Meme cu Ceaușescu au devenit populare în Iran

Un foarte bun prieten de-al meu are ca parteneră o femeie din Iran, născută și crescută acolo și venită la studii în Germania, dar cu tot restul familei încă în Teheran. Este combinat cu o iraniană, cum s-ar zice altfel.

Așa că de acolo aflu, prin telefonul fără fir, care mai este situația din teren din Iran, nu doar ce se spune la știri.

Momentan sunt proteste masive, care au cuprins peste 100 de orașe, din cauza devalorizării puternice a monedei iraniene.

M-a uimit amploarea devalorizării. Prin 2012, paritatea monedei iraniene era de 1000 de coco la 1 euro. Astăzi este de 150.000 de coco la 1 euro.

(Moneda oficială se cheamă rial. De asemenea, iranienii folosesc mai nou tomanul, care înseamnă 10.000 de riali. Toman sună a ceva inventat într-o carte fantasy proastă; prefer coco. 150.000 de tomani = 1 euro.)

Așa că da, în ultima vreme a avut loc o devalorizare foarte nasoală și foarte accentuată. Sunt multe cauze la mijloc. Siria, un aliat al Iranului, a căzut. Hamas și Hezbolah au cam dispărut. Statul iranian probabil făcea ceva bani pe aceste filiere. Rusia și-a limitat ajutorul, că nu mai au nici ei coco de-ai lor.

Sancțiunile SUA și UE i-au rupt pe iranieni. Sancțiunile comerciale sunt de fapt cele dure, iar iranienii importă și utilizează multe piese și echipamente produse de firme europene pentru diverse domenii, de la extracția petrolieră la aviație, medical și multe altele. Când mai puține sisteme rămân funcționale, oamenii trăiesc mai prost, ce-a rămas în picioare devine mai scump șamd.

Iranianului de rând nu-i pasă de evrei sau de “imperialiștii americani” șamd. Vrea doar să trăiască mai bine și vrea să ofere o viață mai bună copiilor săi, cam ca orice alt om. La conducere, însă, iranienii au lideri ultra-religioși, care pun tot felul de opreliști care par stupide chiar și iranianului de rând. Poate vă amintiți de adolescente executate pentru că s-au filmat dansând.

La conducerea țării este și armata, de facto, iar oamenii din armată (Garda Revoluționară șamd) se pricep la război și în acest subiect s-au învârtit toată viața. Nu vor să renunțe la el.

Industria merge prost, inclusiv extracția de petrol este ineficientă și învechită (sună a Venezuela, nu?). Țara este înconjurată de dușmani inclusiv în lumea arabă, că sunniții sunt certați cu șiiții, iar Iranul este 95% șiit, dar toți cei din jur sunt sunniți.

Care-i diferența? Șiiții consideră că adevăratul urmaș al lui Mohamed, cel care i-a continuat învățăturile, este califul Ali, care a fost vărul și ginerele lui Mohamed, iar după Ali învățăturile au fost continuate de fiii lui Ali. Suniții consideră că primul calif al Islamului după Mohamed a fost Abu Bakr, care a fost socrul și cel mai apropiat prieten și adept al profetului.

Diferențele sunt desigur mai multe și mai complexe de atât. În cea mai simplă explicație, întrucât fiecare tabără crede că altcineva este primul calif de drept al Islamului, iar fiecare a transmis mai departe alte învățături și interpretări ale Islamului, există multe diferențe. Este similar cu catolicism față de ortodoxism, dar cu diferențe mai mari și ură mai puternică, inclusiv din motive istorice.

Anyway, în Iran inflația mare a reamintit oamenilor că s-au cam săturat de regimul dur și inflexibil de la putere și că poate ar merge și altceva. Poate nu revenirea la vechiul regim al șahului înlăturat prin revoluție, care era unul corupt și neimplicat în problemele reale ale oamenilor, dar… poate altceva.

Dacă ați urmărit știrile, ați văzut probabil că autoritățile iraniene au încercat să oprească protestele promițând că fiecare iranian va primi câte un milion de tomani, adică 10 miliarde de riali, adică 7 dolari, timp de 4 luni, ca să reducă presiunea devalorizării. Va putea folosi cei 7 dolari pentru anumite produse, nu la orice.

M-a amuzat foarte tare să aflu că acum prin Iran este plin de meme-uri cu Ceaușescu, că și al nostru promisese bani de la balconul CC (“o sută de lei la salar!”), înainte de a fi împușcat câteva zile mai târziu. Iranienii știu istorie. Să vedem cât de departe merg cu ea.