o geanta cu 6000 eur creste si mai mult inima-n tine?

    glumesc.

    Indiferent daca gaseam sau nu si un act de identitate langa bani tot i-as fi returnat, pentru ca norocul meu ar fi constat in ghinionul altuia si nu consider ca-ti poti cladi bunastarea pe nefericirea altora…call me an idealist

      (Citează)

  15. Radule, legea aia este inaplicabilă pentru majoritatea cazurilor în discuţie (poate cu excepţia unor telefoane), deci din punctul ăsta de vedere este o lege cretină.

    Sigur că da, poţi să o impui dacă există înregistrări ale traseului bunului… dacă ai primit coletul altcuiva, ţi-au intrat prea mulţi bani în cont, etc – atunci bunul nu s-a pierdut, a fost rătăcit, şi poate fi găsit cu uşurinţă la tine… sau dacă bunul de fapt a fost furat în spaţiul public şi există suspecţi, dar nu există martori… o lege ca asta îi permite poliţistului să rechiziţioneze bunul sau chiar îi dă o scuză să-l reţină pe hoţ, chiar dacă el susţine că l-a găsit, ca un băiat deştept (şi nu am o părere foarte bună despre legi cu utilizări indirecte)…

    Dar exemplele astea nu intră în aceeaşi categorie logică sau morală cu ce s-a discutat până acum… În ambele cazuri autorităţile/proprietarul ştiu sau cel puţin intuiesc de unde să ia bunul înstrăinat… Este oximoronic să vorbeşti despre aceeaşi condiţie pentru ceva ce a fost “pierdut”.

    Ce spune legea, în cel mai bun caz? Că dacă cineva a pierdut ceva şi, printr-un hazard la fel de mare ca faptul că eu l-am găsit, dă peste el la mine, şi poate să demonstreze că este al lui, eu sunt obligat să i-l returnez în 10 zile. Sunt şanse mai mari să câştige la loterie.

      (Citează)

  16. cand aveam vreo 14 ani, am gasit pe strada cu un amic ceva portofel. ne-am uitat la el, am vazut ca e fara bani, dar cu buletin si inca cateva prostii inutile. am mers la adresa de acolo, era vara si n-aveam ce face, ca il puteam lasa la prima cutie postala, am batut la usa, ne-a raspuns omu’ si mai sa ne bata ca ‘i-am furat noi portofelul, stiu eu cum fac hotii astia ordinari ca voi’. am incercat vreo cateva minute sa-i explicam si apoi am fugit ca el chema politia. unele fapte bune nu raman nepedepsite :)

      (Citează)

  17. @nwradu: greşeala ta iniţială că ai zis “mi se pare furt”. Ulterior în comentarii te-ai corectat, cf legii chiar ESTE furt. Ar tb să corectezi şi în articol. Mulţi oameni se pare că pur şi simplu NU ŞTIU că se cheamă furt să-ţi însuseşti un obiect pierdut.

    @specter: aberezi. Însuşirea unui bun pierdut ESTE furt. Nu are nici o legătură situaţia în care IEI banii din portofelul de pe jos cu cea în care nu iei portofelul de pe jos.

    Explicaţie ca pt miliţieni: fie laşi obiectul pierdut acolo unde este (şi îl va recupera fie proprietarul în mod direct, fie îl va ajuta cineva), fie îl ajuţi tu luînd obiectul şi restituindu-l direct sau ducîndu-l la obiecte pierdute sau la poliţie.

    @specter again: ai o mentalitate de kkt. Sper să-ţi pierzi actele, cheile de la casă/maşină, telefonul, laptopul şi altele, şi să le găsească un cetăţean la fel de “responsabil” ca şi tine.

      (Citează)

  18. Alias, mulţumesc de urări! Până acum nu am pierdut nimic de genul ăsta. Nu exclud posibilitatea să mi se întâmple şi nu, nu cred că cineva e (neapărat) un bou dacă o păţeşte. Totuşi, în astfel de cazuri mi se pare normal să-ţi asumi responsabilitatea pentru pierdere şi să nu dai vina pe altcineva că a profitat de greşeala ta în loc să ţi-o repare, cu atât mai mult cu cât nu ai de unde să ştii cine e sau chiar dacă există (poate portofelul/telefonul/etc a fost călcat de un autobuz/a căzut într-un canal/a fost îngropat în ciment şi nu l-a găsit nimeni).

    Nu am spus că trebuie să păstrăm orice găsim pentru că nu ne prinde nimeni… am spus că mi se pare normal ca o astfel de decizie să rămână la latitudinea găsitorului, în funcţie de propriile lui principii morale şi idei cu privire la proprietate. În primul rând pentru că este o situaţie gri din punct de vedere etic (am explicat de ce, puteţi sau nu să înţelegeţi), şi în al doilea rând pentru că returnarea obiectelor găsite este genul de imperativ moral pe care nu îl poţi impune decât stând în permanenţă peste umărul oamenilor.

    Sunt curios câţi s-ar revolta dacă s-ar trece la microciparea actelor de identitate şi dacă s-ar instala camere de supraveghere din trei în trei metri prin toate oraşele, în scopul prevenirii “furtului” de obiecte pierdute. Şi de gps-ul mobilelor mai comentează unii…

      (Citează)

  19. Situaţia nu e deloc gri din pdv etic. Un anumit obiect este al meu, de ex. un telefon. Faptul că eu îl ţin în buzunar sau îl pun pe masă sau pe banca din parc nu diferă ca principiu. Deci dacă eu îl las pe bancă, intenţionat sau nu, şi cineva mi-l ia de acolo, şi nu îl mai găsesc cînd mă întorc după el, de ce ar tb. să difere “etic” de situaţia în care cineva mi l-ar lua din buzunar ?

    Proprietatea e proprietate. Faptul că o pierd din greşeală NU înseamnă că renunţ la ea…

      (Citează)

  20. Tine de educatie. Sint putini cei care nu fura sau ridica si uita sa returneze.

    En exemplu si mai simplu. La munca avem automat cu diverse bauturi si ciocolate. Am bagat 3 lei in el, am luat ce ma interesa si apas butonul de rest. Si imi returneaza vreo 5 lei in fise. Iau restul meu de 50 de bani si restul il bag la loc.
    La care lumea din jur a ramas surprinsa de gest. De ce ? m-au intrebat. “Pentru ca nu sint ai mei”

      (Citează)

  21. Aham, am gasit si eu un portofel cu ceva banuri in el. nu mult aprox 150 de ron, cu acte cu tot, si am zis sa returnez, m-am dus personal al persoana acasa, si marlanul a inceput sa faca figuri sa erau mai multi bani inauntru, si ca lui nu-i pasa de acte, banii dom’le banii.

    Invatatura de minte…no more.

      (Citează)

  22. @jules: Dacă i-ai băgat la loc, cineva şi-a luat băuturi gratis…

    @alias: Eu nu mă refer la cazurile în care proprietarul ştie de unde să-şi ia bunul. Legislaţia străină chiar face diferenţa între obiect uitat şi obiect pierdut… Mă refer la cazurile în care ai pierdut ceva şi nu prea mai ai şanse să-l recuperezi dacă nu ţi-l aduce cineva la uşă.

    De exemplu, mie îmi cade telefonul din buzunar în timp ce merg cu bicicleta prin parc. Îmi dau seama de asta seara când ajung acasă. Presupunând că a doua zi am timp să mă duc să-l caut, tot nu reuşesc să-l găsesc pentru că e toamnă, e plin de frunze uscate, şi i-am consumat bateria tot încercând să sun la acel număr în speranţa că o să-l aud. La un moment dat va trebui să mă împac cu ideea şi să îmi cumpăr altul.

    Pentru mine nu e nici o diferenţă dacă telefonul rămâne acolo până la prima ploaie, când se strică definitiv, sau îl găseşte cineva şi îi schimbă sim-ul. Sigur că pot continua să-l consider “proprietatea” mea fie că e în buzunarul meu, în buzunarul lui, pe masă, pe bancă, acoperit de compost sau pe fundul Lacului Herăstrău… Dar esenţial este că nu îl mai pot folosi, şi nu m-a privat găsitorul de asta, m-am privat singur… Nu pot să-l pun în aceeaşi categorie cu cineva care-mi sparge casa sau îmi bagă mâna în buzunar şi îmi fură ceva ce aş fi putut să folosesc.

      (Citează)

  23. @specter: legile sînt făcute astfel încît să fie simple şi clare. Legea, şi din punctul meu nu numai legea ci şi bunul simţ, spune că nu ai voie să îti însuseşti un bun care nu e al tău, chiar dc. e pierdut.

    Tu acum vii cu tot felul de cazuri complicate, că dacă e acoperit de frunze, că dacă plouă pe el etc. Ar fi greu să precizezi în lege că ai voie să iei de pe jos un telefon dc. tocmai începe să plouă, şi să devină al tău, pt că altfel oricum s-ar fi stricat, dar nu e ok dc. e soare afară.

      (Citează)

  24. Şi eu mi-am pierdut telefonul la şcoală(l-am uitat în bancă) mai demult, dar colegii de după noi(clasa mea e de dimineaţă), după ce au găsit telefonul, au căutat în agendă şi m-au sunat, chiar dacă puteau să-l păstreze, pentru a-mi spune să-mi iau telefonul.
    Aşa ar fi trebuit să facă şi acela care a luat telefonul soţiei colegului tău.

      (Citează)

  25. eu am gasit un telefon destul de scump la-m inapoiat urmatoarea zi nici macar multumesc nu a zis proprietarul
    deci daca gasiti nu inapoiati

      (Citează)

  26. Buna,un prieten de-al meu a gasit pe o banca o geanta,a stat acolo cam vreo 15 min si nimeni nu a venit sa o ia asa k el a luato sa suit in masina si a plecat,sa oprit putin mai incolo la o masina de politie si a dato,insa nu ia spus exact akolo unde a gasito ci undeva mai aproape de masina politiei,pt k ii era frik k proprietara gentii sa nu-l fi vazut luando si sa nu declare geanta furata,apoi sia dat datele politiei k asa ii lea cerut acestia,la urma el ia intrebat pe politai dak q el mai are vreo trb sau dak o sal mai caute,acestia iau spus k nu,ca va lua legatura q posesoarea gentii pt a io inapoia,insa lui ii e frik k nu cumva posesoarea gentii sa zik k ia fost furata si sa pice vina pe el si sa aiba probleme cu politia,voi ce parere aveti?

      (Citează)

  27. cum se numesc acei care au furat romania de 22 de ani cinstiti patrioti de tara si popor

      (Citează)

  28. Va dati toti mari cinstiti cand defapt nu stie nimeni ce ati face defapt. Te pisi pea ea de lege nu ma poti acuza de asa ceva fara dovezi si in ziua de azi nu mai exista moralitate. Pe mine nu m a ajutata nimeni nicioadata nu mi a inapoiat nimeni nimic eu de ce ar trebui sa o fac? nu am de ce nu ma obliga nimeni si nimic. legea aia? nici atat!! Bani daca as prinde…depinde in ce stare ma prinde….daca am ii dau inapoi daca n am ii iau. Singura execeptie in care i as da fara sa stau pe ganduri indiferent de situatie sunt in cazulbatranilor..mi ar fi prea mila sa fac asa ceva. Cat despre telefoane m as preta la unu calumea in rest nu multumesc poate sa si l ia inapoi.

      (Citează)

  29. Corect ce spuneti. Eu am pierdut la Targoviste doua telefoane pe telekom, deoarece am fost preocupat cu probleme importante si mi-au cazut din buzunar. Acum daca mai returnam tel dupa ce l-am gaSit tine de constiinta fiecaruia , dar daca ii scoti cartela si poate il vinzi, ce sa mai zicem, asta este. NU ESTE BINE!!! Faptele bune ne reprezinta, nu??? Ce sa mai recuperam?? Nimic. Fratilor , care pierdeti ceva nu stiu pe unde NU AVETI NICI O SANSA IN ACEASTA TARA SA MAI RECUPERATI CEVA, LUATI-VA ADIO!!! Asadar va sfatuiesc sa aveti grija SA NU PIERDETI NIMIK!!! Dragi romani cu buna credinta aveti toata stima si dragostea mea si DOMNUL sa va aiba in paza cu toate !! SA AUZIM NUMAI DE BINE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

      (Citează)

    Alătură-te discuției, spune-ți părerea:

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verifică ce-ai scris. Dacă vrei să mai adaugi ceva, lasă un nou comentariu. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici, și fără mesaje doar de dragul URL-spam-ului. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt binevenite. Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pentru a le prelua doar pe acelea.

sus