Politică la Vatican: trebuie un papă tânăr, dar nici prea tânăr

Citeam o analiză Wall Street Journal despre principalii candidați la scaunul papal.

Favoritul mare era un cardinal numit Pietro Parolin, secretarul de stat al papei Francisc, la care WSJ spunea la dezavantaje că nu are carismă. Și se pare că nu a avut.

Despre pontiful ales, Leon al 14-lea acum, 69 de ani, WSJ spunea că este bun la toate și dezavantajul său ar fi faptul că-i american, care nu sunt tocmai populari acum.

Ce m-a distrat era însă descrierea altui candidat, cardinalul italian Pierbattista Pizzaballa. Nu glumesc, știu că pare că și-a obținut numele dintr-un generator de porecle, dar așa îl cheamă. Este patriarhul latin al Ierusalimului.

În dreptul său, WSJ trece la dezavantaje vârsta. Pizzaballa are 60 de ani, pe când ceilalți au în jur de 70 de ani. WSJ spune că ceilalți cardinali probabil nu-și doresc un papă atât de tânăr încât să ocupe scaunul de pontif pentru câteva decenii.

Cum merge și politica asta, nu? Este bine să ai un papă tânăr, mai în putere, care să dea ceva energie instituției și să nu pară un bătrân pus acolo doar simbolic. În același timp, nici prea tânăr nu este bine, că strică alte planuri…

Ca idee, Papa Francisc avea 76 de ani când a devenit papă, iar înaintea sa Benedict avea 78 de ani când a urcat la conducerea bisericii. Vârsta oricum scade, se pare (Leon 14 are 69 de ani, după cum spuneam), dar nici să scadă prea tare…

Culmea este că acei cardinali și episcopi care votează în Conclav oricum nu mai au șanse. Leon al 14-lea are toate șansele să fie pontif pentru 20 de ani, să zicem. Chiar și 10 ani, dacă am spune, și tot în scoate din schemă pe toți ceilalți favoriți cu care a concurat acum, care ar avea în acel moment 80 de ani și probabil n-ar mai intra în cărți.

Așadar, nu cred că ceilalți cardinali își spun “hai să alegem unul bătrân, că poate peste câțiva ani facem un nou conclav și avem din nou șanse și noi la scaunul de pontif.” Cred că știu că nu mai au.

Mai degrabă pare a fi o înțelegere în rândul Bisericii în sine de a se asigura că orice papă ar alege, nu stă acolo pe o durată de timp foarte mare. 30 de ani sub conducerea aceluiași om ar putea fi o problemă dacă acesta adoptă o politică foarte conservatoare sau pur și simplu care nu este pe placul majorității celorlalți cardinali.

Președințiile democratice limitează perioada de timp cât cineva poate conduce o țară prin limitarea numărului de mandate și limitarea numărului de an dintr-un mandat. Ca la noi, maxim două mandate de câte 5 ani. La Vatican, unde papa este ales pe viață, se pare că limitarea se face tacit prin alegerea unuia în vârstă.

Cât despre actualul papă, Leon al 14-lea, îmi place că are o diplomă în matematică, deși apoi s-a concentrat pe studii bisericești. Tatăl era de descendență italiană și franceză. Mama de descendență dominicană afro-haitiană, cu origini în comunitatea creolă din New Orleans. Cred că este foarte complicat să țină evidența la toate acestea. Este din Chicago, dar și-a petrecut multă vreme din viață în Peru, având și cetățenie peruană și practic venind pe filiera americii latine la conclav.

Îi doresc succes și să continue reformele în Biserică, altfel instituția va părea tot mai mult un mamut îmbătrânit și neadaptat vremurilor moderne.