Extrema cealaltă a plăților cu cardul bancar în două întâmplări

Știți cum se zice mereu despre plățile cu cardul că ce vei face dacă nu mai merg POS-urile și ai nevoie de cash? Iar cum eu nu prea am cash la mine, ar însemna să mor de foame și de sete în stradă?

Eh, am văzut și extrema cealaltă, când nu merg plățile cu bancnote. Eram la spălătoria auto și am nimerit alveola de lângă aparatul care eliberează jetoane după ce-l hrănești cu bani.

Vine un om și s-a chinuit de vreo 10 ori să bage o hârtie de 50 de lei în acel aparat. După acele încercări și cantități proporționale de înjurat aparatul (care nu părea deloc impresionat, refuzând în continuare bancnota), mi s-a făcut mie milă de respectivul domn.

I-am zis “-Vezi, de asta eu plătesc cu cardul!” și am râs și mi-am văzut de treabă în continuare.

Glumesc, i-am zis să-mi dea mie bancnota de 50 de lei și îi plătesc eu jetoanele cu cardul meu. Și chiar am făcut asta.

A doua. Uneori merg la Mega Image și găsesc o coadă de 10 persoane la coada normală, dar casele self-service sunt goale. Și mă uit la coadă și văd și oameni de vârsta mea sau mai tineri, care teoretic ar trebui să fie mai obișnuiți cu plata cu cardul.

Nici nu au multe produse în mână. Mă uitam la unul care avea o pâine și o sticlă de suc, dar stătea acolo la coadă la casierul uman. Eu am trecut pe lângă toți, mi-am scanat singur cele 3 produse pe care le aveam și eu și am ieșit din magazin înainte ca la casa normală să avanseze măcar cu o persoană rândul.

Uneori îmi vine să mă întorc însă de la ușă și să întreb “de ce nu vă duceți și voi acolo, în loc să pierdeți 10 minute la coadă?”