Lumea roboților: AI-ul va schimba semnificativ magazinele de fashion, iar fotografii de modă ar trebui să fie îngrijorați

Acum vreo două săptămâni, într-un articol de duminică, vă semnalam un scandal din SUA: revista Vogue a publicat un pictorial Guess făcut integral cu AI-ul. Modele AI, scena generată de AI, hainele reale din colecția Guess, dar nici un fotograf nu a fost implicat în realizarea acelor imagini.

Scandalul era legat de faptul că revista Vogue avea renumele unei publicații foarte pretențioase legat de pictorialele pe care le publică, acceptând doar fotografii la un nivel înalt de excelență. Iar acum vin cu “trucaje” făcute cu AI-ul? Indignare!

Turns out, respectivele imagini sunt creația unei agenții numite Seraphinne Vallora, fondată de două tinere de 25 de ani, dintre care una este de origina română. Revista Connect are un interviu interesant cu Andreea Petrescu în care vorbește despre AI, fashion și felul în care această industrie se schimbă.

Schimbările sunt semnificative, iar eu cred că fotografii din domeniu trebuie să fie îngrijorați. Ce face această companie și ce vor face sau fac deja și altele similare va schimba domeniul și inclusiv interacțiunea noastră cu magazinele online uzuale.

Să trecem la tehnologie, care mi s-a părut fascinantă. Se începe prin crearea unor modele generate digital. Clientul (Guess sau cine o fi) este întrebat ce model și-ar dori, exact ca atunci când alegi un fotomodel real. Clientul vrea, să zicem, două roșcate și o blondă, dintre care una înaltă și alte cu ochelari. Agenția le generează chipurile și clientul le aprobă.

Apoi, se ia o fotografie a hainelor ce trebuie promovate și AI-urile “îmbracă” respectivele modele în acele haine, le potrivesc pe forme și le plasează într-o scenă dorită de client, să zicem cafenea la malul mării sau sală de petreceri, depinde de pictorial. AI-ul face totul, în sensul că generează fundalul, pune modelul pe scaun, reglează luminozitatea și umbrele ca să pară cât mai natural totul, pune hainele pe modele, le reglează cutele, umbrele, le închide sau deschide nasturi, le reglează poziția mâinilor… totul.

Și gata pictorialul.

Cum zice domnișoara de la Seraphinne Vallora, un astfel de pictorial costă de obicei 250.000 de dolari, dar ei îl generează pentru 100.000 de dolari.

Tot costă, dar mai puțin și iese mai repede. Și da, se vede că respectivele modele sunt artificiale. Încă se vede asta. Sunt prea simetrice, prea perfecte, pielea prea smooth. Nici nu știu exact, de fapt, ce îmi atrage atenția. Pe de altă parte, pictorialele de acest gen oricum se editau bine de tot prin Photoshop și scopul lor este să atragă privirea în revistă și la intrarea în magazin, nu să analizezi în detaliu forma nasului respectivei domnișoare. Mai așteptați un an și nu vom mai ști ce este real și ce nu.

Mie puterea acestei tehnologii mi se pare însă că va conta mult pentru magazine mai mici. De exemplu, pe aici pe la noi este un magazin de rochii de mireasă numit Natalia Vasiliev. Fac niște pictoriale frumoase prin tot felul de insule grecești sau alte zone, le puteți vedea aici. Au avut mereu succes.

Țin minte, când mergeam pe la târguri de nunți, cum printau niște bannere uriașe cu astfel de fotografii și efectul se vedea imediat, standul lor era plin pentru că atrăgeau privirea. În subconștient, probabil că o mulțime de femei gândeau “ce frumos ar fi să facem nunta acolo”, dar asta nu era posibil, însă măcar rochie ca în imagine puteau avea…

Mai țin minte însă și cum îmi spunea cineva de la ei că sunt niște costuri foarte mari la mijloc. Închiriezi cazare în Santorini, duci 40 de rochii acolo, câteva modele, fotograf, speri la vreme bună, ai doar 2 ore la apus în care să faci treaba etc. Durează și costă.

Acum se pot genera în întregime pe un computer puternic.

Sau să vă dau un exemplu și mai bun. Ați observat cum își prezintă produsele magazine precum Fashion Days sau Zalando? De obicei este o fotografie cu haina, pe fundal alb, și mai sunt câteva fotografii cu haina respectiv pe un model, de obicei tot pe un fundal alb. Totul este destul de simplu și banal.

Uitați-vă mai jos, pantaloni albi pe fundal alb:

Acum mulți ani am vizitat sediul Fashion Days unde făceau aceste fotografii și fix așa se întâmpla. Venea un model, schimba 300 de tricouri, i se făceau câteva fotografii în fiecare, iar pe lângă se desfășura un întreg proces legat de călcarea lor sau de managementul fotografiilor.

Când Fashion Days vinde 90.000 de articole vestimentare de toate tipurile, este practic imposibil să faci imagini cu fiecare produs într-un context natural, precum să vezi acea ținută pe o domnișoară care stă pe scaun la o cafenea sau dansează în fața unei scene la festival sau petrece de Revelion sau prezintă un Powerpoint. Și totuși, fix astfel de imagini ar avea impact maxim și ar crește rata de conversie față de fotografii pe fundal alb.

Fashion Days chiar face astfel de imagini, dar pentru homepage, și cred că sunteți de acord că atrag mult mai bine privirea prin culorile și contextul lor.

Iar apoi, paginile de produs arată așa:

Imaginați-vă un algoritm care ia imaginile cu haine, generează un model, o scenă, o ținută și totul devine mult mai atrăgător vizual. De multe ori hainele nu se vând pentru că ai nevoie de o rochie nouă, ci pentru că ai vrea să petreci și tu ca în imaginea cu respectiva rochie.

Sau închipuiți-vă un magazin Zara. Au 400 de articole vestimentare puse pe umerașe și doar câteva fotografii prin magazin cu unele dintre ele. Închipuiți-vă posibilitatea de a genera rapid imagini fotorealiste cu orice articol vestimentar din ofertă, astfel încât pe ecrane de prin magazin să le vezi “purtate” de cineva și să-ți spui “uite ce bine merge cămașa aia albă cu sacoul acela bleu”. Se va schimba rapid totul.