un blog de Radu Dumitru
un blog de Radu Dumitru
►► canalele mele de YouTube: youtube.com/RaduDumitru (personal) și youtube.com/NwraduBlog (tech) ◄◄
Am şi eu o întrebare pentru aceia dintre voi care sunteţi tați şi sau mame: cum dovediți că este copilul vostru?
Problemea mea e următoarea: un adult are buletin cu nume, adresă şi fotografie în el. Un copil îl primeşte abia la 14 ani, iar până atunci are doar un certificat de naştere cu numele său și al părinților. Dacă pe stradă, atunci când te plimbi cu copilul tău, te opreşte un poliţist şi te întreabă dacă e al tău sau l-ai răpit de undeva, cum dovedeşti că e fiul sau fiica ta? Da, copilul are un certificat, dar în lipsa unei fotografii asociate lui, cum ştii al cui este de fapt și că este cel din actul respectiv?
Să luăm alt caz: doi oameni se ceartă pe acelaşi copil, fiecare spunând că este al lor. Exceptând metoda aplicată de Solomon în antichitate, din nou, cum dovedeşti că e al tău şi nu al altuia?
Ar fi şi tot felul de cazuri nasoale şi probabil mult mai realiste. Moare un copil. Are 12-13 ani, n-are încă buletin dar e suficient de mare încât să umble singur prin oraş, la şcoală, în mall, etc. Are loc un accident. Nu văd cum ar putea fi identificat, că doar nu umblă cu o copie a certificatului de naştere după el sau cu o etichetă ca a bagajelor prin aeroport.
Poate ar trebui să se dea buletine de la o vârstă mult mai fragedă. Ştiu că fotografiile ar fi inutile sau ar trebui actualizate anual, dar sunt şi alte metode, tot felul de cip-uri sau mai ştiu eu ce. S-a mai gândit cineva la asta sau nu-i pasă nimănui?
Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.
Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri
Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.
Îți place blogul meu?
Apasă acest buton înainte de a cumpăra de la eMAG
și vei susține acest site.
Magazine recomandate:
De ce Temu și Shein sunt o amenințare pentru aproape orice magazin online și offline
Am circulat în spațiul Schengen pe Otopeni și mi-a plăcut
Flanco devine primul Smart Discounter electro-IT din Romania (și ce înseamnă asta)
Articole interesante de citit astăzi – 14 aprilie 2024
Iranienii au lansat un atac aerian care doar îi face să pară neputincioșiCopyright © 2006 - 2010 nwradu blog.
Reproducerea textelor și a imaginilor ce-mi aparțin este posibilă numai în sistem "creative commons Attribution Non-Commercially Share-alike 3.0 CC BY-NC-SA".
Termene și condiții | Politica de confidențialitate | Politica de cookies
11 comentarii
08/04/2010 la 9:44 PM
Probabil totul a mers pana acum pe principiul “de ce sa ma leg la cap daca nu ma doare”.
Daca nu au fost cazuri sau intamplari care sa necesite o astfel de gandire, nimeni nu cred ca s-a gandit, sau daca s-a gandit, nu a actionat.
0Minime0(Citează)
09/04/2010 la 12:06 AM
În condiţiile tehnicii de azi, nici actele adulţilor nu prezintă cine ştie ce încredere, deci faptul că nu au acte şi cei mici nu e cine ştie ce. Este probabil unul dintre puţinele, dacă nu singurul – pe moment nu găsesc alt exemplu – în care funcţionează prezumpţia de nevinovăţie.
În general, un copil este însoţit de adult în perioada în care nu se poate descurca singur (până pe la 6-8 ani) pe stradă. Nu este greu să-ţi dai seama de relaţia de rudenie între un copil şi adultul care-l însoţeşte la această vârstă, dincolo de asemănarea fizică. Peste 8 ani, deja cunoaşte zona-cartierul, pericolul de a se pierde scade.
În caz de tragedie, oricum este mai uşor de identificat un copil decât un adult fără acte. În mod natural, părinţii anunţă imediat autorităţile, câteva ore, cel mult, în vreme ce la un adult pot trece zile până să anunţe cineva (şi în unele cazuri chiar nu anunţă nimeni), astfel încât dacă apare un eveniment e uşor de făcut legătura.
Apoi, nu e foarte greu să-i pui o hârtie/cartonaş cu numerele de telefon la îndemână în caz de…, învăţat câteva reguli de bază…
Cristian Banu(Citează)
09/04/2010 la 1:46 AM
De la 7 ani in sus, teoretic, ar trebui sa aiba carnetul de elev la el. (asta presupunand ca merge singur doar de la -pana la scoala, nu toata ziua)
Andrei Ruse(Citează)
09/04/2010 la 2:35 AM
Dar pe ăla peste faţa căruia a trecut tranvaiul 105 cînd avea buletinul în gură cum îl mai recunoşti? Sincer cred că sînt atît de rare cazurile despre care vorbeşti tu încît nu e nevoie de o “înmatriculare” specială. Şi-aşa avem coduri de bare de la naştere, asta ne-ar mai trebui! Eu ştiu că eşti un împătimit al tehnicii dar hai să lăsăm lucrurile aşa cum vin, neştanţate, fără cipuri, fără buletine de calitate etc. :)
Meneopol(Citează)
09/04/2010 la 8:01 AM
@Meneopol: nu zic de ceva tehnica avansata. Din partea mea sa-i stanteze :P
@Andrei: e obligatoriu? Buletinul e prin lege, dar copilul nu cred ca e obligat sa poarte carnetul cu el. Majoritatea probabil il tin in ghiozdan.
@Cristian: corect, eu asa as face, i-as da o hartie cu date de contact. Prin strainatate bolnavii au si un fel de medalion sau bratara pe care scrie daca au vreo boala grava sau sunt alergici rau la un anume medicament sau date de contact…
@Minime: accidente cred ca se mai intampla totusi. Ideea e ca pana la 14 ani nu exista o metoda clara de a identifica o persoana (in afara de ADN, pe care vad ca nu l-a zis nimeni :P), ceea ce mi se pare foarte ciudat.
nwradu(Citează)
09/04/2010 la 8:38 AM
Uneori pui niste intrebari puerile. Daca e cazul de accident in care nu poate fi recunoscut, exista si alte metode stiintifice de identificare, nu doar o hartie pe care ar putea sa o poarte la el (certificat nastere, carnet de elev, biletel cu nr de tel etc.). Cele mai simple si mai sigure sunt: amprenta dentara si grupa sanguina. Eu am trecut printr-o experinta de asta terifianta acum multi ani. Eram invatatoare si unul din elevii mei (de clasa a IV-a) s-a pierdut. Intre timp, dupa ancheta politiei, l-au gasit inecat in Dunare… il scosese apa pe la Tulcea (eu fiind din Galati). Imagineaza-ti ca era de nerecunoscut. In poze, politia m-a rugat sa-l identific si eu, el era umflat si deja muscat de pesti. Dar forma capului si mai ales hainele si obiectele pe care le avea in buzunare i-au ajutat pe parinti si politisti. Caci se stia exact cum era imbracat si ce avea la el atunci cand a disparut. Coincidentele sa fi fost doi copii imbracati identic si sa aiba si aceleasi jucarii ca el sunt infime.
Apoi cand un copil creste intr-o familie el e constient de asta, asa ca daca e viu poate sa spuna si singur cui apartine. Mai grav este cand copilul se schimba in sala de nasteri. Atunci e mai greu…. dar si daca e foarte mic si e rapit, tot se poate identifica prin metode specifice, caci inca din prima zi de viata copilul are legatura cu sistemul medical si astfel exista niste legaturi intre el si parinti si mai ales se formeaza un instinct matern prin care mama recunoaste copilul.
docica(Citează)
09/04/2010 la 9:56 AM
Ca act de identitate, un copil poate avea pasaport, teoretic din ziua in care s-a nascut. Personal, i-am facut fiicei mele pasaport de la varsta de o luna (calatorim des cu ea impreuna), am tinut-o in brate cand i-au facut poza. Desigur, fizionomia copilului se schimba, asa ca la 5 ani se inlocuieste.
Asa copilul are un act de identitate cu fotografie. Evident ca nu va umbla pe strada pana la 14 ani cu pasaportul in buzunar, dar e un act cu poza :)
Bogdan(Citează)
09/04/2010 la 10:05 AM
Uneori pune intrebari puerile, dar nu e cazul aici, vezi aici de exemplu : http://www.cnn.com/2010/HEALTH/04/06/haiti.baby.parents.reunited/index.html?iref=allsearch niste parinti care s-au chinuit sa emonstreze ca bebelusul lor este al lor.
Si aceeasi problema se pune si in cazul batranilor senili sau cu Alzheimer care pot sa plece de acasa si nu au buletine sau ceva la ei deci sunt greu de gasit” ai cui sunt”, mai ales ca nici nu pot sa explice ce si cum
ioana(Citează)
10/04/2010 la 11:44 AM
@Bogdan: intrebarea devine atunci de ce se face act pentru plecari din tara, dar nu si in interiorul ei. Necesitatea de legitimare si identificare este aceeasi.
Ar trebui stampilati sau cipati, ca la cai :P
nwradu(Citează)
12/04/2010 la 1:01 AM
test ADN, teste de paternitate, etc. asta daca ai timp. pe strada nu creca ai laboratoru cu tine ca sa ii demonstrezi politaiului ca e al tau..
maryusz(Citează)
15/04/2010 la 4:31 PM
“haoleu sa muara ciripel daca nu-i baiatu meu”
asa e bine? :D
animaloo(Citează)