La placinte inainte

Astăzi mi-a fost foarte foame. Şi cum am fost destul de ocupat ziua la servici, şi nici nu aveam cu cine merge la o masă mai bună, am decis să dau o fugă până la McDonald’s-ul apropiat, de la Morarilor. Zis şi făcut, am purces la drum cu voioşie în suflet şi durere în stomac, gata să mă înfrupt cu mare poftă din excelenta mâncare. Mi-era atât de foame încât la aperitiv aş fi mâncat doi Big Tasty.

Dar n-a fost să fie. Afară, pe terasa în aer liber a restaurantului era plin de copii şi părinţi mâncători de hamburgeri. “E normal – m-am gândit – este cald afară, a ieşit lumea la un cartof prăjit“. Şocul a fost însă în magazin. La case cred că erau 50 de oameni, de fapt copilaşi. Era 1 iunie. Probabil că vreo 20 de minute aş fi stat la coadă la o casă, apoi încă atât aş fi căutat un loc liber. Nu ştiu unde intenţionau să se aşeze cei de la case, pt că deja toate mesele erau ocupate. Şi peste tot era plin ce copilaşi gălăgioşi, pe care mie îmi cam vine să-i strâng de gât atunci când încerc să mănânc în linişte. Dacă aş putea folosi Forţa ca Darth Vader, ar fi plin de cadavre în jurul meu în localuri. Am plecat şi am mâncat o merdenea de vizavi. Şi exact astăzi n-am avut nici sandvişuri la mine. Nu trebuie să fiu un magician care vede în viitor ca să-mi dau seama că ulcerul e pe aproape.

În altă ordine de idei, nu înţeleg de ce unii oameni preferă, în unele localuri, să stea afară decât înăuntru. Sunt unele cafenele sau restaurante care au terasa făcută practic în parcare, în stradă. De ex chiar Starbucks din Plaza Mall, trec maşinile la un metru de oamenii care stau afară la o cafea. Ce rost are? E plin de praf, de gălăgie, de miros de benzină, claxoane şi frâne. Nu mai bine e în interior, la aer condiţionat şi muzica? Sau Gregory’s de la Unirii, sau SpringTime din Piaţa Victoriei, sau Pizza Hut de la Universitate. Şi câte alte astfel de localuri, mai ales că oraşul e gălăgios, maşinile claxonează, sunt tot felul de rable zgomotoase. Nu degeaba ziceau ăştia că avem vreo 15-20 de decibeli peste nivelul normal al gălăgiei pt un oraş (adică de 100 de ori mai mare), şi tone de praf.