Singura măsură anti-criză pe care o știe guvernul: crește din nou taxele oamenilor cinstiți

Problema e legată mereu de capra vecinului.

Anume că niciunul dintre discriminații care plătesc taxe de 43% din salariu n-a protestat vreodată cu bâta sau ștampila în mână, după cum s-a nimerit, pentru situația asta.

Au văzut mereu doar faptul că ALȚII au beneficii excepționale și au considerat excepțiile ca fiind incorecte și abuziv. Ceea ce a fost tot timpul incorect și abuziv a fost că toți ceilalți angajați plăteau impozit atât și primeau înapoi de banii lor la fel ca și ITștii, cei care lucrează în agricultură, construcții și care au mai avut excepții.

Am tot spus tuturor asta – anume decât să mă urâți pe mine, mai bine cereți, sau luați-vă și voi dreptul ăsta și cereți ajutor de la ITști sau alte categorii favorizate, înspre solidaritate în demersurile voastre – însă reacția a fost ”capra vecinului” – anume, ”nu se poate să ni se ofere reducere de taxe” ( parafrazez), prin urmare e mai ușor să cerem să vi să mărească și vouă.

Singurele proteste ( valide ) au fost cele cu pașaportul în mână, oamenii care au plecat în țări ceva mai corecte cu ei. Aceste proteste i-au ajutat doar vag pe cei rămași.
Problema e că nu trebuie să îți ofere nimeni nimic, trebuie să faci lucruri și să-ți iei ce vrei, într-un fel sau altul.

Nu se pune problema ”să lăsăm” pe cineva să iasă la pensie la 40, sau la orice vârstă, că tot ce poți face, până una alta, cu privire la drepturile ALTORA e să lași un comentariu undeva pe net și să te bucuri dacă aia pe care îi alegi, majoritatea electorală, în general, decid să le taie din drepturi.
În situația curentă nu ai posibilitatea de a decide tu ceva în sensul ăsta.
Și nici tu, nici majoritatea, nu sunteți preocupați să vedeți problema care vă afectează direct pe voi – anume cât plătești tu și ce primești înapoi, înainte de a verifica pe alții.

Legat de ”vrem o țară ca afară” – cred că a devenit mai problematică mantra asta, decât era deja. În primul rând că mereu e întrebarea, o țară ca ce țară de afară?
Apoi, cu privire la direcția generală de referință, anume țări din vest – e mai bine să analizați dacă chiar vreți o țară ca afară ( eu n-am vrut niciodată, dar înțeleg că alții vreți) – pentru că o parte din taxele mari ( nejustificat de mari , da, nici pentru țările acelea la care vă uitați voi nu (mai ) sunt justificate și cam vede și populația lor – de unde valul de extremă dreaptă – sunt modelul pentru ceea ce vedeți în România.

Anume, asta primim, o țară ca afară, cu taxe mari pentru populație, pe alocuri și mai mari decât cele mai mari din țările ca afară, și posibilitatea de a evita taxarea excesivă , fie prin înțelegeri direct cu statul ( Salut Coca-Cola, e voie cu nume de branduri) fie prin externalizarea profitului ( eficientizare fiscală) în alte țări prietenoase, doar pentru corporații cu o anumită masă critică minimă.

Cu câteva excepții notabile:
Prima ar fi că nivelul de venituri din România ( că pe salarii, că pe liber profesioniști și mici întreprinzători) nu e la nivelul la care să suporte bine hypertaxarea din țările vestice.

A doua că primiți ( primim) , în loc de servicii oferite de stat, birocrație la un nivel care concurează și depășește ușor cele mai birocratice state din Europa ( gen Franța , Germania ) după care e oarecum construit modelul administrativ românesc. Și dispreț. Și tratament de ”subiecți” ai unei administrații. Pentru astea orice taxă plătită e prea mult, principal, dar zic să nu fim extremiști, ci practici.

Și ar mai fi, dar deja am scris un cearșaf, important ar fi să înțelegi că este întradevăr vorba de capra vecinului, iar rezultatele sunt cele de la Divide et Impera, ca să vorbesc în limbaj de ITst ( știu că e un citat istoric, de strategie militară).

cat despre continutul ideii am doua puncte:
– eu nu imi doresc impozite / taxe mai mici, ci imi doresc sa fie cheltuite potrivit / eficient / cu folos / etc (in primul rand sa nu mai fie furate si apoi sa fie duse in folosul nostru).

Ambele idei duc în același punct care, din punctul meu de vedere, e și una din cauzele situației de fapt, dar nu e privită ca o problemă, caz în care n-am nimic de comentat, vă doresc doar succes să vă fie cheltuiți banii ”potrivit/eficient/cu folos”.

Adică oamenii, în realitate, par că se simt suficient de avuți și nu doresc impozite/taxe mai mici, că ar face ceva în sensul ăsta.

Știam că România e o țară bogată, e doar suprinzător că statisticile ne arată mereu că venitul median net e undeva sub jumătatea mediei europene, bașca contextul în care acum cam majoritatea populației din toate statele europene se plâng de taxe prea mari / venituri prea mici și servicii mai mult din pix, în condițiile în care în România, în general ( nu în toate cazurile, nu-s nici defetist, nici nihilist), serviciile sunt încă de calitate și mai slabă.

Dar în condițiile în care considerați că aveți destui bani, e de înțeles, e o situație democratică și majoritatea decide.

Eu am fost crescut un pic altfel. Anume, dacă m-ai păcălit că îmi oferi un serviciu/ produs și am primit o laie de banii mei, primul lucru pe care vreau să-l fac e să opresc, sau să ajustez plățile la nivelul serviciului oferit , adică să negociez și la nevoie să reduc forțat un cost către prețul corect, sau avantajos mie, nu să mă milogesc că poate primesc ceva mai bine.
Iar după asta putem vorbi și despre cum te pedepsesc pentru că m-ai înșelat, poate vreau să te dau în judecată, dacă are sens, sau să să-ți sparg un geam, dacă justiția e de prisos, ceva de genul.

Să pun problema că ar trebui să le cer și celorlalți să plătească la fel de mult ca să fim toți păcăliți echitabil și să ne plângem în cor că ne-am dori cai verzi pe pereți e ceva ce n-am fost învățat acasă, că eu am crescut mai cazon așa. Tata, dacă mă vedea că-s fraier, îmi atrăgea atenția, ori cu o critică atentă ce aducea în discuție viețile amoroase ale sfinților, ori cu un capac bine plasat.

Și-am căpătat așa un reflex, când văd că sunt luat de fraier mi se zbate un ochi și am instinctul să mă feresc și să fac ceva repede, că nu știu de unde vine un capac.
Dar presupun că lumea de acum a fost educată mai modern cu o gândire organizată, că se și vede capacitatea de a impune democratic niște cerințe de bun simț, în fața politicului.

Legat de ”o țară ca afară”, în ultimii ani, de când citesc și aici, și în alte părți, dar și aud expresia, nu o spune nimeni , efectiv nu am auzit pe nimeni, nu zic că n-o fi, dar nu am auzit eu, la modul ”vrem o țară ca afară”, cu exemplu de țara ”X” și avantajele.
Cei care au vrut o țară de afară sunt acolo, și mai vezi dând exemple de ce se întâmplă acolo. Aia e altceva – aceia nu sunt români care vor o țară ca afară, aceia sunt români care s-au vrut parțial sau total afară – nimic de condamnat, sau de lăudat, fiecare e liber să trăiască cum e mai bine pentru el, măcar cu atât se poate lăuda acum țara asta.

Peste tot, însă, văd expresia scrisă, sau o aud, peiorativ, pentru a apostrofa niște români teoretici, care ar fi enunțat ipoteza că vor o țară ca afară, dar fără nume și prenume – e așa ceva spus în eter, o marotă.

Ce vor oamenii, vreau și eu, vrei și tu – e să primim serviciile care ni se cuvin de banii deja plătiți, nu să mai plătim și alții, în plus, noi fiind deja batjocoriți în orice contract social pretinde statul că onorează.

Anume, când ai pretenția ca un ITst ( agricultor, constructor – mi-e tot una) să plătească cei 10% impozit pe venit – ia in calcul că plătea oricum obligat următoarele :
10% impozit la sănătate. Și cam știu ce am primit, ca ITst de banii plătiți. Gen, unde să cer banii ăia înapoi?
Apoi, și ITștii și restul plătesc deja 25% ( un sfert, pentru oamenii care stau mai prost cu cifrele) din salariu drept contribuție la pensie.
Nu știu dacă cel mai mult din Europa, dar pe acolo și ai zice, că la suma asta pensionarii trebuie să fie respectați.
Treaba asta e amuzantă că la momentul plății nu ești beneficiar direct, plătești pentru alții și ți se induce idea că ăia huzuresc pe banii tăi, boșorogi netrebnici . Gen, dacă e așa, atunci vreau să nu mai plătesc 25% contribuție la pensie, poate asta e soluția.
Dar nu, că trebuie să îți asiguri viitorul, iar viitorul tău e prezentul ăstora, iar dacă vezi cum dau legi de indexare a pensiilor cu inflația, le intorc pe toate părțile invocând și ignorând contributivitatea în același timp și ajung la concluzia că nu au bani.
Nu au bani, în condițiile în care un fond de pensii ar trebui să fie un fond de investiții , nu un fond de rulment. Dar de plătit plătesc. Toți.
Nu mai zic că sunt deja taxe peste taxe , destule neacoperite de servicii primite.
Iar cumva , nimănui nu-i trece prin cap ideea că băi, oricum , ăștia plătesc deja mai mult decât primesc, hai să vedem cum facem să plătim și noi la fel, dacă n-om putea mai puțin, ci faptul că ar trebui să li se ia și celorlați mai mulți bani, pentru o păcălire echitabilă a întregii populații.
Dacă nici asta nu e Capra Vecinului, nu știu ce mai e.

Cred că nu înțelegi paradigma corect. Nu e vorba de scutiri – Banii sunt ”ai mei” ( sau ai tăi), nu ai statului. Nu e vorba de a fi scutit, e vorba de a avea vreun motiv să plătești.
A fi scutit înseamnă obligația de a plăti. Sigur, ea derivă din lege, și fiind vorba de un stat mafiot, nu are sens să discutăm de corectitudine, principiul user pays, reprezentativitate în procesul de decizie șu așa mai departe , că legea e scrisă și votată de unii care nu se obosesc cu asta.
Înainte de a-mi cere mie ( sau ție, dacă vrei) bani, trebuie să văd pentru ce. Nu halesc schema cu ”dă-ne tu banii și te împachetăm noi pe urmă”. Schema aia o consider furt / jaf, dacă vrei.
Eu înțeleg taxele de protecție plătite mafioților, dar vreau să văd și protecția – altfel, plătim la alt mafiot și până putem se numește că suntem furați, nu scutiri, nu altceva – furt.

Eh, când o gândești în paradigma ta, că toți trebuie să plătească și cine nu plătește se numește scutit și să plătească, dom’ne, și el – e fix vorba de Capra Vecinului.
Nu e treaba mea să te judec pentru asta, nici pe tine , nici pe nimeni, dar este vorba de asta.

Tu-mi spui că trebuie să plătesc 10%, eu te intreb pentru ce. Răspunsul tău până acum se învârte în zona că ceilalți plătesc și așa e corect și că ”ar trebui ca statul să nu știu ce”.
Eh, pe mine nu mă interesează ce ar trebui.
Eu vreau să știu astea:
1) Pentru ce aș plăti 10% la sănătate, în condițiile în care de suma aia la veniturile mele face mai mult de cât mă costă o asigurare de sănătate privată – nu, nu vrăjeli din ălea de care primește lumea la corporații în București – ci una globală, sau dacă vrei, o asigurare premium din Statele Unite – una din cele mai bune, dacă nu cea mai bună, poți verifica cât costă Kaiser Permanente Platinum 90 HMO pentru 1 adult și doi copii ( preiau eu dependenții) – vreo 1100 de dolari pe an.
Ultima dată când am fost angajat în IT în România plăteam echivalentul a ceva peste 3000 de euro pe an pentru sănătate – asta era până în 2016 – doar pentru venitul acela ( mai aveam și altele din când în când). De banii ăștia nu am primit ceva anume. Mă rog, dreptul de a da șpagă la stat, sau de a rezolva problemele medicale la privat care costa relativ acceptabil ( pentru căștigurile mele de atunci).

Dacă ar fi să plătesc acum 10% din venituri la sănătate, probabil cineva din administrația statului român și-ar imagina că s-a întâlnit hoțul cu prostul.
Pot continua așa cu fiecare taxă – gen vreau justificarea pentru fiecare.

john2381: daca regula e ca o parte sunt ai comunitatii.. atunci nu sunt ai tai.

Bineînțeles, tovarășe Petru Groza, am putea propune că chiar toți, conform decretului 83 din ’48, lol.
Lăsând gluma la o parte, chiar dacă aș putea accepta inepția asta ca altceva decât un abuz, te învelești în minciuni.
Treaba asta cu ”ai comunității” – mai exact, care comunitate și cu ce legitimitate se stabilește asta?
1) Că vezi tu, dacă caut banii mei în comunitatea de unde vin eu, partea aia pe care mi-i ia statul, e foarte probabil să nu-i pot găsi acolo sau o sumă mică, oricum.
2)Sună așa o decizie comunitară, de tipul ”comunitatea a stabilit niște reguli” – dar eu unul nu am fost întrebat, nici nu am mandatat pe nimeni să crească taxele , ultimele dăți când au crescut, ba chiar, mi-am exprimat dezacordul și public. Sunt curios – ție, ca membru al comunității ți-a cerut cineva părerea?

Zic așa, că mie mi se pare că regula asta nu ”e” pur și simplu, ci a fost stabilită, nu de comunitate, ci de reprezentanți cățărați în fruntea unui guvern cu legitimitate cel puțin dubioasă, care au acționează prin înșelăciune și declarații în fals și nu pot fi pedepsiți pentru fals în declarații și înșelăciune ( eu aș zice că e tradare națională, dar măcar atât, că ăstea sunt în codul penal pentru fraieri ca tine și ca mine), pentru că ei legiferează după bunul plac își setează imunități și decid când referendumurile populare sunt ignorabile, definindu-le amuzant ”consultative”.
Lăsând la o parte argumentația găurită pe care o faci în josul acestui citat ( ajung și la ea), să pui problema așa nu e o chestiune de preferință socio-politică, ci fie de ignoranță crasă, fie rea voință.

Mai jos, cu argumentația găurită.

ca sa faci banii aia mai intai ai invatat la o scoala pe care altii au platit-o

1. Școală de calitate proastă – îți pot explica în vreo 5 ore cu ce mă ocup eu și te las să cauți unde s-a predat materia din care îmi câștig eu munca la nivel de bază așa.
Ca să te scutesc de efort pot să-ți spun că s-a predat la master la politehnică ( pe care nu l-am studiat, că nu mai aveam bani furați cu care să-mi plătesc școlile așa că am învățat cam singur acasă cum am putut) și la un master la ASE – de către o companie privată- pe care nu l-am studiat nici pe acela.
Școala, care nu a fost degeaba, m-a învățat niște precursori la nivel de pulifrici. Cu ce m-a învățat școala am primit un joc de 700 de lei pe lună în 2008 ( pe care l-am refuzat, că câștigam deja mai mult din altceva) și alt job de 400 de euro pe lună, prin 2009 – și pe acela l-am refuzat că câștigam mai bine din altceva.

2. Alții care au plătit școala, cum ar fi părinții mei, care au muncit mai bine de 35 de ani fiecare și au plătit și ei taxe enorme la stat – pentru învățământul ăla de calitate proastă, dar au plătit – și peste asta mi-au plătit și taxa la facultate, până am plătit-o eu. Mai mult decât comunitatea, aș zice – și oricum, comunitatea nu prea a fost Ciolacu și guvernul lui de covrigari, sau celelalte guverne de lepre.
3. Or fi plătit alții drumurile, dar până una-alta le plătesc și eu. Anual plătesc impozit auto la autoritățile locale în valoare de vreo 3000 de lei, în afară de rovignetă, în afară de acciza, supra-acciza și ce taxe mai sunt în combustibil. Până conduc vreo mașină scutită de impozite, consider că plătesc eu drumul pe care circul nu comunitatea.

tot asa platesti si tu altora lucrurile astea pana ajung si ei sa contribuie la binele comun

Asta e că, acei altora cărora le plătesc eu chestii, nici măcar nu contribuie la binele comun. Nici măcar argumentul socialist nu-l poți ridica.
Contribuția la binele comun are o ineficiență teribilă.

ai fost la niste spitale platite tot de altii

Am fost, da să-mi iau rudele de la morgă, atunci când nu au fost externate să moară acasă – cu diferența că spitalele au fost plătite și de ei și de mine, nu musai de alții.
Și, mai mult decât atât, ei au plătit și șpagă pentru favorul de a fi lăsați să moară și am plătit șpăgi inclusiv pentru favorul de a-i putea recepționa de la morgă la ore convenabile și în condiții, să zic așa – umane, adică nu chiar carne la sac.
Dacă ar fi să judec ca tine, ar trebui să-i iau un pic la pilă pe ăia alții, că pare că n-au plătit destul, dar nici eu n-am plătit, aparent destul, nici nimeni. Aia e, că niciodată nu pare destul pentru chestiuni destul de simple, zic.

ai fost protejat de politie si de armata (platite tot de altii) si tot asa.

Am fost protejat de poliție, da. În sensul că de fiecare dată când mă abuzează poliția, de obicei în trafic, că altfel nu prea ne întâlnim, trebuie să plătesc un avocat bun, care așa cum spui, mă protejează de poliție și abuzurile lor, îi dau în judecâta, de regulă câștig, inclusiv cheltuieli de judecată și despăgubiri – din banii noștri, ai comunității normal.
Ultima dată când am fost protejat de poliție și de alții am făcut o plângere penală pentru înșelăciune unuia cu o firmă de la care am intenționat să cumpăr un utilaj plătindu-l în avans 100% și care nu numai că voia să mă înșele pe mine, dar își înșelase furnizorii, o firmă mare din Austria, nu le plătise comenzile și le folosea brandul ( franșiză) fără să mai aibă permisiunea și nici cu intervenție pe lângă ambasada Austriei la București nu reacționa omul, că la Craiova e mai greu cu diplomația.
Am făcut plângere la ANPC și n-au binevoit să mă sune decât după ce avocatul a făcut plângere penală cu un car de probe, și m-au sunat să mă întrebe de ce am făcut plângere penală că acuma au ei de dat explicații că n-au făcut nimic la timp.
Și după aia am fost sunat și interpelat de Garcea ca să mă audieze pe mine, că ”omul mi-a dat banii înapoi, ce mai vreau”. Și de această dată am fost protejat de poliție, dar protecția a trebuit să fie executată, contra cost de către avocatul meu.
De asta zic, am impresia că fie mă iei de prost, fie nu trăiești în țara asta, că eu observ tot ce povestesc trăind maxim 4 luni pe an în România, timp în care în majoritatea timpului nici nu merg la instituțiile statului de niciun fel că mi-e silă de ei.
De armată încă n-am avut nevoie să mă protejeze nimeni, doamne ferește, că mercenarii serioși sunt scumpi, d-ăștia nu-mi prea permit să plătesc.
Dacă voiai să spui că mă protejez armata – eu sper să nu fie nevoie și ca sfat prietenesc, nu-ți ține respirația în așteptarea protecției – fugi unde vezi cu ochii, dacă e de armată.

apoi, asigurarea privata de sanatate e o gluma.

Cred că nu ai înțeles ce-am zis și mai jos spui niște inepții care prefer să le tratez ca pe glume, sau trollaj.
Asigurările de orice fel din România sunt foarte des niște glume, tot un fel de jăpci.
Am zis că asigurarea obligatorie de sănătate din România, dacă ar fi aplicabilă ca 10% la nivelul veniturilor mele costă comparabil cu cea mai bună asigurare privată de sănătate din Statele Unite.
Și trebuie să fie o glumă să spui

oricat de rau ar merge sistemul nostru de sanatate, el te salveaza in cele mai multe cazuri.

Gen – te salvează doar dacă ai zile, cum ar veni nu ai nimic din care să mori.
Spune-le celor de la colectiv vrăjelile ăstea, spune-le celor care când au chestii serioase caută disperați să se opereze în afara țării.
Spune-le minciunile ăstea celor care atunci când sunt tratați la stat trebuie să dea șpagă, să ceară mutarea la un spital unde cunosc pe cineva care-i bagă în seamă, sau efectiv să sune la 112 din spital, când sunt ignorați înspre a muri.
Niște oameni pe care-i cunosc, în ultimii ani, nu au fost salvați ”în cele mai multe cazuri” că au murit, cum ar veni, în primul caz.
Nu trebuie să mă crezi anecdotic, vezi statisticile cu cât de ”bine” stă România la tratarea oricăror boli și mortalitate, în raport cu alte țări civilizate, oricare la care vrei tu să te raportezi.
Sănătatea în Statele Unite ( ți-am dat exemplul cel mai scump din lume, ca mă gândeam că înțelegi enormitatea) e asigurată, în mare, cu asigurări private, și, strict pentru cei care își permit asigurările acelea serioase, numite de ei ”premium”, e la un nivel la care România și acum și o parte din țările civilizate din Europa nici măcar nu pot avea în plan să fie.
Știu că vezi peste tot clipuri cum vai, în Europa ambulanța e gratis, eu am plătit nu știu cât – așa e – dar e important și de văzut și unde te duce ambulanța aia și ce rezolvi și, adesea, cei ce se vaită sunt cei care nu-și permit ambulanța aia.
Și, pentru ce contează, am observat că totuși, în ultimii ani sănătatea chiar și la stat e ceva mai bine decât era. Măcar atât – dar nu se justifică nimic.

la privat iti tratezi zgarieturi, dureri de burtica si riduri.

În România posibil ( eu știu sigur că nu e așa, dar te las să visezi, stai să vezi de ce), pentru că din fericire eu doar de astea am avut și, na, de câți bani plătesc speram să fiu tratat la stat, că doar e simplu.
E amuzant că destul de mulți, prea mulți din cunoscuții care au avut chestii mai serioase au murit la stat. Nu toți, dar cam mulți. Frate-meu era să dea colțul de la un căcat de apendicită, la stat, în București, nu pe vreo uliță. Cu tot cu șpagă.

ai nevoie tot de comunitate sa iti pastrezi banii si sa ii transformi in mancare si alte necesare.

Da, dom’ne, sunt de acord. De comunitate am nevoie. Ce-are asta de-aface cu faptul că taxele care se iau cu titlu de plată a unor servicii, nu sunt urmate de respectivele servicii, iar pentru cazul în care sunt urmate, e la mișto și că mai toți ăia care sunt plătiți din banii mei,pardon, ai comunității, lol, să mă ajute, mă abuzează și trebuie să plătesc eu ALȚI BANI, fie să mă protejez de ei, fie să scap de ei și să rezolv ce e de rezolvat în alte părți.
Unde e comunitatea aia de care am eu nevoie când am nevoie? Și nu vorbesc de vecinii mei de pe stradă, că ăia, chiar așa cum spui am nevoie de ei și mă ajută.
Am fost cu un copil pentru analize la un spital de stat – băi așa cum ar trebui să fie tratat orice plătitor de taxe. A fost mai bine, nu exagerez, mai atent și mai profesionist decât în UK ( și în țara aia plătesc taxe, iar la ăștia e din ce în ce mai praf sistemul de servicii publice ).
Doar că medicul care a coordonat investigațiile personale e din comunitatea mea, în sensul că mă cunoaște personal, suntem apropiați și conduce un departament și are o poziție influentă în comunitatea medicală, știi ce zic? Nu a fost pentru taxele pe care le plătesc, pe baza alora tot pe șpagă mergea – că oricum a mai fost nevoie să mai dau, pe ici pe colo și-așa, dar na, o să mă uit la imaginea mai mare, nu ne mai împiedicăm în detalii.

mai zicem despre cazul in care ajungi in incapacitate de munca?

Hai să zicem – în România o belesc, că n-am asigurare privată.
În alte țări am asigurare privată de echivalentul a câteva sute de mii de euro, nu e extraordinar, dar orișicât, zici că dacă aș fi angajat în România ar fi mai bine? Știam că pensia de invaliditate e subțirică, iar concediile medicale sunt cât de cât, dar am înțeles că au mai tăiat acum și din ele – amuzant cum vor bani mai mulți dar servicii mai puține.

in cazul fericit la pensie (cand n-o sa te poti apara singur nici macar de urs in varful muntelui, dar de alti oameni care iti vor vrea “binele” – pentru a il fura),

E amuzant în ce paradigmă îți imaginezi pensia. Practic la pensie nici nu-ți mai permiți apartamentul din oraș nu? Trebuie să mergi pe vârf de munte sub cerul înstelat, la cort, sau cum ?
Și e amuzant că nu te mai poți apăra – dar e posibil să ai dreptate, că vârsta de pensionare tot crește. Știi ce e amuzant, că dacă ești în situația aia în care dacă te omoară ursul îți face practic un bine, pentru ce plm mai plătești asigurare de pensie?
Nu poți să plătești direct pe unul care are urs să-l trimită peste tine și gata?
Zic asta în ideea în care părinții meisunt pensionari, nu se pune problema să se apere de urs că nu sunt pustnici să locuiască pe vârf de munte și nici de oameni, primul motiv ar fi că nu prea mai sunt prin România pe la țară, decât pensionari și majoritatea celor care mai sunt, muncesc pentru copii plecați pe dracu știe unde, undeva unde ”comunitățile” sunt un pic mai puțin glume din astea de care vorbești tu.
Un pic, nu mult, dar se strică și acolo.

in cazul nefericit poate neprevazut mai devreme.
atunci o sa vrei beneficiile comunitatii platite cu banii altora?

O să vreau doar pentru că am fost obligat să le plătesc în avans cu banii mei, nu cu banii altora.
Știi cum se spune, sunt net contributor, nu e cazul să-mi dai mie lecții ipotetice.
Altfel, nu, nu vreau nimic. Dacă nu mai pot, nu am pretenție de la comunitatea aia de care vorbești tu, să-mi dea nici măcar o drugă de săpun să ung funia, am acasă tot ce-mi trebuie să rezolv, în cel mai rău caz sun un prieten, care mi-e dator, să-mi lege și mie lațul de grindă dacă nu mai sunt în stare, sau să-mi pună un pistol în mână, n-am încredere în statul român că se descurcă măcar cu atât.

exact ca subiectul articolului: ale mele sunt ale mele si bune, ale celorlalti sunt rele pentru ca nu sunt ale mele.

N-ai înțeles și am repetat de un număr de ori. N-ai să mă vezi cerându-ți să plătești taxe doar pentru că plătesc eu. Problema e la beneficii.

si apoi ne miram ca romania arata cum arata.

Nu ne mirăm amândoi, doar tu. Eu știu de ce arată așa și e fix că se aplică capra vecinului, nu există nici cultural, nici de altfel pretenția că statul îl servește pe cetățean, că banii munciți și bunurile câștigate sunt ale noastre. Totul e OK câtă vreme și celălalt e penalizat la fel de mult, chit că nu-i niciun motiv să fii penalizat nici tu.

Notă: cred că comentariul e prea lung și e blocat de filtre, am încercat să-l reformulez repetat, asta e ultima încercare.

Îmi imaginez că vrei să fii moralist, dar pentru că nu știi despre ce vorbești, ești doar arogant. Totuși, pentru că am mai mult bun simț, o să îți explic ”ca la copiii mei” ce și cum.
În citatul pe care l-ai comentat nu e vorba de certitudine, e o estimare – nu sunt sigur nici de 5 ore nici unde s-a mai predat materia, în afară de locurile pe care știu eu, de aia am zis că te las să cauți tu.
Cu privire la de ce am fost la școala aia răspunsul e destul de simplu și trist.
Pentru că, în zona profesională pentru care m-am pregătit eu era printre cele mai bune la care aveam acces ( adică din România) de la vremea aia, posibil să fie la fel și acum, nu mai știu.
Am fost coleg cu Radu, am absolvit facultatea de Electronică și Telecomunicații . Am mers la facultate pasionat de domeniu și am terminat-o în scârbă, din păcate, nu domeniul fiind problema.
Pe partea de ITC erau două facultăți mai bune de care știu eu : Facultatea de Automatică, tot de la politehnica București și cea de Cibernetică de la ASE.

La automatică nu aș fi fost admis ( era un examen de admitere pe vremea aceea) că nu eram suficient de pregătit. Fiind cea mai bine cotată , probabil din țară, dacă nu, din jumătate de țară, un număr foarte mic de absolvenți de liceu aveau acces la aceea și nu mi-e rușine să admit că nu eram atât de bine pregătit.

La a doua facultate nu am dat examen de admitere, pentru că … eram prost informat, pe vremea aia nu era totul pe internet iar eu eram cam de la țară. Ce e important e că am urmat și o parte din cursurile și acelei facultăți, neoficialc și sub alt nume, doar pentru că susțineam niște examene în locul altcuiva.
Problema nu e de mine , aia e facultatea pe care am terminat-o ți-am spus sumele și joburile primite pe ce studiam acolo.
Treaba e că eu nu eram printre cei mai buni din facultatea respectivă, top of the class – cum s-ar zice, dar o parte din cei care erau mai buni au luat acele joburi, pentru că ceea ce știau ei se limita la ce au învățat la acea școală, eu am studiat mai multe, și școli și în afara lor, și oficial și ne-oficial și, în fine, ce vreau să-ți spun e că nu prea datorez comunității succesul meu de-acum, decât dacă prin comunitate vrei să spui părinții, prietenii și cunoștințele mele, care m-au ajutat ocazional cu vreun pont sau vreo direcție , sau un apel când au avut ceva de lucru – aia da!
Școala, din păcate, aia făcută de comunitate, cam slăbuț.
Nu sunt de părere că a fost degeaba, nu, era mai rău să n-o fi făcut nici pe aia, doar că foarte-foarte slab, iar concluzia o iau măsurând performanțele colegilor care au terminat aceeași școală, majoritatea lor cu rezultate la studii mai bune decât mine – dar performanțele celor mai mulți dintre ei nu se ridică măcar la jumătatea alor mele.
Nu-i că, vai cine-s eu, e că pentru a reuși să fiu revant pe profesional a trebuit să mă axez pe surse de cunoștințe și tehnologii și access la tehnologii venite din afara mediului educațional în care am studiat.

de fapt.. de ce mai esti in tara asta daca tot nu e buna?

Păi în primul rând eu nu scriu acum din România, asta ar trebui să te pună pe gânduri.
Motivele pentru care am plecat nue că ”țara nu e bună” – eu n-am spus asta și e treaba ta ce înțelegi, ci același explicat mai sus, nevoie de educație.
Vezi tu, trecând prin școala din România și văzând și condițiile în care studiau copiii mei – mai bune decât cele în care am studiat eu fără doar și poate, dar nemulțumitoare pentru mine și cât plăteam impozit, am luat decizia de a le oferi oportunitatea de condiții de educație la care eu n-am avut acces, printre altele.

Pentru că nu-s genul care se complace în ideea că ”dacă plătim toți impozite mai mari sigur o să fie bine” – mie dacă nu îmi convine ceva, acționez în sensul ăsta.

Cum însă, majoritatea oamenilor sunt ca tine cu ”să plătim mai mult, poate se schimbă ceva” și ”să acceptăm ce ni se impune” nu e posibil să schimb eu calitatea învățământului nici măcar într-o singură instituție, cel puțin până nu merg eu să predau acolo, sau s-o administrez, iar meseria mea momentan nu e asta.

Cauți degeaba defetismul la mine, eu nu spun că țara nu e bună, eu zic că suntem, mai mult tu, că eu locuiesc mai puțin ( dar e OK, că se întâmplă similar și în cealaltă țară în care locuiesc) abuzați de un sistem politic reprezentativ și avem păcatul ( aici nu mă regăsesc, dar sunt înconjurat de ) de a fi un popor care nu căutăm soluții fie individuale, fie colective, la problemele noastre, după puterea noastră, ci ne mulțumim dacă suntem tratați echitabil față de ceilalți din grup, chiar dacă echitabil înseamnă egal în abuz.

Și tot ce spui se constituie în probe în sensul ăsta.

am gasit o automatica blocata in profesori pensionari care imi deseneau schema amplificatorului pe tabla fara nimic practic si cu prea putine explicatii despre context si utilitate.

In condițiile în care părinții tăi plăteau deja taxe la stat pentru asta, nu era vreun favoritism sau ajutor al ”comunității”. Chestia asta suge .

dar am avut ocazia sa ajung acolo “pe banii statului”

Erai orfan sau din familie de șomeri cronici?
Că doar așa e pe banii statului.

si in general am beneficiat de lucruri la care nu as fi avul acces in padure tocmai pentru ca “statul” le-a facut (nu perfect, dar erau acolo)

Absolut, eu nu susțin vreodată că educația e inutilă, dăunătoare sau că chiar nu contează dacă faci sau nu faci școală.
Ba chiar susțin că trebuie să aibă acces la educație, finanțată pe banii mei, dacă vrei, că plătesc taxe în România dar nu-mi educ copiii acolo, copiii ai căror părinți nu plătesc taxe din diverse motive, că asta e esențial și spre avantajul nostru al tuturor, mai util decât sănătatea și poliția, că mă deranjează mai puțin dacă mori mâine decât dacă avem ceva de impărțit și pe tine te-a sărit educația, că n-au avut părinții bani.

Doar că, mereu e un ”dar”. E cam puțin. Poate pentru un copil care locuia în pădure ( cu urșii ) sau altul dintr-un sat normal, dar cu părinți analfabeți e foarte mult și atâta, nu contest. Pentru mine e cam puțin. Spun asta, apreciind educația pe care am primit-o, dar orișicât, eu n-am învățat la școală să scriu și să citesc, ca toți pădurenii care înnoptau cu urșii altfel, ci m-au învățat ai mei, în particular bunicul meu surd , cam pe la 3 ani așa.

Ajuns la școală știam deja niște chestii și, ca s-o spun p-a dreaptă, până la un punct, școala m-a ținut în loc , până m-a adus în rând cu majoritatea, că na, și posibilitățile alor mei să mă învețe erau limitate, că trebuiau să și muncească să plătească taxe ca să mă învețe școala pe banii statului.

Și înțeleg și limitele și limitele posibile într-un sistem conformist generalist, dar și taxele trebuie să reflecte asta. Nu pot accepta o retorică de genul – din școala noastră pe care ai plătit-o prin taxe, cât și separat, ai ieșit capabil să ai un job de 700 de lei pe lună ( mi se spunea atunci că un electronist bun poate să câștige CHIAR ȘI 1500 de lei – nu, nu e depe timpul lui Ceaușescu), reușesc prin mijloace proprii să mă descurc de vreo 20 de ori mai bine, sau ceva de genul – nici măcar muncind pentru companii din țara mea, și-mi spui că ”hei, prietene, ne datorezi tot succesul tău. Fără noi erai în podure ”.

Băi, ceva datorez, fără îndoială, dar nu chiar tot succesul meu și nu eram chiar în pădure fără statul român. Ba, de unde mă uit eu, statul român, dacă era după ei, avea planuri similare cu viața în pădure pentru mine. Chiria într-un apartament cu 2 camere era în același an când mi se propunea salariu de 700 de lei, de la 1200 de lei în sus așa.

Vreau să sublinez că era totuși un job ( slab, si prost plătit, dar calificat ) pentru un absolvent de învățământ terțiar.

Eu consider că ăsta e un eșec complet al unui stat, nu-i nimic de lăudat și de taxat.
Și nu, la nivelul ăsta nu era tot eșecul atribuibil statul român , aceleași joburi într-o țară din vest, tot la nivel de junior, m-ar fi remunerat totuși cu sume de 1500-1800 de EUR/ lună, minim.

da, eu am ales sa raman (nu imi place ploaia olandeza si nici anumiti oameni dintr-o capitala a unui fost imperiu + multe motive pozitive acasa).

Bravo, să-ți fie de bine, eu nu te judec nici critic nici laudativ pentru alegerile cu privire la unde locuiești – fiecare alegem în funcție de ce ne permitem și încercăm o viață cu care să ne împăcăm mai bine.

si consider normal si corect sa platesc taxe si sa nu primesc “scutiri”

Și eu la fel, diferența dintre perspectivele noastre constă în anume ce consideri tu că sunt scutiri, iar eu că taxele la valorile lor, pentru serviciile oferite abuzuri.

de asta remarca mea a fost despre pozitionarile diferite ale lui radu in probleme similare

Eu n-am fost atent la poziționarea pe probleme similare, dar pe problema asta, poziționarea mi se pare că reflectă ethosul românesc clasic.

ps. in locul din care ne relatezi acum taxele sunt mai mari sau mai mici decat in romania?

Erau sensibil mai mari – pentru nivelul meu de venituri. Ăsta fiind și motivul principal pentru care am continuat să îmi conduc afacerile prin România, mai degrabă decât sentimentul meu de datorie civică sau ceva. Acuma e așa și așa. Drept care statul român, comunitatea, cum ar veni ( lol), cred că va pierde o parte din banii pe care îi plăteam și n-are ce să facă pe temă, că nu prea mă simt că vreau să negociez cu ei. Probabil nu de tot, că am zis, nu urăsc România, sau ceva, ba chiar o iubesc pe cea din curtea și livada mea. Urăsc doar entitlementul deșănțat asupra muncii mele, că, asta e, n-am fost niciodată comunist – am trăit doar copilăria mică în anii ăia și am decis repede că nu-i de mine politica asta cu dacă ”comunitatea” ( asta desemnând niște potentați ai unui partid, unic sau nu) decide că banii tăi sunt ai noștri înseamnă că așa e. ”Comunitatea” poate decide ce vrea, eu decid altfel.

Treaba e că nici nu e vorba de mine.
Că pentru cei mai mulți oameni ( cred că asta contează) , în țara asta, taxele sunt mai mici. Semnificativ mai mici. Știu asta că mă încadrez cumva și eu tot la ceilalți oameni, legal, civilizat.

Problema aici e și mai amuzantă, că ȘI ăștia ar vrea să plătesc ca și când le-aș datora succesul meu, și li-l datorez chiar mai puțin decât României; asta dacă ar fi după ei, dar nu prea e decât limitat, desigur. Nici nu muncesc pentru vreo companie din țara lor, deși locuiesc aici de suficient timp să fiu rezident.
Dar pentru ce contează, serviciile statului – deși în ultimii 5 ani au scăzut în calitate vizibil, sunt , în general ( nu toate!) și în particular pe ce-s eu interesat ( educația) la un nivel mai ridicat, iar bătaia de joc e pe alocuri ( doar pe alocuri) mai mică decât în România.

Altfel e similar, tot un stat feudal cu pretenții de stăpâni de fraieri sunt și ăștia, aproape că înțeleg de ce am venit atâția români aici lol – că pe alocuri se simte ”ca acasă”.
Dar încă nu-s la nivelul României.
Și nu, nu spun asta cu pretenția că e mai bine prin Europa. În Polonia e mai rău, de exemplu. În Germania, Suedia și Danemarca e tot cu taxare mai mare. Pentru că am lucrat și locuit în toate trei, pot să spun că pot înțelege de ce în Suedia și Danemarca sunt taxele mai mari ( cu excepția taxelor pentru expați, pentru care în Danemarca sunt mai mici decât în România ACUM – pentru 7 ani ). Nu e pentru mine sistemul lor, dar băi, pe cuvânt de cercetaș că te-aș înțelege dacă am fi amândoi în Danemarca ( care taxează cam ca România ) și ai avea retorica asta – că trebuie să plătim taxe mai mari.
Chiar dacă nu sunt de acord cu modelul, aș înțelege de ce ai spune tu asta.
Dar situația nu este aceea.

Situația e că spui asta într-una din cele mai sărace țări din Europa ( da știu și sunt de acord că, în general, România o duce anii ăștia semnificativ mai bine decât anii trecuți, dar tot printre cele mai sărace țări din UE este) cu unele din cele mai proaste servicii oferite de stat la cele mai multe capitole ( repet, nu la toate, in Romania se fac pasapoarte cel mai rapid de pe oriunde am văzut, și permise auto, lol – și mai sunt și altele, așa da, dar subțire în ansamblu). Și nu cadrează. Că n-ai primit nimic care să merite taxele ăstea, iar dacă tu crezi că ai primit, eu cred că e vorba de sindromul Stockholm și copium.

Și ar trebui să-ți poți da seama că e așa când vezi că președintele se plimbă cu avioane private din cele mai scumpe și ( problema nu e că se plimbă) are tupeul să trateze chestiunea cu aroganță și dispreț față de ăia care plătesc facturile și cer socoteala, când prim-ministru merge cu golani în avioane private la curse de F1, care nu numai că operează modele de business scutite de taxe, dar băi, dau țepe, pe bani privați și îl doare efectiv la bască, spune că a făcut și el o aroganță, decontează din banii tăi fonduri pentru partidele lor, la care posibil că nici nu ești membru ( eu nu-s), plătesc din banii tăi presa, dar nu ca să fie independentă , ci ca să le spele cadavrele mai indiscriminatoriu, să fie pentru toată lumea, umflă din banii tăi serviciile de informații, care pe lângă că au aceleași aroganțe de huzur și că nu-și fac treaba , mai și intervin nociv în procesele democratice.
Faptul că te-au învățat să citești nu costă așa mult – știi de unde știu? Că am în familie și prieteni care au făcut asta, învățat copii și cei mai competenți mai degrabă au plecat, că erau prost plătiți, cei incompetenți au rămas în continuare, ăia învață copiii să citească și posibil la politehnică lecții învechite.
Iar puțini dintre cei competenți care au rămas, au rămas doar cu două joburi , cu un job mai bine plătit , în paralel la privat, și probabil că vor migra de tot spre privat.
În caz că nu știi, învățământul privat nu e ăla finanțat de ”comunitate”, ci de părinții copiilor. Ăia care își permit.

ar fi si ce zici tu o idee, dar considerand ca taxele nu sunt chiar mari

Am făcut calcule comparative cu Germania, landul NRW și lăsând la o parte ce primești taxarea e așa:
În România la 1000 de euro pe lună brut taxarea efectivă e de 42% ( pensie, sănătate, impozit pe venit). De la 1500 de euro pe lună brut în sus, taxarea efectivă e de 42.79% – că dispare deducerea ( sub 1000 de euro brut pote fi mai mică, până la 40% la salariul minim) .
În Germania:
la 2000 euro brut lunar, rată efectivă de taxare 28% ( 8.1% sănătate, 9.3% la pensie, ăstea sunt fixe) .
la 5000 de euro brut lunar , rată efectiva de taxare 30%.
la 7000 de euro brut lunar ( 84,000 euro pe an) rată efectivă de taxare 40%.
la 10000 de euro brut lunar ai 42% taxare efectivă.
La cât câștig eu, dacă aș încasa banii salariu, taxarea e ca în România 43% – trage tu concluzii de aici, despre cum taxele nu sunt chiar mari in România.
– taxarea e calculată considerând că ești single, fără deduceri de familie și copii și că nu ești membru la biserică – acolo se plătește individual nu iau ăia bani la grămadă de la buget.
Fă calculul.

În Danemarca:
La 2000 de euro brut pe lună , rata efectivă de taxare este de 29%
La 5000 de euro brut pe lună, taxarea e de 35%
La 7000 de euro brut pe lună, taxarea e de 37%
La 10000 de euro brut pe lună, taxarea e de 42% – aproape cât în România!
La cât câștig eu în medie, dacă aș încasa salariu, taxarea e de un pic aproape de 50%.

În Suedia – fără să fii membru la biserică
la 2000 euro brut lunar, taxarea efectivă e de 17% ( 19% cu abonament la biserică) ,
la 5000 de euro brut lunar, taxarea efectivă e de 26%
la 7000 de euro brut lunar, taxarea efectivă e de 33%
la 10000 de euro brut lunar , taxarea efectivă e de 39%
la cat castig eu mediu, dacă aș încasa salariu, taxarea ar fi de un pic peste 45%.

În UK:
la 2000 de euro pe lună brut – taxarea efectivă este de 10%
la 5000 de euro pe lună brut – taxarea efectivă e de 21%
la 7000 de euro pe lună brut – taxarea efectivă e de 27%
la 1000 de euro pe lună brut – taxarea efectivă e de 32%
la cât câștig eu, dacă aș încasa salariu, taxarea efectivă este de un pic peste 40%

Despre țări în care nu am locuit și nu am lucrat timp relevant evit să vorbesc, că n-aș ști despre ce vorbesc. Ar mai fi Elveția, dar acolo e complicat.

Vezi cât câștigi tu, vezi cum te-ai încadra în orice țară , după aia te las să cauți unde era ”scutirea” pentru IT. Că de unde mă uit eu, ITștii erau tratați aproape echitabil cu europa – BĂI, NU CĂ EUROPA AR TAXA ECHITABIL PENTRU CE OFERĂ! – dar așa , pe sistem capra vecinului, doar că cu arie extinsă de acoperire – la nivel de continent.

tind sa cred ca le prefer folosite corect, nu scazute.

Eu zic așa, ca absolvent de automatică, ar trebui să știi mai multă matematică un pic decât mine, că a ta era facultatea mai bună. Cifrele de mai sus sunt destul de simple, nu cred că se poate să nu le pricepi. Zici că ai locuit în Olanda, presupun că ar trebui să știi cifrele de acolo.
Pot să suspectez doar două lucruri ca să explice afirmația citată.
Fie nu aveai cunoștință de situația din restul europei, fie ești doar încăpățânat și nu vrei să dai înapoi de la ideea ta.
Altfel, pentru taxarea din România presupun că aștepți servicii publice așa cam peste nivelul celor din țările nordice și ce pot să spun e că România încă nu oferă servicii publice la nivelul unor țări decăzute – gen UK. Încă nu.
Și nu e problema că nu oferă, ci că taxează , nu de acum, ci de 30 de ani, ca și cum le-ar oferi. Pentru mine, om trecut de 40 de ani, cu copii și presupun că te încadrezi și tu măcar la intervalul de vârsta, situația aste e dincolo de rezonabil – nu se pune problema că suntem pe o scăpare meteorică a sistemului.
Nu, ăștia ne fură de 30 de ani, nu e dubiu – e jaf, că de aia au plecat atâția din România în Europa , că ăia furau mai puțin. Și după atâta timp nu văd o soluție în acceptarea continuă a situație și a taxelor TOT ÎN CREȘTERE.
Nu e o chestie de ”foul me twice shame on me” , este o situație abuzivă de zeci de ani.
Nu e că mă afectează pe mine, eu sunt copt de acum, e că dacă rămâneam în paradigma aia de taxe și servicii, erau afectați ( au și fost, oricum) și copiii mei.
Și reține, nu laud sub nicio formă serviciile din țara de unde sunt acum, să n-aud!
E doar jaful un pic mai mic, mai fură și ei, mai evit taxarea și eu, să fie bine la toată lumea.
Doar de atât sunt în stare, că nu pot eu schimba lumea.