69 de ani de la primul hard-disk. Ghiciți capacitatea sa.

Tehnologia evoluează uneori foarte repede și alteori foarte lent.

Acum 69 de ani, IBM a prezentat primul hard-disk de stocare de date. Unitatea se numea IBM 350 și să nu vă închipuiți că era de dimensiuni mici. Avea nu mai puțin de 50 de platane, fiecare de aproape 61 de centimetri în diametru. Închipuiți-vă un teanc de 50 de CD-uri, să zicem, dar fiecare CD are jumătate de metru în diametru. Fiecare platan se învârtea la maxim 1200 RPM.

Cu tot sistemul de control, unitatea era atât de mare încât a fost nevoie de mai mulți oameni să o transporte în clădire. Făcea parte dintr-un computer numit RAMAC 350.

Și iată-l pe inventator, Reynold B. (Rey) Johnson, pozând lângă acest hard-disk.

Avea 3,75 MB (nu GB), mai puțin decât are acum o fotografie făcută cu telefonul sau o melodie în format mp3.

Asta se întâmpla în 1956. Stocarea putem spune că a avansat lent. În 1990, dischetele de 1,44 MB erau la putere. Primul meu hard-disk a avut 80 MB (sunt bătrân), al doilea 325 MB. Salturile adevărate în domeniul stocării au venit odată cu CD-urile de 625 MB și apoi cu memoriile flash, de ai acum câțiva TB într-o plăcuță de 22 mm lățime și 80 mm lungime. Hard-disk-urile rămân poate campioane la densitatea de stocare (sunt modele de 20-24 TB pe formatul lor clasic) sau la lei/TB, dar ultimii ani din acești 69 de ani au adus salturile cele mai mari ca viteză de transfer și miniaturizare.

Alte tehnologii, însă, s-au schimbat și au fost adoptate mult mai repede. Odată lansate pe piață, smartphone-urile au determinat o trecere foarte rapidă spre “mobile first”, iar acum (aproape) toată lumea, indiferent de colțul planetei, are smartphone, Whatsapp, o metodă de a transfera niște bani și cont de Facebook.

Acum 7 ani mă întrebam dacă vor apărea și la noi trotinete electrice de închiriat. Acum suntem sătui de ele, sunt de atâta vreme prin oraș încât par banale. Țin minte când postam pe blog că am văzut o mașină electrică prin oraș, iar acum văd zeci la orice drum. Serviciile de livrat mâncare sau alimente au fost adoptate imediat de piață.

Acum niște ani, Samsung lansa primul smartwatch de pe care puteai să și vorbești la telefon. O făceau cu o reclamă foarte bună în care arătau scene din diverse filme și desene animate în care personaje vorbeau la ceas, ca în Batman sau Jetsons. Se numea Galaxy Gear și s-a lansat pe 25 septembrie 2013.

Ieri am folosit un Fenix 8 Pro pentru a transmite un mesaj text către un satelit de pe orbită. Satelitul, un Iridium, l-a trimis către un server din SUA, iar de acolo s-a întors prin fibră optică în România, ajungând la niște servere Orange care l-au transmis prin 5G pe telefonul Matildei, care mi-a răspuns prompt “bine, aștept la coadă”.

Câteva secunde mai târziu, am apăsat check messages pe ceas, l-am îndreptat din nou spre satelit și am primit în ceas răspunsul ei.

Știu, inutilă această utilizare a tehnologiei satelitare, dar trebuia să testez cumva funcționarea. Acum 10 ani, însă… acum 5 ani, însă, nu cred că aveam pe lista mea de “lucruri pe care le voi face în viitorul apropiat” să transmit mesaj din ceasul de la mână spre satelitul de pe orbită.