Din Carrefour adunate

Mă amuză cum în parcarea de la Carrefour majoritatea lumii caută un loc de parcare cât mai aproape de intrarea în magazin, deoarece e de neconceput să meargă pe jos mai mult de 20 de metri până la magazin. Apoi intră în acesta şi merge pe jos probabil câţiva kilometri în total printre rafturile de produse, împingând şi un coş greu plin de cumpărături. Dar distanţa aceea din faţa magazinului trebuie redusă la maxim, ca să nu obosești.

La KFC la case era o familie mai de melteni aşa. Aveau o fetiţă mică. Mama comandă ditamai găleata de pui, iar fetiţa se agaţă disperată de piciorul ei şi o roagă: “Mami, mami! Vreau suc de portocale!” Iar mama, probabil fericită de faptul că fetiţa vrea să bea chestii naturale, se întoarce mândră spre casieră KFC-ului şi îi spune “aţi auzit-o, vrea suc de portocale. Daţi-ne Mirinda la meniu!”

Înapoi în Carrefour, concursul acela la care fac reclamă Stefan Bănică şi Andreea Marin mi se pare absolut stupid. Probabil costă o grămadă de bani să facă acele taloane plastifiate transparente şi în atâtea culori, având ca singură şmecherie faptul că atunci când le pui pe un fond roşu vezi dacă ai câştigat ceva. Nu era mai simplu să îţi dea un loz de răzuit, sau altceva mai ieftin de produs? Şi cum poţi fi sigur că nu şi-a oprit casiera taloanele câştigătoare?

La raionul de bere era o tipă care oferea câte o sticlă de Bergenbier pe gratis. Eu am refuzat-o, nu-mi place. Dar a făcut o față de parcă aş fi maltratat o pisicuţă sau ceva. Cred că sunt primul om care a refuzat o bere oferită pe gratis.

În galeria comercială Feeria, chiar în fata caselor de marcat, e un chioşc ce vinde suc natural de portocale, proaspăt stors. Angajaţii cumpără portocalele cu 4 lei/kg din Carrefour, le plătesc la casă, mai fac doi metri până la chioşcul unde le storc şi vând un pahar de suc cu vreo 13 lei. Bună afacere! Mai interesant este că au clienţi care nu-şi dau seama că şi ei ar putea cumpăra portocale şi apoi le pot stoarce singuri. Yes we can!