Unele dintre cele mai frumoase Ferrari-uri s-au vândut pe milioane de euro

Am lăsat să curgă pe YouTube streamingul de la licitația Sotheby’s de mașini clasice, desfășurată zilele trecute în Paris. Au trecut pe acolo mașini extraordinare.

Spuneam despre Ferrari. De exemplu, o trusă de scule Ferrari, livrată în anii ’60 cu un 275 GTB, s-a vândut cu 21.600 de euro. Sunt doar scule, nimic special dincolo de originea lor, nu au nici sigla Ferrari pe ele. Astfel de pachete sunt însă rare și dorite de colecționari.

Trecând la mașini, însă, un Ferrari Enzo din 2004, cu doar 286 de kilometri la bord și având un singur proprietar în toți acești ani, s-a vândut cu 8,1 milioane de euro.

Mă întreb, însă, ce fel de om se uită la un Ferrari Enzo timp de 21 de ani și nu-l conduce? Acei 286 km de pe bord, din câte am înțeles eu, sunt făcuți la fabrica Ferrari, unde fiecare mașină este încercată pe circuit înainte de a fi livrată.

La un moment dat devine chiar păcat că astfel de mașini sunt văzute ca obiecte de investiție și păstrate într-o stare cât mai bună, nerulate, doar ca să valoreze mai mult la revânzare.

Și poate că mergea un pic condus. Cu o săptămână înainte, în Arizona, Sotheby’s a vândut un alt Enzo cam pe aceeași sumă, dar acela avea 1200 de kilometri la bord. Cineva măcar a dat niște ture de circuit cu el.

Acesta este un Ferrari 288 GTO din 1985, unul dintre cele 272 de exemplare produse. Un singur proprietar, 24.000 de kilometri rulaj. S-a vândut cu 5,8 milioane de euro.

Un Ferrari F50 din 1997 mă așteptam să rupă recordurile. Astfel de modele sunt foarte rare și dorite, iar acesta era rulat doar 1680 de kilometri. S-a vândut cu 7,6 milioane de euro, sub acel Enzo de mai sus.

Cred că începe să se vadă o tendință prin care colecționarii cu mulți bani sunt mai tineri și nu mai pun preț la fel de mare pe mașini mult mai vechi, ci pe unele mai noi, la care probabil visau crescând.

 

Un exemplu bun în acest sens este mașina de mai jos, un Ferrari Dino 206 S din 1967, ultimul dintre cele 18 construite. De fapt, este unul dintre cele 13 carosate Spider și unul dintre cele două cu un motor V6 mai puternic decât celelalte.

În opinia mea, Ferrari Dino este oricum una dintre cele mai frumoase mașini construite vreodată, indiferent ce motor ar avea. Formele acelea curbate, felul în care lucește lumina pe mașină atrage imediat privirile. Mi se pare un design timeless. Va fi apreciat oricând, indiferent de epocă.

Nu și acum. S-a licitat până la 2,4 milioane de euro, dar nu mai sus. Nu s-a atins prețul de rezervă și nu a fost vândut.

Un alt Ferrari foarte frumos din 1965, un model 275 GTB, nu a fost vândut. Prețul a urcat până la 1,9 milioane, dar proprietarul voia mai mult.

 

ALTE MASINI SPECIALE

Alături de Dino de mai sus, una dintre cele mai frumoase mașini produse vreodată mi se pare Lamborghini Miura, cu o siluetă greu de egalat. Mașinile acestea aveau o problemă la arhitectura motorului (un V12, desigur), curgea benzină din el și foarte multe Miura au luat foc în mers.

Este o problemă atât de frecventă încât majoritatea proprietarilor actuali le montează un sistem automat de stingere de incendiu în compartimentul motor, pentru urgențe, iar asigurarea mașinii costă oricum foarte mult.

Dar na, este un Miura. Nu de culoare galbenă, care mie mi se pare emblematică, dar s-a vândut cu 3,7 milioane de euro.

Un Gullwing s-a vândut cu 1,3 milioane euro.

Un Mercedes SLR McLaren, ediția Stirling Moss care nu are nici măcar parbriz, cu 2000 de kilometri la bord, a luat 3 milioane de euro.

Un Maserati 3500 GT Spyder, care arată super, s-a vândut cu 320.000 de euro.

Un Bugatti Bolide din 2024 a luat 4 milioane de euro. S-au construit doar 40 de unități, are 1600 CP dintr-un motor de 8 litri și poate fi utilizat doar pe circuit. Din câte știu eu, ai chiar nevoie de o mică echipă pentru a-l conduce pe circuit. Ca în Formula 1, acestei mașini trebuie să-i atașezi imediat ce oprești niște ventilatoare pentru răcire, deci ai nevoie de vreo doi oameni care să te ajute.

Un Murcielago GT-R GT1, ediție de curse convertită apoi în road-legal, și vreo două Ferrari produse pentru curse auto, cu rezultate notabile în diverse campionate, s-au vândut de asemenea pe sume mari.

Apropo, Sotheby’s are la vânzare un monopost Ferrari de Formula 1, condus cândva chiar de Michael Shumacher într-o cursă, pentru 5,5 milioane de euro.

Ca să încheiem însă glorios, Sotheby’s vinde sau va vinde în curând un McLaren F1 GTR din 1997, ediția de curse. Această mașină chiar a câștigat cursa GT de la Silverstone, iar după o vreme a fost convertită în road-legal. Prețul estimat este între 5 și 18 milioane de euro.

McLaren-urile F1 sunt foarte rare în zilele noastre. Oricine are unul practic nu-l mai conduce, că orice problemă le-ar scădea valoarea.

Am văzut cândva un reportaj despre singurul service care le mai face mentenanță. Mașinile sunt atât de scumpe încât asiguratorii service-ului nu le dădeau voie să aibă mai mult de două McLaren F1 simultan în clădire, ca să limiteze pagubele în caz de vreun incendiu sau alt dezastru.