Ce este ceaiul matcha și cum diferă de ceaiul tradițional

Ceaiul matcha a devenit subit atât de popular încât traderii au cumpărat toată producția, ceea ce a crescut artificial prețul, iar producătorii japonezi de matcha nu mai fac față cererii. Ceaiul matcha nu era atât de popular încât să fie produs pe scară atât de largă.

Și deci ce este ceaiul matcha? Ce-l face așa de special sau popular?

Ca să explic ce este matcha îmi este mai simplu să încep de la ceaiul tradițional, cel de toate zilele, ca să fie clar unde apare diferența. În ceaiul tradițional, frunzulițele plantei de ceai sunt recoltate și apoi uscate.

Aceste frunzulițe uscate sunt apoi puse în apă fiartă pentru a face un ceai. Poate sunt mărunțite într-un pliculeț de ceai, poate folosești o strecurătoare la final, dar ceaiul tradițional se face ca o infuzie: apa fierbinte scaldă frunzele uscate și preia de la ele aromă și culoare.

Matcha, în schimb, se dizolvă cu totul în apă. Frunzele uscate de ceai se mărunțesc și se pisează până devin o pulbere fină, iar aceasta se pune în apă și se amestecă până devine un lichid verde aprins. Acesta este ceaiul matcha.

Tradițional amestecarea pulberii cu apă se face cu acel tel de bambus pe care poate l-ați văzut prin magazine sau filme. Japonezii îi spun chasen, pentru că au nume pentru orice.

Cele de mai sus sunt explicația foarte simplistă. Foarte important la matcha este și felul în care a fost prelucrată planta de ceai.

Ceaiul tradițional se face, oficial, din planta numită camellia sinensis. Poți face ceai, dacă vrei, și din frunze și flori de mușețel sau tei, dar în teorie acela nu este ceai, ci o infuzie de mușețel sau tei. Ceaiul, ca denumire oficială, se referă doar la cel făcut din frunzele plantei de ceai, chit că ulterior îi poți adăuga și flori sau fructe de la alte plante pentru arome suplimentare.

Contează, apoi, ce frunze ale acelei plante folosești. Am vizitat cândva o plantație de ceai și se făcea o distincție clară între ceaiul făcut din prima frunzuliță a plantei, din a doua șamd.

Apoi, frunzele culese încep să se usuce și apoi să se oxideze. În funcție de cât de mult timp le lasă producătorul să se oxideze, rezultă ceaiuri verzi, ceaiuri negre șamd. Oxidarea este oprită prin încălzirea frunzelor, în cuptoare sau steamere uriașe, iar apoi frunzele sunt rulate, uscate complet, zdrobite și procesate în diverse alte moduri.

Fiecare dintre aceste etape contribuie cumva la aroma finală a ceaiului. Prin uscare și oxidare, frunzele pierd diverși compuși interni sau le structura lor, rezultând la final diverse arome sau chiar diverse beneficii terapeutice.

Ceaiul matcha este făcut tot din aceeași plantă de ceai, dar procesată un pic diferit. În primul rând, plantele trebuie ținute la umbră pentru 3 săptămâni înainte de recoltare, fermierii acoperindu-le cu umbrare din pânză sau alte materiale.

Ținutul la umbră face ca frunzele să dezvolte mai mulți compuși care ajută la fotosintează. Mai puțină lumină = frunza dezvoltă mai mulți compuși necesari fotosintezei pentru a compensa. Aceștia dau în cele din urmă culoarea verde aprins a frunzelor și a ceaiului final.

Fermierii japonezi masează apoi zilnic fiecare frunză și seara cântă balade tradiționale, muzica ajutând la dezvoltarea amino-acizilor. Glumesc, fermierii nu fac asta, deși nu se știe niciodată.

Apoi, frunzele culese sunt uscate și oxidate pentru un timp scurt, făcând matcha o varietate de ceai verde. Oxidarea este oprită prin încălzire cu abur, care are de asemenea un rol în a dezvolta anumiți compuși și a inhiba dezvoltarea altora, iar apoi frunzele sunt uscate și zdrobite în pulbere.

Rezultă un ceai verde aprins, cu un gust puternic de umami rezultat din metoda de procesare. Matcha se folosește tradițional în ceremonia ceaiului japonez, despre care Wikipedia spune că folosește 4 grame de ceai și 40 ml de apă la 80 de grade. Pentru fiecare oaspete? Se adaugă apoi altă apă peste acest concentrat? Nu știu.

Gustul este diferit de al ceaiului tradițional. Mie nu mi-a plăcut în mod special, nu-i ceva ce aș bea des. De fapt, cred că majoritatea vesticilor beau mai degrabă matcha cu lapte, aproape ca pe un cappuccino, dar fără cafeina de rigoare.

Vă recomand însă, dacă aveți ocazia să vizitați o plantație de ceai în călătoriile voastre, să faceți asta. Nu m-am gândit niciodată cât de complex poate fi procesul și ce factori influențează ceva ce preparăm poate zilnic fără să ne gândim deloc la asta.

Dacă vreți matcha, eMAG vinde unul cu review-uri bunicele. Au și ustensile. Există și un site numit matchabar.ro pentru treburi mai complexe. Cărturești mai are diverse. Trec deseori pe lângă un Ted’s Coffee și mi se pare că în fiecare săptămână au câte o băutură pe bază de matcha. Multe cafenele și ceainării din oraș au, de asemenea, matcha, dar după cum spuneam nu sunt mare fan (sau mic fan) și deci nu am băut ca să vă pot recomanda ceva.

De ce a ajuns matcha dintr-o dată celebru? Cine poate ști? Probabil o combinația de influenceri, trenduri de TikTok, o creștere a popularității culturii japoneze (citeam în altă parte că americanii au călătorit în ultimul an în număr mai mare în Japonia decât în Europa), ceva inedit adus de cafenele pentru a atrage noi clienți șamd.

Sper să crească și popularitatea sushi-ului și a wagyu-ului și a edamamelor. Atunci aș fi fericit.