blog demisec cu note fine de tehnologie

volvo xc60Citiți despre SUV-uri noi: testdrive Volvo XC60 și lansarea producției de Ford EcoSport la Craiova.

Puteți da 3000 de euro proiectului preferat din competiția The Venture

Clock icon

30 Nov 2016

Tag icon

TEHNOLOGIE

Comments icon

Spune-ți părerea

Am asistat săptămâna trecută la prezentarea celor 10 proiecte rămase în competiția de antreprenoriat Chivas The Venture și, wow, o mulțime de idei bune anul acesta. De obicei, pe la astfel de pitch-uri jumătate dintre idei mi se par inutile pentru piață sau deja implementate de multă vreme de alții, însă acum 9 din 10 proiecte mi s-au părut de viitor și cu impact social, așa cum cere competiția.

Ca dovadă, majoritatea aveau deja o finanțare și erau într-un stadiu mai avansat de dezvoltare, căutând la The Venture noi surse pentru a-și duce produsul pe piață. Competiția dă câteva mii de euro aici la București (inclusiv noi toți putem vota pentru cel mai bun proiect și câștigătorul ia 3000 de euro), dar miza este accesul în etapa internațională. Unul dintre cele cinci proiecte rămase în concurs va fi ales de juriu pentru a reprezenta România la faza internațională a concursului, unde finanțările totale merg spre un milion de dolari.

Cum e cu votul? Intrați pe TheVentureVote.ro și votați proiectul care v-a plăcut cel mai mult. Câștigătorul votului public ia 3.000 de euro. Se poate vota până pe 5 ianuarie 2017.

Eu voi vota cu Radu Motișan, proiectul uRAD Monitor. L-am ales pentru că-i apropiat de niște interese proprii (poate vă amintiți articolul despre poluarea din oraș), pentru că dezvoltă un aparat pe care mă gândesc să-l cumpăr și eu și să-l pun în balcon pentru a contribui la rețeaua de senzori și pentru că și-a prezentat foarte bine munca și proiectul, deși acest ultim aspect are mai degrabă legătură cu deciziile juriului, nu cu partea de vot public.

uRAD MONITOR

Este un aparat care monitorizează următoarele:

  1. concentrația din aer de particule fine numite PM2.5, adică unele foarte fine (<2,5 microni) ce sunt parte importantă a ceea ce numim “poluare” și “praf”, capabile să treacă prin membrana plămânului și să ajungă inclusiv în țesuturi. Aerul poluat cu astfel de particule duce la boli și scăderea calității vieții, iar Bucureștiul este cea mai poluată capitală UE în măsurătorile de particule PM10, PM2.5 și altele.
  2. nivelul de dioxid de carbon
  3. nivelul de radiație ionizantă gamma și raze X
  4. temperatură
  5. presiune
  6. umiditate
  7. compuși organici volatili. Aceștia sunt compuși degajați de tot felul de substanțe din produsele din casa noastră (vopseluri, lacuri, spray-uri, tonere de imprimantă șamd), sunt toxice și măsurătorile arată că au o concentrație mult mai mare în interiorul locuințelor decât afară.
  8. nivelul de formaldehidă. O altă substanță degajată de diverse acțiuni sau industrii (fum de țigară, eșapament auto, industrii prelucrătoare) și care poate produce de la iritații ale nasului și ochilor și până la astm și alte complicații în plămâni.

Cred că intuiți deja că, dacă am avea multe astfel de aparate uRAD Monitor instalate prin oraș, am avea în timp real hărți cu poluarea sub diversele ei forme și inclusiv hărți cu temperatura sau umiditatea, ceea ce autoritățile statului nu au făcut niciodată.

Câteva aparate sunt deja funcționale în România și în străinătate. Găsiți harta pe uradmonitor.com și, dacă apăsați pe un senzor din ea, puteți vedea ce valori înregistrează. Proiectul a câștigat locul 1 la Innovation Labs mai devreme în acest an și de atunci a fost deja implementat în Alba Iulia, într-un proiect pilot tip smart city unde aparatele uRAD sunt instalate pe autobuze și măsoară poluarea de pe traseul acestora.

Și în Cluj-Napoca sunt câteva aparate montate pe autobuze, expuse direct aerului. În București le puteți găsi în parcul IOR, sunt montate pe câțiva stâlpi și comunică wireless cu un echipament ce transmite mai departe datele de la senzori.

urad_monitor_4

Observați mai sus că un senzor din parcul IOR a surprins multe depășiri ale nivelului PM2.5 acceptabil, care a fost stabilit de Uniunea Europeană la 25 micrograme/metru cub, și vorbim de un parc. Ce-o fi lângă un bulevard sau printre blocuri… nu vreau să mă gândesc. Acesta este aerul pe care-l respirăm zilnic și chiar și în parc este depășită limita de poluare.

Aparatul în sine este neașteptat de mic pentru câți senzori include. De-a lungul timpului au fost mai multe iterații. Cel văzut de mine la Chivas The Venture este modelul A3, cu alimentare externă și comunicație prin cablu Ethernet, dar Radu Motișan a arătat acolo și o versiune cu comunicație wireless, care nu apare pe site-ul oficial.

Are o carcasă metalică din ceea ce pare a fi tablă vopsită electrostatic și găuri de prindere pentru o fixare solidă. Într-o parte are guri pentru admisia aerului, în partea opusă pentru evacuarea lui, iar în interior acest aer este analizat în mai multe moduri:

  • un senzor Bosch BME680 calculează temperatura, presiunea, umiditatea și nivelul compușilor organici volatili ce provin din vopseluri, lacuri, soluții de curățare, lipiciuri și echipamente IT. Senzorul în sine este o cutiuță metalică în care are cei patru sub-senzori.
  • un senzor Winsen ZH03A măsoară concentrația de pulbere în suspensie PM2.5. Ca funcționare, este asemănător cu un detector optic de fum, dar în loc de un LED folosește un laser, care oferă o rezoluție mult mai mare testului. Lumina laserului este deviată de micile particule PM2.5 din aer și un senzor din partea opusă camerei de testare calculează nivelul modificărilor, stabilind astfel concentrația de particule din aer.
  • un senzor Winsen ZE08, care folosește o reacție electrochimică ce are loc în interiorul său pentru a calcula nivelul de formaldehidă. Întrucât e nevoie de un reactiv, are o durată de viață de aproximativ 2 ani.
  • un senzor Winsen MH-Z19B pentru calculul nivelului de dioxid de carbon. Senzorul folosește o sursă de lumină în infraroșu, pe o anumită lungime de undă, pentru a ilumina camera de test. Lungimea de undă este cea absorbită în mod natural de dioxidul de carbon (orice substanță absoarbe anumite lungimi de undă), așa că un senzor din partea cealaltă a camerei de test sesizează gradul de absorbție a luminii și de aici deduce nivelul de CO2 din aerul testat.
  • un senzor SI29BG pentru radiație gamma și x-ray. Senzorul este un tub Geiger-Muller de vreo 7 cm lungime (de unde și dimensiunea aparatului uRAD Monitor), un tip de senzor folosit uzual în dozimetre individuale. Ca principiu, tubul este plin cu gaz inert și are o tensiune aplicată la capete, dar gazul nu permite formarea unui curent electric între poli. Când o particulă de radiație intră în tub, ionizează acel gaz și apare pentru scurt timp un curent electric, putându-se astfel măsura nivelul radiațiilor.

Cam asta e ce face uRAD Monitor, integrează acești senzori, preia măsurătorile și le transmite mai departe către server, unde sunt puse într-un format grafic ușor de interpretat. Cu suficiente date, se pot crea hărți de poluare, se pot trage concluzii despre influența unor zone industriale sau a traficului din anumite zone, iar utilizatorii individuali pot afla cât de poluat este aerul din casa lor sau unde au montat aparatul.

Mi-ar plăcea să văd astfel de aparate montate inclusiv pe autobuzele din București pentru a măsura în timp real poluarea de pe străzi. Planul este, momentan, să facă o versiune ceva mai mică pentru a fi atașată bicicletelor, obținându-se tot un fel de hartă cu situația orașului.

Dacă vă place ideea, votați-l pe TheVentureVote.ro – Radu Motișan, proiect uRAD Monitor.


Iată pe scurt și celelalte patru proiecte rămase în finală, că poate vreți să votați cu alții:

AXOSUITS: dezvoltă un exoschelet medical, ceva asemănător cu aparatele de luptă din filmul Edge of Tomorrow, dar fără mitraliere. Astfel de aparate există deja pe piață, dar sunt foarte scumpe, iar echipa AxoSuits crede că poate dezvolta unul mai ieftin. Momentan se pregătesc de certificări CE și de primele teste medicale.

SOWAT: este o soluție de filtrare a apei pentru comunități de până în 5000 de persoane. SOWAT este un aparat ce se montează lângă un puț de apă, pe care apoi o filtrează și o face potabilă. Necesită doar sursă de apă și energie electrică și poate filtra până la 100 mc pe zi. Filtrele nu folosesc substanțe chimice, ci rețin particule de până la 10 nm și au o durată lungă de viață. Pare de viitor proiectul, e genul de produse ce se poate vinde bine de tot.

MIRA REHAB: sistemul folosește jocuri video pentru a accelera recuperarea fizică a pacienților. Prin jocuri video mă refer la aplicații gen Kinect programate special pentru a te pune să repeți anumite mișcări gândite de medici, dar sub forma unor jocuri cu grafică plăcută. Se pare că acest mod de a face exerciții prinde bine la copii și chiar și la bătrâni, motivându-i să-și facă programul impus de medic pentru recuperare. Sistemul este deja funcțional, au la Cluj inclusiv o sală pentru pacienți.

RE.FLEX: tot un sistem de recuperare fizică, dar cu hardware, nu software. Este un aparat ce se fixează pe genunchi, cot sau umăr, iar senzorii din el veghează ca tu să faci exercițiile impuse de medic în mod corect și până la capăt. Se pare că piața pentru astfel de aparate de home recovery este mare în străinătate, deoarece dacă pacientul nu face corect exercițiile impuse de medic poate ajunge din nou la operații, iar firmele de asigurări caută să evite asta.

    Alătură-te discuției, spune-ți părerea:

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verifică ce-ai scris. Dacă vrei să mai adaugi ceva, lasă un nou comentariu. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici, și fără mesaje doar de dragul URL-spam-ului. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt binevenite.

sus