Monumentul Holocaustului arata ca un cuptor

nu e tabla ruginita, ci panouri dintr-un otel corodat (are o grosime destul de importanta), un produs cunoscut drept Cor-Ten. E un material foarte frumos, utilizat foarte des in arhitectura contemporana. singurul lucru urat aici este ca e montat ca porcu’, cu fixare aparenta prin suruburi.
calitatile estetice ale monumentului raman discutabile, calitatea executiei ramane execrabila dar rolul lui este unul pozitiv. vorbim foarte rar de Holocaustul din Romania lui Antonescu, asa ca putin respect pentru cei morti nu strica.
spatiul interior este frumos, cele cateva monumente funerare sunt foarte frumoase, iar gunoaiele plimbate de vant ne aduc aminte ca nimanui nu-i pasa.
vezi ca pe langa turn si “cuptor” mai sunt cateva sculpturi, unele interesante. metafora “cuptorului” nu-i noua, a fost folosita deja in mai multe monumente de acelasi tip, efectul cel mai reusit fiind cel din Jewish Museum din Berlin.

apropo, ai vizitat Sinagoga Mare (Str. Vasile Adamache nr. 11) sau Templul Unirea Sfanta (Str. Mămulari nr. 3)? Pentru mine a fost o surpriza placuta, e o bucatica din istoria orasului ce ramane o mare necunoscuta pentru multi bucuresteni.