Gadgeturi vechi: iPod-ul meu Classic, nefolosit de 14 ani, încă funcționează

Acesta este un iPod Classic pe care mi l-am cumpărat în 2009 de la iStyle, care pe atunci avea un magazin lângă Națiunile Unite. Este un model de 80 GB, are chiar un HDD micuț marca Toshiba în interior, nu memorie flash.

Îl țin expus în etajera care este în spatele meu când fac clipuri video, dar recent mi-a ieșit în față și cablul său original de încărcare, așa că de curiozitate i-am dat o cheie și, ce să vezi, încă funcționează.

Ecranul s-a aprins și arată bine. HDD-ul funcționează și el. Clicker-ul, rotița inedită cu care Apple a cucerit atâta lume când a lansat primele iPod-uri cu așa ceva, funcționează în continuare fără probleme, ba chiar din interior se aude acel click-click specific. Pe spate este foarte zgâriat. Folosește portul Apple cu mulți pini, la fel ca primele generații de iPhone.

Odată încărcat, data iPod-ului spune 27 noiembrie 2011, deci bănuiesc că aceasta este ultima oară când l-am folosit, acum 14 ani. Nu cred că l-am mai folosit de atunci, a stat aruncat într-un sertar, ca relicvă inedită, la fel ca walkman-ul meu Sony care este și mai vechi.

Am avut mai multe iPod-uri. La un CERF, cred că ultimul CERF, am câștigat un iPod Shuffle la un stand, varianta de 1 GB care nu avea ecran și nici nu puteai controla altceva decât să dai pe următoarea melodie. L-am folosit o vreme, dar apoi am strâns niște bani din salariu și mi-am luat acest iPod Classic, care a fost excelent și pe care l-am folosit multă vreme.

Țin minte că nu am folosit iTunes decât pentru inițializarea sau. Foloseam Media Monkey sau ceva așa, un program care făcea managementul fișierelor audio de pe iPod, și cu el puneam în memorie albumele mele, plus că avea și opțiuni bune de redenumire a melodiilor și de adăugare de mici imagini album art, pe care iPod-ul le afișa pe ecran.

Era și o vreme în care muzica circula uneori sub forma unui singur fișier care conținea întreg albumul, așa că se folosea un cue splitter pentru a-l despărți în melodiile individuale, după un track list atașat. Se făcea apoi sincronizare cu iPod-ul.

Același iPod Classic putea afișa și fotografii pe ecranul său color, dar și filme. Nu l-am folosit niciodată pentru așa ceva. Cred că intuiesc și de ce nu l-am mai utilizat după 2011. Prin 2009 aveam un HTC Hero, apoi în 2010 am luat un HTC Desire, care a fost unul dintre primele smartphone-uri Android chiar de top din toate punctele de vedere, iar prin martie 2011 am trecut la un HTC Desire Z, un model slider care sub ecran avea tastatură full qwerty. Bănuiala mea este că avea și suficientă memorie internă ca să pun suficientă muzică direct în telefon, așa că nu am mai cărat și iPod-ul cu mine.

Încă funcționează fără probleme, după cum v-am spus. Bateria ține, evident, mult mai puțin. Nu mi-e clar cât. L-am lăsat încărcat peste noapte și a doua zi era tot încărcat full. Pe de altă parte, am dat ecranul la luminozitate maximă și bateria a sărit brusc la jumătate și după câteva minute pe gol. Eu mă așteptam să fie moartă de tot și poate la fel și HDD-ul din interior, dar m-a surprins plăcut.

Mai am și un iPod Shuffle, însă sigilat, primit cadou acum câțiva ani, dar deja în vremea când nu se mai cumpărau astfel de dispozitive.