Fripturi bune de vită: la Check, în spatele Palatului CEC, unde au mâncare și băuturi foarte bune

Vreau să descopăr restaurantele unde se mănâncă o friptură bună de vită. Fac un nou tur, o nouă serie de articole, despre localuri unde poți mânca un steak bun de vită. Nu știu câte vor fi, vom vedea în timp.

Mi-am impus două condiții. Prima este că restaurantele respective nu trebuie să fie steak house-uri. Dacă mergi la Vacamuuu, știi că poți alege din multe preparate de vită și că probabil le gătesc cum trebuie. Nu, eu caut restaurantele care au în meniu, printre altele, si una-două fripturi de vită, la un preț decent (în sensul că nu 300 de lei), și le gătesc cum trebuie.

A doua condiție este că trebuie să fie fripturi de vită în sensul american. Vorbim de steak-uri, de rib-eye, vrăbioară, tomahawk, trebuie să pot alege cum să fie gătite și bineînțeles trebuie să fie gustoase, moi, bine asezonate. Nu tocană.

Puteți vedea aici unde am fost anterior, adică la Hygge pe Calea Victoriei și la MOM pe Regina Elisabeta. Astăzi ajung la Check, care anterior se numea Check the Pizza și este unul dintre restaurantele mai mereu pline din București, în spatele Palatului CEC, la doi pași de Origo.

CHECK

Check sau Check Eat, nu mi-e clar, anterior Check the Pizza (dar au diversificat meniul) este un restaurant foarte popular în ultimele luni. Faceți rezervare prin ialoc, altfel s-ar putea să nu găsiți o masă liberă, în special în weekend.

De ce este popular? Pentru că au mâncare foarte bună, cocktailuri foarte bune și o atmosferă plăcută, parcă mai potrivită pentru a ieși la o întâlnire în doi. Seara sunt lumânări pe masă și la fereastră, lumină slabă… genul acela de loc. Nu că ar fi bun doar de un date. Eu am fost acolo și cu băeții la o bere, am fost și cu Matilda și Alice (au și meniu de copii), am fost și doar cu Matilda și concluzia este că m-am simțit mereu bine.

Inițial locul se numea Check the Pizza pentru că preparatul lor principal era o pizza mai pufoasă și cu gaură în centru, unde puneau un sos în care băgai felia, ca un dip. Au vreo 6 sosuri pentru asta, toate bune.

În timp, însă, au diversificat meniul. Sunt acum și câțiva burgeri, un sandviș inedit cu “pulled vită”, la care vine și o supiță în care să-l înmoi, caracatiță, paste, mai nou au băgat chiar și o “găleată” de pui crispy. Comfort food și foarte bun. Meniul de cocktailuri a crescut și el substanțial, față de acum câteva luni, au și vinuri bune.

Noi am fost de câteva ori la Check, înainte de a mânca friptura de mai jos. Vom merge din nou, mai avem de testat destule din meniu. Au acolo o salată de pepene galben murat care este excelentă și zic asta în condițiile în care mie nu-mi place pepenele galben, nici pepenele de orice tip murat, dar din această salată o să mai iau de câte ori mergem acolo.

FRIPTURA DE VITĂ

Friptura lor de vită se numește the RIBEYE in green Bliss, în meniu, și costă 120 de lei. E bun prețul pentru ce primești, asemănător cu Hygge și mai mic decât la MOM, unde era 170 de lei. În meniu este descrisă ca “antricot vită Argentina (300 gr), sos dijon cu ierburi aromatice, cartofi prăjiți”.

Bucata de friptură este mare și, într-adevăr, antricot. De pașaport n-am controlat-o. Am cerut-o mediu și a fost corect executată. Carnea a fost moale, gustoasă, nimic de reproșat aici. Pare genul de friptură pe care-l căutam când am pornit această serie de articole.

Cartofii prăjiți au fost, de asemenea, excelenți. Chiar foarte buni. Par făcuți acolo de ei, prăjiți exact cât trebuie ca să fie crocanți și cu interiorul moale. Totul a fost sărat prea puțin, poate deloc, dar am cerut o solniță și s-a rezolvat.

Știu, din nou un steak and fries, steak frites sau cum vreți să-i spuneți. Mi-ar plăcea să găsesc și alte preparate prin restaurante, dar na… combinație de antricot cu cartofi prăjiți este una clasică.

Și sosul care vine peste friptură este clasic, deși în particular la Check este de fapt alt sos, un fel de pesto. Mie nu mi-a plăcut, dar nu-i vina lor. Nu-mi place un sos tip pesto în general și evit, de exemplu, sandvișurile cu așa ceva. Nu știu exact de ce, dar în ultimii ani mi se face greață de la pestoul clasic. Cred că este combinația de ulei de măsline, busuioc și brânză care nu-mi place deloc, poate din cauza bilei mele.

Anyway, am dat jos cât de mult sos am putut de pe friptură și a fost ok. La final mi-a spus ospătarul că trebuia să cer sosul separat și mi-l aducea într-un recipient (sau să cer să nu-mi aducă deloc, cum aș fi vrut eu). Dacă ar fi să iau din nou această friptură la Check, cred că aș spune să nu-mi pună deloc sos din acesta verde, iar în schimb aș lua separat un sos sweet and salty sau cel bazat pe piersică de la secțiunea de pizza.

Oricum, friptura e bună. Nu vă temeți de ea, nici de cartofii cu care vine.

RESTUL MENIULUI

Îl găsiți online aici. Cum spuneam, am tot mâncat pe la Check în ultimele luni. Au inclusiv aperitive bune. Vă recomand the 1664 Blanc Butter Candle, care este de fapt unt cu un gel de bere Kronenburg 1664 Blanc, pus sub formă de lumânare și aprins, servit cu bucățele foarte moi și pufoase de aluat de pizza. Ni s-a zis că-i foarte cerut pentru Instagram, dar s-a dovedit foarte bun ca aperitiv și l-am luat de fiecare dată acolo.

Na… pâine cu unt, dar pâinea este perfectă, iar untul cu acel gel cu o ușoară aromă de bere merge foarte bine. La un moment dat eram 4 acolo, am luat unul aproape ca glumă, să fie ceva de băgat în gură, și am sfârșit prin a-l termina în două minute.

Am mai luat cândva și the Dip Society, adică humus infuzat cu bere Blanc 1664 și cremă de fasole roșie cu lime și patrunjel, plus pâine artizanală, care-i tot un aperitiv. Bun și acesta. Crema de fasole s-a dovedit preferata mea, ceea ce spune multe pentru că de obicei nu-mi place și aș fi pariat pe humus, înainte de a mânca din ele.

the Dip and Devour Sandwich este un sandviș cu ceafa de vită gătită lent și ruptă în fâșii, plus niște verdeață acolo. Este servit cu cartofi prăjiți, dar și de o supiță, un consomme de vită și vin roșu.

Care-i ideea cu supa și de ce ar trebui să înmoi sandvișul în ea? Nu știu, dar merge bine. Am văzut asta pe la americani, de fapt. Sunt diverse localuri care fac sandvișuri cu vită sau porc, de exemplu un philly cheesesteak, și by default îți ia și un polonic de supă, de sos rezultat de la carnea de vită, și îl pune peste sandviș. Devine mai fleașcă totul, dar probabil foarte bun la gust.

Aici la Check ai noroc. Nu mănânci sandvișul fleașcă dintr-o hârtie, pe drum, ci ai libertatea să înmoi în supă exact zona din care urmează să muști. Oricum, acest preparat mi se pare că arată atenția la detalii care deosebește un restaurant bun de unul banal. Pâinea este excelentă, prăjită cât trebuie, unsă cât trebuie, dată cu niște verdeață bună, iar cartofii sunt și ei foarte buni. Porția este de asemenea mare, te lupți un pic să termini totul.

Spuneam de o salată. Ne-a recomandat-o ospătarul și s-a dovedit foarte bună. Este acolo ceapă roșie murată, pepene galben burat, niște semințe. Foarte bună, merge perfect cu orice preparat mai greu de acolo, precum o friptură sau un burger.

Pizza, după cum spuneam, este făcută pe niște rețete ale lor, cu aluat pufos. Sincer să fiu, de câte ori am fost acolo una singură m-a atras în meniu, Hot & Smokey. Restul parcă… nu știu, ceva nu se potrivește în înșiruirea de ingrediente ca să zic “wow ce bine sună asta, o vreau”. Toppingurile sunt destul de frugale, unele felii au un aspect golaș. Mi s-a părut un preparat bun de împărțit în mai mulți la masă, dar nu ceva de luat solo. Sunt altele mai bune în meniu și pizza mai bună în București.

Pizza merge însă neașteptat de bine cu acel sos inclus, pe care-l poți alege din meniu. Poate fi o idee și pentru alte restaurante.

Burgerul a fost bun. Dacă aș merge din nou, aș lua găleata de pui crispy, sunt curios cum îl fac ei. Desert n-am luat niciodată, deși au un fel de tiramisu care pare bun din descriere, dar mereu am ajuns la desert prea sătuli. Au și meniu de copii. Alice a mâncat niște paste carbonara.

Meniul este plin și de cafea, matcha, limonade fără și cu alcool, ceea ce pare interesant. Este și o secțiune mare de Signature Cocktails și în general am băut bine la Check. Mi-a plăcut un PB&J, care face parte dintr-o modă nouă de fat-washing a cocktailurilor, adică infuzarea lor cu o aromă diferită, uneori de grăsime, de unt de arahide în acest caz. Matilda s-a bucurat de un EggNOT Hot. Am băut și o Margarita bună cu altă ocazie.

Unde scârțâie un pic treaba este la bere. Sunt 13 în meniu. Am băut cândva o 1664 Blanc servită în pahar congelat. Cu altă ocazie, însă, mergem acolo și ni se spune că nu au nici o bere draft în afară de Guinness. OK, luăm Guinness. După primul rând se termină și asta, ne aduce ospătarul una la cutie. Mai aveau în rest doar Bucur la sticlă. Mi s-a părut un fail pentru un restaurant care are câteva preparate făcute în colaborare cu 1664 Blanc și o secțiune numită The Beer Station în meniu.

 

Check se află pe strada Mihai Vodă 1 (Google Maps), în spatele Palatului CEC și a fostei clădiri Bancorex, la doi pași de Origo, Ironic Taproom, Pâine și Vin etc. Orar 12-22 în general pentru bucătărie, mai lung pentru băuturi. Faceți rezervare prin ialoc.