Ce ceasuri au avut la mână astronauții din misiunea Artemis 2

Am fost curios ce ceasuri au purtat la mâna astronauții din misiunea Artemis 2. Mă așteptam să fie toate Omega, ca la misiunile Apollo, și au fost câteva Omega la încheieturile lor, dar și modelele altor producători.

Sunt multe fotografii oficiale pe net cu astronauții, înainte de lansare și din timpul misiunii, iar alții mai pricepuți au identificat imediat ceasurile.

Cel puțin doi dintre astronauți au purtat tot Omega, varianta Speedmaster X-33. Cred că toți patru au avut, de fapt, un astfel de ceas la dispoziție.

Speedmaster X-33 este un model de 45 mm care face parte din seria Instruments a gamei Speedmaster și nu se mai produce în varianta purtată pe Artemis. Producția a început în 1998 și a încetat acum câțiva ani, fiind înlocuit cu un alt model sub același nume. Fotografiile acestea sunt de pe Chrono24.

Speedmaster X-33 este un mecanism cu quartz, cu baterie. Ceasul are butoane pe ambele laterale, iar pe cadran are și un afișaj LCD. Carcasa este din titan, brățăra tot din titan, deși în spațiu rareori se poartă cu brățară metalică, preferându-se una textilă sau de piele, extra-lungă atunci când se pune peste costumul presurizat.

Modelul Speedmaster X-33 din prezent arată ca mai jos. Este o variantă numită Marstimer, care are bezelul ceramic în culoarea “Marte” și toate cifrele de pe acesta luminiscente.

Afișajul digital are trei rânduri de cifre și litere. În imaginile de prezentare, afișează MET, Mission Elapsed Time, principalul indicator temporal al unei misiuni. Pe baza MET-ului se face o listă de operațiuni, de exemplu că la 11 ore și 32 de minute trebuie făcută prima corecție de traiectorie, la 12 ore și 10 minute se face vreun experiment științific și la 4 zile, 6 ore și 38 de minute este punctul cel mai apropiat de Lună.

Pe lângă MET, ceasul poate arăta în acel mic afișaj ora pe trei fusuri orare diferite, cronometru, timer, data și altele.

Un astfel de ceas costă în jur de 7500 de euro pe site-ul oficial. Cam atât costă și clasicul Speedmaster Moonwatch, cel care arată precum ceasurile de pe misiunile Apollo din anii ’60, chiar 9000 de euro dacă vrei varianta cu capac transparent pe spate. Ce-i drept, acela are un mecanism automat, nu quartz, și complexitate mai mare.

Trei din cei patru astronauți au fost văzuți însă, la evenimentele oficiale dinainte de lansare, și cu ceasuri Breitling din gama Navitimer, model Cosmonaute B02 la mână.

Le-au avut și în spațiu cu ei, de altfel. M-am uitat destule ore la streamingul live din interiorul capsulei, am remarcat și eu Breitling-ul la mâna unui astronaut pentru că, odată ce-l vezi într-o fotografie, este ușor de identificat.

Modelul de serie arată ca mai jos:

Costă 67.000 de lei pe site-ul oficial. Ceasul este din inox și platină, cu cristal safir pe față, diametru 41 mm, rezervă de putere de 70 ore, fiind un mecanism manual. Are și funcție cronograf și bezel rotativ.

Astronauții de pe Artemis II au fost cred că primii care au purtat o ediție specială, făcută în alte culori, adică cea de mai jos cu cadran albastru pe față și sigla misiunii Artemis 2 pe spate:

Nu știu dacă ați observat ce are particular. Cadranul are 24 de ore pe el, nu 12 ore. Limba orei face o rotație completă în 24 de ore. Este o chestie gândită pentru astronauți, ca să-și dea seama dacă este zi sau noapte pe planetă. Pe orbită, Soarele răsare și apune probabil în fiecare oră, deci ziua și noaptea sunt convenții.

Această ediție specială Artemis 2 este produsă în doar 450 de exemplare, dar prețul pe site este tot de 67.000 de lei.

Unii astronauți au purtat ambele ceasuri simultan. Nu cred că este vreo campanie publicitară, cât faptul că inclusiv producătorii ceasurilor au vrut să le testeze într-o misiune reală sau poate au vrut să le compare.

Care-i treaba cu Breitling-urile în spațiu? Un cosmonaut pe nume Scott Carpenter a fost primul care a purtat un astfel de ceas în spațiu, în 1962 în misiunea Mercury-Atlas 7. A fost primul ceas elvețian în spațiu. Ulterior a venit tare din urmă Omega și a câștigat certificarea NASA pentru misiunile Apollo.

În 2025, la 100 de ani de la nașterea lui Carpenter, Breitling a produs ediția specială Navitimer B02 Cosmonaute Scott Carpenter Centenary. Este bleu cu contrast alb, are pe spate inscripții despre misiunea acestuia și a fost produs în 50 de exemplare.

Acest ceas nu mai costă, însă, 67.000 de lei. Site-ul oficial îl dă la 231.000 de lei, probabil și pentru că are carcasa din platină. Bănuiesc că, între timp, s-au vândut toate și probabil costă și mai mult.

Comandantul Reid Wiseman a fost văzut purtând și un Breitling Endurance Pro la mână. Mai precis, este varianta de culori de mai jos, negru cu accent galben.

Seria Endurance Pro este una de ceasuri ușoare și rezistente, gândite pentru cei cu o viață activă. Costă în jur de 20.000 de lei și are un mecanism cu baterie.

De ce contează ceasurile în misiunile spațiale? Cum spuneam și cu altă ocazie, pentru mine este interesant de văzut ce aleg oamenii care pot alege orice.

Ceasul în sine nu mai contează atât de mult în zilele noastre, când astronauții au și un iPhone 17 Pro Max în buzunar și tablete Surface.

Nu mai sunt vremurile analogice de altădată, când un ceas bun la mână era crucial pentru diverse operațiuni, în caz de probleme. Dacă țin bine minte, astronauții de pe Apollo 13, cu câteva sisteme electrice dezactivate, s-au bazat pe un ceas de mână pentru a cronometra o corecție de traiectorie.

Ceasurile pentru astronauți, totuși, trebuie să reziste la vibrațiile puternice din minutele de după lansare, la accelerația puternică din acele momente, iar apoi la imponderabilitate. Dacă-i purtat în vreun EVA, de exemplu pe suprafața Lunii, trebuie să reziste la variații mari de temperatură de la interior la exterior în umbră și soare. Temperatura pe Lună variază între 120 de grade Celsius în lumina Soarelui și -130 de grade Celsius în umbră.

Un mecanism bazat pe piese milimetrice în mișcare rapidă trebuie să fie foarte bine făcut pentru a rămâne precis în astfel de condiții.