Iată un sistem CIWS Phalanx interceptând o rachetă în aer

Tirul acela concentrat este al unui sistem de apărare anti-rachetă numit generic CIWS, close-in weapon system. Se pronunță see-wiz. Sunt mai multe tipuri în lume, cu diverși fabricanți, dar în acest caz era atacată ambasada americană din Irak de o rachetă, așa că probabil sistemul era un Phalanx american, produs de Raytheon.

Imaginile sunt extrase din clipul de mai jos. Îl vedeți aici, dacă din diverse motive nu se afișează bine în site. Aproape să zici că este un laser, dar nu este cazul. Întâi pentru că laserul n-ar fi vizibil din lateral. Apoi, pentru că sunt gloanțe, trase cu o cadență foarte mare, cu scopul ca unul dintre ele să lovească racheta inamică.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Al Jazeera English (@aljazeeraenglish)

Phalanx-ul arată ca mai jos. Domul alb este un radar care detectează proiectilele inamice și coordonează automat focul mitralierei de sub el.

Mitraliera este un M61 Vulcan, cunoscută uneori și ca autocannon sau Gatling gun. Are 6 țevi și trage cu gloanțe de 20 x 102 mm (al doilea din stânga, cel cu albastru). Rata de foc este foarte mare, Phalanx-ul american trage 4500 de proiectile per minut, ceea ce înseamnă 75 per secundă. Echivalentul chinezesc are o rată de foc de 6000/minut, adică 100 de gloanțe pe secundă.

Sunt trasoare și de asta pe cer apar ca o linie aproape continuă, de zici că este un laser. În clipul de mai sus se și vede cum interceptează o rachetă sau dronă iraniană.

Sistemele acestea sunt o ultimă linie de apărare pentru că sunt eficiente până la vreo 2000 de metri distanță, iar dacă o rachetă inamică sau dronă mai are doar 2 kilometri până la țintă, înseamnă că o atinge în următoarele secunde. De altfel, mă întrebam de ce acest sistem are o rată de foc de 4500 gloanțe/minut, dar o magazie de doar 1500 de gloanțe, adică îi ajung pentru 20 de secunde de tir. În practică, sistemul probabil trage câte 2-3 secunde într-o rachetă. Dacă nu a interceptat-o în acele momente, nu mai contează.

Cam orice navă de război are unul sau două astfel de sisteme la bord. Astfel de mitraliere sunt montate și pe unele avioane, de exemplu pe F-22, tot datorită ratei mari de foc. La viteza avioanelor moderne, ai inamicul în țintă pentru o secundă sau două. Este important să tragi cât mai multe gloanțe în acel interval de timp.

Mă întreb unde aterizează sutele de gloanțe trase în astfel de momente. Cică de fapt nu sunt gloanțe, ci practic obuze de mici dimensiuni, au explozibil și fitil în interior și explodează singure în aer după o vreme. Bănuiesc că nu toate explodează, ci mai apar și defecte, dar pare genul de situație în care apărătorul vrea să nu fie lovit și nu-i pasă de alte consecințe. De asta spuneam că războaiele cu drone și roboți de luptă sunt periculoase pentru civili. Combatanții pot lansa sute de drone și rachete și proiectile unul spre celălalt, iar cei din jurul țintelor o pățesc ușor.

Am scris în trecut despre cum funcționează sistemele Iron Dome israeliene, care sunt foarte bune la intercepție folosind rachete ghidate, și cum funcționează un sistem Patriot, din care are și România câteva.