Povestea relativ amuzanta a repararii unui cooler

Azi mă sună tata pe la ora 11. S-a stricat calculatorul. Îl porneşte, merge câteva minute şi se închide singur. “Hait, s-a dus sursa!“, mi-am zis. Eu eram la IGPR, înconjurat de nişte oameni dubioşi, aşa că discuţia s-a terminat acolo cu un simplu “nu-l mai folosi şi văd eu diseară“.

“Diseară” l-am pornit, am intrat direct în BIOS şi temperatura procesorului se ducea spre “bun de făcut omletă pe el”. “Hmm – mi-am şoptit scărpinându-mă pe barbă – probabil s-a defectat ventilatorul de pe procesor“. Evident că ăla era, ba chiar şi în BIOS îl arăta că uneori îi scădea turaţia de la 2800 la 900 şi chiar şi zero. Am concluzionat că m-am tâmpit şi sunt prea stresat la muncă, din moment ce am crezut că e sursa, care nu aşa s-ar fi comportat în caz de defect.

Cum l-am reparat?

1. Am demontat carcasa, am văzut că ventilatorul se învârte, dar cu turaţie mică, uneori se oprea de tot pentru câteva secunde.
2. Am căutat unul de rezervă sau vechi prin casă. Nu aveam. Am găsit în schimb un microfon de birou atât de vechi încât cred că e cel de la care vorbea Ceauşescu în balconul CC-ului, în celebrul discurs cu “alo! alo!”.
3. Undeva e un calculator şi mai vechi decât asta pe care-l reparam. Am cotrobăit prin balcon după el (la bustul gol, ca să impresionez vecinele – dar s-a dus toată vrăjeala când m-au văzut scoţând mândru un calculator antic din nişte cutii; s-a lăsat cu cuvinte grele gen “tocilarule! inginerule!“), l-am demontat, evident că nu s-a potrivit nici ăla. Procesorul era un Duron 800 MHz, iar cooler-ul de pe el era cât o monedă de 50 de bani. Am renunţat la ideea de piese de schimb.
4. Am demontat coolerul defect. Am aspirat de praf totul. Am dat cu pensula prin toate componentele. L-am lovit uşor cu palma, l-am hâţânat, l-am rotit, l-am rugat să meargă, l-am ameninţat, i-am oferit bani, i-am spus că îl cuplez cu o ventilatoriță simpatică… penis! tot la fel de prost a mers.
5. Am scos capacul de pe ventilator şi l-am dat cu WD-40 în motor, un spray degripant. Tot degeaba.
6. Pe carcasă calculatorului era un alt cooler de exact aceeaşi dimensiune. Am vrut să-l pun în locul celui defect, dar ăla defect era prins de radiator prin nişte fire care intrau în baza acestuia probabil la un senzor şi n-am vrut să le tai. După ce am scos radiatorul de pe procesor am descoperit că nu am nici pastă termoconductoare în casă.
7. Aşa că în final am pus ventilatorul bun peste ventilatorul prost, ambele răcind radiatorul. Sunt în serie. Fac sex. N-am găsit şuruburi ca să le prind bine (trebuie nişte autoforante cu pas mare la filet, dar nu foarte lungi), aşa că le-am legat împreună cu sârmă şi am răsucit-o de două ori. Momentan merge. Stă procesorul la 60 de grade, dar nu se mai opreşte.

Faza tare a fost o oră mai târziu, când am intrat în baie plin de praf ca să fac un duş. Mai ştiţi când, la punctul 5, am zis că am dat cu WD-40 în ventilator? Spray-ul era nou-nouţ, aşa că întâi am dat 2-3 fâsuri cu el în cadă, ca să văd că merge şi cu ce presiune. Eh, o oră mai târziu am pus un picior în cadă şi am făcut un ditamai spagatul de era să cad şi să mor şi să-mi rup gâtul şi spatele. Era totul alunecos de zici că eram pe gheaţă. Făceam un accident de Darwin Awards.