Totuși, cât de incompetente sunt serviciile de informații și autoritățile noastre în general?

Unii spun că serviciile de informații conduc țara. Cristian Tudor Popescu a spus recent că, în opinia lui, sunt mai degrabă niște oameni care poate mai fac furtișaguri, avantajați de poziția lor, și în rest se bucură de beneficii precum salarii mari și ieșit la pensie la 42 de ani.

Spunea că, întâlnindu-se de-a lungul timpului cu șefi ai serviciilor, nu i s-a părut niciodată că ar fi becul aprins la maxim la mansardă. Tind să-i dau dreptate.

Ieri auzi că românii din diasporă primesc documente false care-i invită pe la birourile de recrutare. Actele nu sunt o glumă a unor puști. Cineva a avut la dispoziție numele și adresele de corespondență din străinătate ale românilor și le-a trimis câte o scrisoare personalizată cu nume și prenume.

MApN și MAI precizează că sunt false.

Astăzi circulă altă știre, că se închid granițele pentru că se impune legea marțială.

Ce face MAI? Precizează că informațiile sunt false și o tentativă de manipulare.

Dar asta este tot ce pot face? Stau cu mâinile în sân în sediile lor și trimit, prin biroul de presă, “precizarea” că sunt informații false? Nimic mai mult?

Unde sunt niște investigații?  Unde este o colaborare strânsă cu aceste rețele sociale pentru a elimina direct fiecare astfel de postare? Trăim în lumea AI-ului, este banal de simplu de descoperit o astfel de postare și eliminat. Unde este blocarea completă a rețelelor sociale pentru o zi sau două, dacă nu mai servesc decât pentru a propaga informații false?

Unde este o conferință de presă care să dureze o oră și să explice pe înțelesul tuturor ce este cu aceste atacuri digitale, cine le face, ce interes au, cum se propagă ele și, mai ales, cum să recunoști dacă sunt fake news sau nu? Nu există. La noi se fac “precizări”.

De câte ori aud verbul “a preciza”, mă apucă nervii. Sună de parcă oamenii din birourile de la MAI și MApN și alte servicii ar aștepta să se termine țigara și apoi trag la sorți care dintre ei să iasă în fața clădirii “să precizeze” așa în treacăt că este un fake news, ca să nu se mai agite micuții prin țară. Dar rapid, ca să nu se răcească de tot cafeaua în cană!

Și unul dintre ei, cel care pierde se ridică sictirit de pe scaun, dă o fugă la biroul de presă, spune acolo cu un deget ridicat în sus ca un profesor de demult “precizez că este fake news” și gata! Treaba este făcută, fuga înapoi la ce face în rest (ce face în rest?)!

Nu de alta, dar acum câteva luni un rusofil, legionar, trădător de țară a ieșit peste noapte primul în alegerile prezidențiale, ceea ce nu se putea întâmpla fără trișarea algoritmilor sociali și a milioanelor de euro investite sau măcar cu ajutorul unor țări ostile care controlează acele rețele și acei algoritmi.

Nici de atunci nu am auzit concluziile vreunei anchete. Secretizare my ass. Probabil nu scrie nimic în ea, n-au ce zice public pentru că ancheta este în pom.

Așa pare din afară. Comunicarea este foarte defectuoasă, nimeni nu pare că muncește, ci doar observă cu îngrijorare ce se întâmplă, iar în acest timp România este atacată de o altă țară prin aceste metode. Nu ne ferim de termeni. Nu sunt gloanțe și tancuri, dar tot un atac este, unul făcut pentru a slăbi toate mecanismele țării și economia ei.

Incompetența aceasta sau măcar lipsa de implicare începe să ne coste. Să fim serioși, un fake news că se închid granițele nu face mare scofală. Se panichează unii speriați de bombe și atât.

Ce faci însă dacă mâine circulă un fake news despre cum BCR dă faliment? Sau despre cum guvernul naționalizează pilonul 2 de pensii? Sau despre cum pensiile se limitează la 2000 de lei? Sau orice altă astfel de “știre” care poate da peste cap lucruri foarte serioase din teamă reală?

Mai important, ce vor face autoritățile?