Meciul

Oţelul n-a jucat bine. Nu ştiu cum s-a văzut de la televizor, dar de pe stadion părea că nu reuşesc să lege mai mult de 2-3 pase, iar centrările şi degajările erau mai mult la nimereală şi la noroc. N-au reuşit să găsească o metodă de a pătrunde prin apărarea Benficăi, alta decât “dă mingea în faţă şi speră să ajungă la unul de-al nostru”.

Nici Benfica n-a excelat, dar experienţa suplimentară şi munca de echipa şi-au spus cuvântul. Au avut o acţiune, au dat un gol, au plecat cu trei puncte. Bruno Cesar va rămâne în istorie ca fiind primul marcator de pe noul nostru stadion Naţional Arena, dar din păcate într-o înfrângere. Iar prin minutul 88, când am fi putut marca şi noi, mi s-a părut că acel şut merge direct în plasa porţii, dar n-a fost să fie.

Mi-au lipsit, în timpul meciului, reluările de la diverse faze. Mai amuzant a fost să urmăresc evoluţia scorului în partida Manchester vs Basel, unde doar doi oameni au dat 5 goluri. Statisticile meciului și alte scoruri din CL erau afișate periodic pe monitoarele stadionului.

Ce-mi pare cel mai rău este ca Oţelul n-a avut parte de o galerie mare şi de un stadion plin. Meritau acest lucru, iar 8000 de oameni este prea puţin. Poate că organizatorii ar trebui să regândească preţurile biletelor. E clar că lumea ar merge la meciuri, stadionul fiind unul de vis şi oraşul având o lipsă acută de locuri de distracţie, dar nu la preţurile acestea.

În plus, s-a verificat o altă teorie pe care am mai spus-o pe aici. Adu lume civilizată pe stadion şi le vei asigura o experienţă foarte plăcută. Când nu aruncă nimeni cu torţe, când nu rupe nimeni scaune şi nu le dă foc, când nu-ţi mănâncă nimeni seminţe în cap, e o experienţă foarte plăcută. Nici nu trebuie să fie un super-derby. Aş merge cu plăcere la alte meciuri dacă ar fi aceeaşi atmosferă.