Am fost mințit de filmele SF: laserele nu se pot vedea

Se pare că filmele SF cu nave prin spațiu nu sunt atât de inspirate de realitate precum credeam eu. Știți genul acesta de scene din filme precum Star Wars, Star Trek, Battlestar Galactica și altele?

Cu lasere vizibile care zboară dintr-o parte în alta, de diverse culori, lovind nave și avionașe spațiale? Iar acele fascicule de lumină se deplasează cu viteze relativ mici, ba uneori și ratează ținta?

Am fost mințit de filme. Nu doar că nu există cavaleri Jedi, dar mi-a luat ceva vreme să aflu că laserele nu se văd deloc. Nu doar cele din filmele SF. Nici laserele normale, precum cele din pointerele cu care alergăm pisicile nu se văd. Se vede doar punctul unde lovesc un obiect, dar nu fasciculul în sine.

Explicația este una științifică. Laserul este un fascicul perfect liniar de lumină. Fiecare foton se mișcă în aceeași direcție, fără a se abate. De fapt, laser este una acronim, ar trebui să-l scriu LASER pentru că înseamnă lumină amplificată prin stimularea de radiație sau ceva așa și una dintre caracteristicile acestui tip de lumină este coliniaritatea perfectă.

Ochii noștri văd ceea ce văd în jur pentru că fotoni de la lumina ambientală se lovesc de tastatură, mașini, cărți, căni de apă, femei, bărbați și ce mai aveți în jur și de acolo se reflectă în ochii noștri. Ochiul nostru percepe fiecare foton în partea, culoarea sa etc.

În cazul laserelor, TOȚI fotonii din acel fascicul călătoresc spre ținta lor. Niciunul nu se abate de la traiectoria sa nici măcar cu un grad pentru a ajunge în ochii vreunui privitor. Pentru toți cei din jur, laserele sunt invizibile. Ar putea fi unul chiar acum cu voi în cameră și nu l-ați putea vedea.

Acum, știu ce veți spune. “-Dar Radu, uneori chiar se vede fasciculul laser, precum în toate showurile acelea de la festivaluri!“.

Asta este adevărat. Ce se întâmplă acolo este că aerul este încărcat de particule de fum sau ceață, iar unii fotoni din fasciculul laser lovesc acele particule și li se schimbă direcția. Se refractă, probabil, și astfel ajung să fie văzuți de către cei din jur.

De asta în unele filme hoții dau cu un fel de spray de fum sau ceva în aer și descoperă tot felul de fascicule laser de la sisteme de securitate.

Anyway, în spațiu nu există fum sau praf sau ceață, deci tunurile laser de pe nave spațiale nu pățesc asta. Înainte erau nave spatiale cu motor diesel, dar au fost treptat eliminate tocmai din astfel de motive.

Apropo, am observat că filmele folosesc laserele după cum este mai bine pentru privitor. Sunt doar un trope. Dacă e o luptă spațială, sunt vizibile. Dacă este un sistem invizibil de securitate, nu sunt vizibile.

Știți când am observat că filmele sunt mereu realiste cu laserul? Când este un sniper și cineva vede un punct roșu pe frunte sau pe haine, dar nu și fasciculul care ar arăta unde este ascuns acel sniper. Ceea ce este realist, câtă vreme nu este ceață afară. Dacă e ceață afară, țintești cu luneta, nu cu laserul, după cum știe toată lumea.

Ar mai fi câteva lucruri de spus aici:

• fasciculul laser are viteza luminii. Ajunge într-o secundă de aici până la Lună. Bătăliile spațiale din filme au loc pe distanțe mai scurte, iar de scenele când se împușcă cu laser pe culoarele unei clădiri nici nu mai zic. Nu am avea timp să vedem laserul nici dacă luptele s-ar desfășura la un concurs de grătare de 1 Mai.
• nu toate laserele sunt vizibile. Astea de alergat pisici și indicat ceva într-o prezentare powerpoint sunt vizibile. În alte aplicații se folosesc însă lasere pe lungime de undă pe care noi nu le putem vedea, de exemplu în infraroșu sau ultraviolet.

Toate cele de mai sus mă fac, de asemenea, sceptic că o sabie laser poate fi construită. Și cam asta este singura mea problemă cu Star Wars și Star Trek și alte astfel de filme. În rest sunt foarte bine făcute, realiste.

Am mai fost mințit și de alte tipuri de scene din filme, revin și cu alt articol.