Muzica varză a anilor tăi

Sunt curios dacă există un termen psihologic pentru acele momente în care muzica generației tale ți se pare varză în comparație cu cea a generațiilor trecute.

Pentru acele moment când asculţi chiar şi Modern Talking şi îţi dai seama că ştii toate versurile, dar nu poţi spune acelaşi lucru despre melodiile curente. Iar Modern Talking nici măcar n-au fost super-super..

Pentru acele momente când o melodie veche te conduce la un dans romantic cu o femeie superbă şi îi mulţumeşti în gând lui Dumnezeu pentru că există Lionel Ritchie sau REO Speedwagon sau Cutting Crew.

Acele momente în care îţi dai seama că mişti din cap şi cânţi şi tu cu toate vocea pe care o ai o melodie, iar când se termină îţi spui “bai cât de marfă e asta! cât de marfă!”

Chestiile acestea nu mi se întâmpla niciodată pe melodii noi. Niciodată. Poate doar cu cele de moment, dar un an mai târziu nu le mai ştiu nici după nume, pe când pe altele le reţin şi după 20 de ani şi mai mult.