Iti strici ochii la un televizor asa mare!

Când mi-am cumpărat televizorul de 40 de inci (102 cm), ai mei au venit, au văzut, au cucerit şi au zis “vai cât de mare este! O să-ţi strici ochii la aşa un televizor mare!“. Eu am dat din respectivii ochi peste cap şi am ridicat din sprâncene şi am zis “ooooo-kay” sau “right” sau ceva aşa, dar n-am insistat.

Culmea e că am auzit aceasta previziune sumbră de la mai mulţi oameni în viaţa mea. Nu neapărat despre mine, ochii mei şi televizorul meu, dar li s-a spus şi altora. Aşa că mă întreb şi eu ca inginerul pasionat de anatomie, de unde până unde îţi strici ochii de la un televizor mare? Ştie cineva de unde a pornit acest mit? Pentru că eu situaţia o văd exact invers: pe televizorul meu gigantic se văd mult mai bine subtitrările, detaliile în general, acţiunea, culorile, oamenii sunt gigantici, decolteul Iuliei Vântur este mai impresionant decât probabil în realitate. Du-mă acum la un televizor de 32 de inci (81 cm) pus la aceeaşi distanţă şi trebuie să-mi forţez ochii pentru a vedea subtitrarea şi detaliile. Nu port ochelari, ba chiar am vedere de şoim (sau ce animal din ăsta vede bine), dar în primele zile tot mi-aş forţa ochii pentru a mă obişnui cu dimensiunea mai mică.

O altă expresie care m-a enervat toată viaţa a fost că mă iradiez la televizor. La cele vechi, cu tub, înţeleg măcar de unde a pornit ideea, că e un mare tun de electroni în spatele televizorului, tun care trage cu particule spre tine, omul care eşti în faţa televizorului. Aceste particule generează imaginea pe ecranul televizorului, dar te şi iradiază un pic, atât de puţin încât probabil că o viaţă întreagă de uitat la televizor nu se compară cu o singură radiografie făcută la plămâni sau cap. Şi totuşi, care credeţi că a fost al doilea lucru pe care l-am auzit când am renunţat la televizorul cu tub catodic şi am luat un LCD plat? “Vai cât de mare este, te iradiezi mai mult la el“. Am încercat să explic că e pe alt principiu, dar n-am avut cui… iradierea e proporţională cu mărimea ecranului şi atât, legile fizicii nu se pun la socoteală.

Morala este să nu mergeţi niciodată la cinema. E ecranul atât de mare încât vă stricaţi ochii rapid şi vă mai şi iradiaţi ca la Cernobîl.