Review: Call of Duty Modern Warfare 4 are o campanie excelentă cu multe misiuni memorabile

Noul Call of Duty: Modern Warfare 4 este excelent. Jocul acesta readuce, în sfârșit, elementele care au făcut celebră această serie, adică o campanie foarte bună, cu misiuni ce pot deveni chiar memorabile, grafică excelentă și în general un gameplay fără cusur.

După un MW3 care a dezamăgit tocmai prin campania sa single-player, iar apoi după un Black Ops 7 care m-a enervat la maxim nu doar prin gameplay, ci și prin modul în care a fost gândit (erai dat afară din joc dacă erai inactiv în single player, nu puteai salva în misiuni etc), MW4 a fost o plăcere de jucat. După ce l-am terminat, de altfel, am rejucat majoritatea misiunilor sale pentru că, după cum vă spuneam, sunt bine gândite și au potențialul să rămână emblematice în această serie de jocuri.

În primul rând, trebuie să zic că nu mai există problemele de la BO7 în single-player. Campania este una clasică, împărțită în mai multe misiuni. Jocul nu te dă afară dacă apeși ESC și apoi lipsești 10 minute ca să-ți culci copilul. Misiunile nu sunt stupide, ba din contră, chiar bine gândite.

Altfel spus, partea aceasta de organizare a jocului nu mai are probleme. Campania apoi, începe cu o echipă mixtă de pușcași marini americani și sud-coreeni care patrulează un mare oraș din Coreea de Sud în momentul când țara este invadată de nord-coreeni.

Misiunile alternează între cele îndeplinite de această echipă de pușcași marini pentru a pune capăt războiului, și povestea lui Price, din jocurile anterioare, care îți arată ce s-a întâmplat în ultimele 5 zile înainte de invazie și cum s-a ajuns în acel punct.

Vorbeam de misiuni emblematice. Cele cu pușcașii marini sunt război pe cinste, ca să zic așa. Lupți pentru fiecare stradă, ții anumite puncte cheie cât fug civilii, totul într-un mediu urban bine construit și făcut realist de grafica excelentă.

O misiune emblematică este cea în care are loc o debarcare în stilul celei de la D-Day, dar acum cu vehicule și armament modern. Cucerești plaja, avansezi în oraș, securizezi etaj cu etaj anumite clădiri și ataci apoi punctul de comandă inamic de la ultimul etaj al unui hotel. În jurul tău sunt alte echipe, alte vehicule, pare un conflict real în care tu ești doar un soldat dintre mulți alții.

O altă misiune emblematică îl duce pe Price și pe o femeie pe străzile din Paris. După o urmărire cu mașini, o iei la picior pe străzi din acelea pitorești cu mașini compacte parcate frumos la trotuar, pe sub copaci, cu cafenele și magazine fashion, cu clădiri în stil parizian. Este memorabilă și pare că aduce un omagiu unor misiuni similare din Londra, în alte jocuri anterioare ale seriei.

Mai vreți? În altă misiune, Price se infiltrează într-un club de noapte și totul degenerează în împușcături cu mafioți prin diverse culoare și camere din spate, apoi o urmărire rapidă care dintr-o dată te scoate pe străzile din New York, chiar în Times Square, înainte de a te duce din nou din nou pe aleile lăturalnice pentru finalul ei.

O altă misiune bună este una open-world în care echipa de pușcași marini cade în spatele liniilor inamice, pe o hartă gen Warzone, iar tu singur poți recupera diverse arme și echipamente, poți investiga anumite baze inamici, ataca patrule șamd.

Inițial m-am uitat sceptic la acest tip de misiune, dar mi-a plăcut. Nu te obligă nimeni să o faci în stilul open-world, ci poți ataca direct cele trei obiective de pe hartă. La început nu ai deloc arme bune, dar asta n-ar conta, că în CoD oricum poți lua arme de pe jos de la inamici.

Dacă joci însă în stilul open-world, dintr-o dată ți se deschide posibilitatea de a ieși din fluxul destul de scriptat al campaniei și să faci ce vrei tu. Acum poți testa cum e să ataci o patrulă de la distanță, cu o pușcă sniper, sau de la apropiere cu o mitralieră. Poți să mergi pe stealth sau pe asalt direct. Mi s-a părut o etapă plăcută de a aborda cum vrei tu inamicii, ceea ce în rest nu prea ai ocazia să faci.

Harta este nici mică, dar nici mare, și suficient de variată încât să dea foarte bine.

Mai sunt și alte misiuni bune, precum cea în care ataci palatul prezidențial. S-a vrut și o altă misiune șocantă, când ești soldat nord-coreean și te duci să cauți trădători într-un sat vai de el, ceea ce evident că nu se termină bine pentru sătenii respectivi. Cea prezentată de mult ca gameplay pe net, în care ataci o centrală nucleară pentru a o opri, este de asemenea în joc.

Ca de obicei, misiunile sunt întrerupte de momente diferite, în care va folosești un mortar pentru a respinge un atac, ba o mitralieră de pe elicopter șamd.

Nu-i doar o poveste bună, cu misiuni reușite, dar simt că închide o mare parte din povestea de până acum. Nu de alta, dar sper să fie totuși ultima oară când auzim de Makarov, Price și alte personaje din jocurile anterioare. Majoritatea firelor epice se închid cu MW4, ceea ce este un lucru bun.

Un alt element forte al jocului este grafica. Mie mi s-a părut foarte bună. Invazia de pe mare, străzile Parisului, culoarele palatului prezidențial al “marelui lider” și altele arată foarte bine. CoD MW4 suportă oficial doar DLSS 4.5. Am văzut tutoriale despre cum să forțezi DLSS 5 în joc, iar în acel moment jocul devine atât de realist încât ai putea crede că a început pe bune războiul în peninsula coreeană.

Ce nu mi-a plăcut este că MW4 glorifică din nou violența. Când Price îl omoară în bătaie pe Makarov, totul îți este arătat de aproape, cu grafică și detalii fine care, zic eu, ar fi putut fi evitate. Asta este parte dintr-o discuție mai amplă despre cum jocurile moderne sunt tot mai violenta, iar grafica modernă îți arată în detaliu scene care altădată ar fi fost mai simple.

MW4 are mult potențial și în multiplayer. Sunt o mulțime de arme în joc, engine-ul de mișcare este bun, hărțile la fel, iar skill-ul contează. Eu, însă, am jucat mereu Call of Duty pentru campania single-player, iar în MW4 nu dezamăgește, ba chiar am rejucat-o aproape în întregime încă o dată.