un blog de Radu Dumitru

►► canalele mele de YouTube: youtube.com/RaduDumitru (personal) și youtube.com/NwraduBlog (tech) ◄◄

Oamenii tampiti sunt peste tot

30 May 2011  ·

GÂNDURI  ·

1 comentariu

Ieri am fost la Otopeni să aştept pe cineva. Întrucât între aterizare şi recuperarea bagajelor pentru a ieşi din aeroport trec minim 30 de minute, am avut muuuult timp de aşteptat şi de analizat oamenii care se perindau pe acolo. Un caz în particular ne-a amuzat pe toţi cei ce stăteam lipiţi de barele de la Sosiri, imediat după uşile prin care ies călătorii.

Iese o femeie mai în vârstă. Vede 30 de oameni uitându-se la ea, se sperie şi dă să intre înapoi prin uşile glisante. O opreşte un paznic, care-i spune că nu mai are voie acolo, odată ce a trecut de uşi.

“Dar am bagajele acolo, trebuie să mă întorc!”
“Ne pare rău, dar nu mai aveţi voie.”
“Dar eu doar căutam o toaletă…”
“Trebuie să mergeţi la biroul de securitate, explicaţi acolo de ce trebuie să reintraţi în zona de călători şi vă va însoţi cineva…”
“Dar eu doar căutam o toaletă…”

Aeroportul are suficiente semne interioare, deci ştii exact unde eşti şi ce ai de făcut. Să-ţi laşi bagajele undeva, apoi să orbecai ca o găină prin aeroport până când uşile se deschid şi vezi prin ele zona publică în care “eşti liber”, iar văzând-o să şi treci prin ele, deşi ştii că nu ai voie, e o tâmpenie. Poţi să ai parte de ore întregi de interviuri şi declaraţii din acest motiv. Urmarea a fost că doamna respectivă a stat în uşi, strigând spre cine putea dinăuntru ca să-i aducă şi ei bagajele (“da, alea de lângă coloana aceea”).

E ca atunci când îi văd pe unii în mijlocul bulevardului, stând stingheri între benzi în timp ce maşinile trec pe lângă ei cu 60 la oră deoarece acolo au fost surprinşi în timp ce traversau aiurea. Le vezi pe chip teama de o situaţie neașteptată de criză, pe care nu o pot controla, iar pe fața mea poţi vedea teama că se vor speria sau îi va lovi cineva cu oglinda maşinii şi îi va împinge în faţa maşinii mele. Mereu îmi vine să opresc lângă ei, să las geamul în jos şi să-i întreb “ce ***** mă-tii cauţi în mijlocul drumului, boule?!? Nu vezi trecerea de pietoni la 30 de metri mai încolo?”. E doar un exemplu de oameni care fac tâmpenii mari și ilogice deși aparent este foarte simplu să-ți dai seama că faci o mare greșeală.

    1 comentariu

  1. eu am fost martor la alt fel de intamplare. Am aterizat pe Otopeni si se astepta la rand la verificat actele. se misca randul incetisor. Un domn binevoitor incepe sa vorbeasca in gura mare cu membrii familiei ca el se grabeste si ca: “o sa ma cert cu astia, ca aici am curajul, ca la aia (vamesii din Viena) nu puteam sa ma cert cu ei”. Apropo de aia 30 de metrii, aici sunt 30 de ani de prostie in capul unora.

      (Citează)

    Alătură-te discuției, lasă un mesaj

    E-mail-ul nu va fi publicat. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici. Gândiți-vă de două ori înainte de a publica. Nu o luați pe arătură doar pentru că aveți un monitor în față și nu o persoană reală.

    Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt ok.


    Prin trimiterea comentariului acceptați politica de confidențialitate a site-ului.



    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.

sus