Asimetria războiului cu drone devine evidentă

Nu știu câte drone are Iranul în stocuri. Poate nu mai are multe. O țară care se pregătește de conflict are însă zeci de mii prin hangare.

Cert este, însă, că dronele cu încărcătură explozivă la bord sunt ieftine și ușor de produs, la o adică. Probabil că o fabrică modernă ar putea scoate sute pe zi. Interceptoarele de drone, muniția în sine, însă, este foarte scumpă comparativ cu acestea.

Practic, în războiul modern, poți lansa zilnic sute de drone ieftine de bombardament. Nu trebuie să fie nici foarte precise, nici foarte fiabile. Dacă ajung câteva la țintă, ai atins scopul. De exemplu, Rusia a lansat împotriva Ucrainei în 2025, în medie, câte 140-175 de drone Shahed de proveniență iraniană în fiecare zi. Atacul de zilele trecute, când drone au ajuns și în România, a fost unul cu peste 600 de drone lansate în acea noapte.

Interceptoarele de drone, în schimb, trebuie să fie foarte precise. O singură dronă care trece de ele poate omorî civili, militari sau poate face distrugeri de milioane. Din acest motiv, interceptoarele trebuie să fie cât mai performante, iar asta înseamnă preț mare, pe măsura sistemele de ghidaj și detecție.

Situația aceasta nu se va îmbunătăți prea curând pe câmpul de luptă modern. Nu poți intercepta sute de drone ieftine folosind alte sute de interceptoare sau drone, dar tot ieftine. Cel bombardat va avea mereu un cost mai mare decât cel care bombardează.

Am văzut niște costuri fantastice într-un articol New York Times. Situația era următoarea:

• o dronă iraniană Shahed-136: 35.000 de dolari.
• o oră de zbor pentru un F-16 și două rachete aer-aer: 65.000 de dolari
• o rachetă interceptoare SM-2 lansată de pe un distrugător sau un sistem lansator terestru: 2,4 milioane de dolari
• o rachetă Patriot PAC-3: 4 milioane de dolari
• 5 secunde de tir CIWS, aproximativ 375 de proiectile lansate: 30.000 de dolari.
• interceptor Iron Dome: 50.000 de dolari, dar costul total de operare, cu personal, radar și restul bateriei, este pe la 100.000 de dolari.

Iar dacă CIWS apucă să tragă, e deja cam târziu.

Și problema este că protocolul militar spune că trebuie lansate câte 2 rachete pentru fiecare dronă, ca să crească șansa de intercepție. Vine o dronă de 35.000 de dolari; se lansează două rachete Patriot de 8 milioane de dolari în total.

Inclusiv războiul cu tancuri se schimbă, după cum s-a văzut în Ucraina. Tancuri de milioane de dolari sunt foarte vulnerabile în fața dronelor ieftine, atât de vulnerabile încât viitorul M1E3 Abrams este proiectat pe alte principii, iar tancurile grele se crede că vor dispărea treptat, înlocuite de unele medii, mai mobile și mai ieftine. Sau, desigur, de roboți de luptă.

Am văzut la parada militară chineză tot felul de arme anti-dronă ce folosesc microunde sau lasere, unele alimentate la 100 kW. Toate sunt, însă, netestate până acum în condiții reale de război.

Un articol de acum câteva săptămâni spune că armata SUA a consumat rachete interceptoare Patriot în valoare de 2,9 miliarde de dolari în primele 5 zile ale războiului cu Iran.

Culmea este că totul s-a dezvoltat circular. Iranienii ar fi capturat acum niște ani o dronă americană Sentinel, au demontat-o și pe baza ei au dezvoltat dronele lor Shahed, din care Shahed-136 este aceea aproape triunghiulară care apare prin multe filmări în Ucraina și acum în statele din Golf. Rușii au cumpărat cu miile de la iranieni, iar acum își produc singuri unele.

Americanii, de asemenea, au capturat cândva o dronă Shahed. Ei zic că au dezasamblat-o, îmbunătățit-o și, pe baza ei, produc drona LUCAS, Low-cost Unmaned Combat Attack System, văzută mai jos într-un test.