15 iunie 1997

Acum 10 ani terminam clasa a 8-a şi după câteva zile urma să dau examenul de admitere în liceul Gheorghe Lazăr. Îmi amintesc petrecerea de sfârşit de gimnaziu, admiterea în liceu, subiectele şi rezultatele. Ce-au trecut 10 ani…

Mă gândeam zilele trecute cu melancolie la examenele din facultate. De fapt doar la sentimentul acela de zi de examen. Ajungeam cu o oră mai devreme la sala de examen şi deja erau toate locurile bune ocupate, de mă făcea să cred că unii veneau şi campau acolo cu o seară înainte. Găsirea unui loc, aşezatul strategic, calculul rândurilor libere şi ocupate, inevitabilele replici “băă, îmi zici şi mie dacă ştii / da mă, îţi zic“. Mă întrebam dacă am făcut copiuţele care trebuie. Dacă se va putea copia. Dacă mă prinde proful, ce fac? Dacă e lumină suficientă pt copiuţe. Dacă o să ne dea uşor. Clasicele discuţii “eu am auzit că ne va da subiectul X / eh na… de la cine ştii?” şi “dar problema asta de aici, ştii să o faci? / eşti nebun? e OZN rău asta“. Şi apoi când venea proful şi dădea totul peste cap că se punea să ne aranjeze alfabetic sau să dea pe numere (“numărul A, numărul B“, cum ne-a împărţit odată un prof, socotind probabil în hexa). Momentul în care vezi subiectele şi îţi dai seama că faci, faci doar dacă poţi copia, sau poţi pleca deja acasă. Momentele când întreabă un coleg ceva şi tu trebuie să ascunzi copiuţele, pt că vine proful să-i răspundă. Când ieşeai din examen şi fiecare zicea ce-a făcut, cât i-a dat (“fuck, am greşit“) şi îţi dădeai seama cam cât vei lua (“e bine mă, aşa mi-a dat şi mie / naşpa, poate îl pic“). Când ne adunăm toţi să ne zică rezultatele (la câteva ore după examen, în aceeaşi zi, nu după 3-5 zile ca la ASE deşi volumul de corectat este de 5 ori mai mic) şi cât de bine ne simţeam atunci, pt că scăpasem de un examen şi următorul era încă departe…

Erau frumoase zilele acestea în facultate. Doar aceste momente, relativ unice, nu şi toată faza de învăţat pt examen. Acele 4 ore de dinainte şi din timpul examenului. Sunt unice, după ce termini facultatea nu mai treci niciodată prin astfel de zile.