un blog de Radu Dumitru

►► canalele mele de YouTube: youtube.com/RaduDumitru (personal) și youtube.com/NwraduBlog (tech) ◄◄

Apple, forțați de lege să permită service-ul laptopurilor, face cel mai complicat sistem cu putință

29 Aug 2022  ·

TEHNOLOGIE  ·

27 comentarii

Dar hei, respectă legea, nu? Asta este ideea.

Americanii au mers tare pe right to repair, iar Apple a fost forțată să permită utilizatorilor de rând să-și repare dispozitivele. Așa că poți comanda de la Apple componente pentru orice, plus unelte ca să le repari tu. Costă ceva, dar primești niște bani înapoi când returnezi ce nu mai folosești.

Un articol din The Verge arată problemele acestui sistem care făcut ca să se cheme că Apple respectă legea, nu ca să ajute utilizatorul de rând. Trebuie să ai bani și timp și skill ca să faci service. Dar mai alte mulți bani. Dacă citiți articolul acela printre rânduri, veți descoperi trei probleme:

Nu poți face upgrade. Dacă ți s-a stricat SSD-ul sau memoria RAM, nu poți comanda la piese de schimb un SSD mai mare sau o plăcuță superioară de RAM. Apple îți cere întâi serial number-ul laptopului și apoi îți poate trimite strict piese identice cu cele din interiorul său. Nimic în plus, nimic mai bun. Asta să zicem că nu ține de right to repair în sine, dar arată cât de mult s-a preocupat Apple ca utilizatorii să nu facă upgrade unui sistem vechi.

Piesele costă enorm. De fapt nu prețul lor este problema, ci faptul că Apple vrea să fie sigură că ai înlocuit cu adevărat o componentă defectă. Altfel spus, nu vor ca tu să “declari” o placă de bază defectă, să cumperi una de schimb de la ei și apoi să o montezi în alt laptop, practic transformându-te tu în service.

Așa că ce face compania? Păi îți cere garanție, una uriașă. De exemplu, dacă vrei să schimbi placa de bază dintr-un MacBook Pro 16 inci din 2021, trebuie să plătești întâi 4.222 de dolari. Ei îți trimit placa de bază, tu o schimbi în laptopul tău, apoi le trimiți placa de bază defectă înapoi și ei îți returnează 3.634 de dolari.

Practic placa de bază nouă costă doar 588 de dolari, dar întâi trebuie să ai 4.222 de dolari pe card ca să o poți cere la Apple. Plus niște bani de scule, sau poate doar vrei să le închiriezi, dar atenție că ai 7 zile la dispoziție ca să le utilizezi și să le trimiți înapoi și ar fi bine ca serviciul de curierat să meargă uns.

Altfel spus, trebuie să ai pe card 4.222 de dolari când te apuci de treabă. Și nu știu cum merg la americani rambursările. Sper că sunt rapide.

Acesta este un exemplu extrem, cel mai scump din listă. În principiu, însă, toate componentele mari costă.

Piesele mici se vând în cantități mari. Nu poți comanda un set de taste Fn, că Apple vinde doar pachete cu câte 7 seturi. Nu poți comanda doar o baterie, ci trebuie să dai banii pe toată partea superioară ce include baterie, tastatură, difuzoare și cabluri aferente, ceea ce te costă vreo 450 de dolari în total, deși Apple în service-urile lor schimbă doar bateria cu 200 de dolari.

That sort of stuff. Dar na, s-a respectat legea, se oferă piese, instrucțiuni și unele ca să-ți repari acasă dispozitivul.

 

    27 comentarii

  1. E veche chestia cu service-ul pentru componentele Apple. În 2014 mi-am schimbat tastatura de la un MacBook Unibody White Late 2009, mă costa 150$ o alta nouă dacă vroiam să păstrez tastatura veche sau 80$ dacă rămânea la ei.

    Clar am preferat să las tastatura veche la ei și să o schimb cu 80$.

    https://www.isay.ro/service-autorizat-apple-in-timisoara-vox-filemaker-solutions/

    La fel și la telefoane, am schimbat 3 până acum pe garanție cu diverse probleme hardware, mi-au fost înlocuite cu altele noi fără discuții. La fel se întâmplă și cu noile MacBook-uri, ai o problemă în garanție, primești altul, se strică SSD, memoria sau procesorul, dacă se poate se înlocuiște placa de bază dacă nu primești alt MacBook.

    Tocmai din acest motiv, prețurile pentru produsele lor sunt mai mari decât la concurență. Legat de ce zici tu în articol cu Self Service Repair, e doar o garanție că tu vei trimite acel produs defect înapoi, la fel cum ți se ia o garanție și pentru „sculele” primite de la ei ca să ți-l poți repara singur. Momentan nu se pune problema de Self Service Repair Apple în România.

      (Citează)

  2. Cu Apple am avut cea mai bună experiență ca și client, ce este drept, în UK.

    Am fost cu o problemă la ei, legată de iPhone, care era din vina mea — după 10 minute am plecat cu un iPhone nou din Apple Store. No question asked.

    Cost: £0

      (Citează)

    • Cătălin Tănase

      29/08/2022 la 5:29 PM

      Radu: Apple face greoaie repararea device-urilor de către terți, după ieșirea din garanție

      Claudiu: eu n-am avut probleme cu reparația în garanție

      :)))

        (Citează)

  3. Ca posesor de iPhone 12 ce a luat recent contact cu asfaltul și a crăpat sticla de pe spate, am fost curios cum o pot schimba rapid și ieftin. Ei bine nu se poate, doar cu tot ansamblul frame+glass și costa 2500 RON, pentru un telefon care acum valorează maxim 3000 RON, tipic Apple.

    Am avut de schimbat recent aceeași sticla spate dar pentru un Google pixel. Operațiunea a fost complet diferita: am găsit sticla spate cu 100 RON și am schimbat-o în 30 de minute fără dureri de cap, simplu și rapid.

    Ca o comparație cu alte produse cu preț ridicat și reparabilitate: pana recent aveam o periuța electrica de la Oral-B care după câțiva ani de folosire a început sa aibă probleme cu bateria. Am desfăcut cu chiu cu vai și am găsit în interior o celula lipita de placa de baza, iar pentru o schimba trebuie dezlipit mai întâi motorașul și abia apoi bateria. Am renunțat din cauza riscurilor.
    Ulterior am primit cadou o periuța tot Oral-B dar mult mai scumpa ~1500 RON la momentul respectiv, model IO 9N. Având emoții am cautat pe net cum se schimba bateria și am rămas plăcut surprins: cu baza de încărcare se scoate ușor capacul de jos și se glisează tot subansamblul ce conține bateria, motor display. Iar bateria se scoate cu degetul, fără sa fie necesare alte scule.
    Am ajuns sa fim surprinși de lucruri ce ar trebui sa fie normale.

      (Citează)

  4. Nu la ce face Gigel acasa cu dispozitivul Apple este important ci mai degraba daca acum service-urile 3rd party au access la componente. Pana acum Apple solicita producatorilor exclusivitate pe anumite chip-uri, iar tu daca descopereai ca placa ta are o astfel de componenta de 1$ defecta tot nu o puteai repara decat prin inlocuirea placii cu totul ce poate ajunge si la 1000$. O alta problema semnalata la MacBook-uri este ca Apple a ales pentru memoria flash a SSD-ului un convertor DC-DC de la 12v la 3.3v ce nu are protectie si la cea mai mica problema se face sarma fapt ce prajeste irecuperabil modulele de memorie => adio date.

      (Citează)

  5. În mod normal lucrurile astea (legate de Apple) nu trebuiau să surprindă pe nimeni, ce e în presă îmi pare un fel de mediatizare pentru trafic. Service-ul la Apple a fost tot timpul ineficient și implicit scump. În afara problemelor mari de fiabilitate (de exemplu GPU nVidia în 2011) clientul era mulțumit pentru că, deși era scump, primea jumate de dispozitiv nou și laptopul/telefonul era ca nou. E la mintea cocoșului că nu e eficient să schimbi jumătate de leptop pentru câteva taste sau pentru baterie.

    Lumea spera să iasă totul mult mai ieftin așa, dar e evident că n-are cum. Apple a zis na, asta înseamnă service la noi, atâta costă, luați de aici. Right to repair înseamnă altceva, aici e doar un program de service. Eu oricum cred că R2R nu va duce spre ceea ce crede lumea, dispozitive cu loc de șurubăreală sau service mult mai ieftin. Vorba vine lumea, că sunt puțini ăia care vor șurubăreală și upgrade.

    @Marius: au doar prin Apple acces, ca și până acum. Spuneau că vor simplifica procedurile pentru service-urile partenere, dar n-am auzit să fi fost făcut vreun pas important în direcția aia.

      (Citează)

  6. Daca iPhone folosesc cu mare placere, oferind o exprerinta peste cea oferita de Android, la calculator n-as folosi zilnic un Mac sub nici o forma. Iar asta este unul din motive.
    Din pacate am observat ca si anumiti producatori de laptopURI limiteaza puternic partea de fix/upgrade. Devine din ce in mai greu sa schimbi un SSD si aproape imposibil sa schimbi o placuta RAM.

      (Citează)

    • La Apple acum memoria face parte din SoC, iar stocarea e direct din module NAND, nu e un SSD fixat de placa de bază. Practic un laptop cu 1 TB de stocare are complet altă placă de bază față de unul cu 256 GB, probabil de asta a fost tot timpul așa scumpă stocarea la ei.

      Sloturile pentru memorie și stocare erau în general un punct slab, fiind o componentă mecanică unde are loc frecare. La fel și la telefoane, s-a observat că mișcarea bateriei în interiorul carcasei făcea scurt circuit și se strica placa de bază. Așa că asta a fost abordarea, au lipit cât s-a putut pentru a fi totul fix – nu zic că e cea mai bună soluție, dar așa au făcut majoritatea producătorilor.

      Cum puțină lume ar face upgrade la memorie sau stocare, nu prea are sens să consumi resurse pentru a le proiecta în direcția asta.

        (Citează)

    • @dam167, sunt frumoase povestile acestea din punct de vedere marketing, dar din punct de vedere tehnic nu au niciun sens.

      1. Daca modulul NAND este lipit direct pe placa de baza, asta inseamna un cost mai mic de productie; automat in practica ar trebui sa duca la un cost mai mic per GB decat in cazul unui SSD traditional;
      2. Sloturile pentru memorie si stocare nu au fost niciodata un punct slab pentru laptopuri sau PC-uri; mai ales memoria RAM este atat de robusta incat foarte rar se poate strica din cauza contactului imperfect;
      3. Sunt foarte multi cei care ar face upgrade la RAM sau HDD/SSD daca ar avea posibilitatea; dovada in acest sens o reprezinta forumurile dedicate unde o sa vezi ca toti spun ca au adaugat un SSD sau extra RAM la MacBook-urile vechi;
      4. Orice componenta trebuie sa fie fixata in interiorul unui telefon; solutia cu lipirea bateriei a fost aleasa pentru a evita folosirea unui surub sau a altor sisteme de prindere care ar fi ocupat spatiu.

        (Citează)

    • @Andrei G: mie mi se pare mai logic să fie costul de producție mai mare pentru că ai mai multe tipuri de plăci de bază – una pentru 256, alta pentru 512 și tot așa, în loc să ai una singură la care să adaugi un SSD. Până recent, când erau cu Intel, orice MacBook Pro configurabil era fabricat pe comandă, e clar că e mai scump decât unul pentru care ai deja piesele făcute și doar asamblezi (la Intel era și memoria și stocarea în situația asta).

      Sloturile pentru memorie au fost tot timpul un punct slab și se strică slotul, nu memoria. Doar că la PC-uri am pățit după mult timp, nu 3-4 ani. Am avut la birou niște workstation-uri de la Dell, așa s-au dus (Xeon, ECC, astea). Și alea au fost transportate rar, nu sunt ca un laptop pe care-l plimbi toată ziua. Dar la laptopuri e mai rău, că se mișcă în timp memoria – la MacBook-uri am auzit de asta, dar erau modelele vechi, iar când ai problema asta după 10 ani…

      Nu sunt mulți cei care ar face upgrade. Pe forumuri par că sunt mulți oameni, dar raportat la procentul total de utilizatori sunt foarte puțini. Și mai important, sunt oameni care vor ceva anume: să sumpere inițial mai ieftin și să adauge apoi. Cineva care nu vrea să șurubărească prin calculator nu face upgrade-uri 4-5 ani, nici măcar la desktop.Ai nevoie de 32 GB de memorie? cumperi de la început. La laptopuri Apple folosea lpDDR și abia prin 2019 puteai pune mai mult de 32 GB oricum.

      Legat de SSD, până în 2012 a fost pe SATA, puteai pune ce voiai tu. În 2013 și 2014 (cred) puteai pune NVMe cu adaptor, care adaptor făcea figuri la un moment dat.

      Aia cu bateria la telefoane am citit-o undeva (pe un forum parcă) și se pare că prin fixare s-a prelungit viața telefoanelor. Cică înlocuirea bateriei de către utilizator ar fi totuși descurajată pentru că dacă îi înțepi învelișul e nasol – se presupune că pentru fiecare individ care știe ce face sunt mulți alții care nu știu.

      Tehnic vorbind, îmi pare ignorant să crezi că există soluții așa simple pe care atâția ingineri nu le văd fezabile. Apropo de asta, unul dintre cei de la Framework a lucrat la Apple.

        (Citează)

    • @dam167

      1. Nu ai 50 de modele de placi de baza personalizate. De exemplu la Macbook Pro de 16 inch ai 3 variante mari si late si asta este cel mai personalizabil dintre toate, restul avand doar cate 2 versiuni:
      – 16 GB cu 512 GB stocare
      – 16 GB cu 1 TB stocare
      – 32 GB cu 1 TB stocare

      2. Daca sistemul de montare al memoriei este bun, nu are de ce sa se miste (sta foarte fixa in slot). Asa cum am zis, memoriile si sloturile de memorie sunt foarte rezistente in timp. Inteleg ca tie ti s-au stricat unele care au fost folosite vreo 10 ani in regim de utilizare intensa in workstation-uri. Gandeste-te ca un laptop de acum 10 ani avea standard 4GB de memorie, asadar daca venea cu memorie neupgradabila, oricum nu ar mai fi putut fi folosit.

      3. Deci nu se strica sloturile pentru stocare, cum ai spus initial. Ai auzit tu candva ca s-au stricat niste adaptoare de la SATA la NVMe, adaptoare care probabil au fost cumparate cu 10-20 de lei din China.

      4. Normal ca daca intepi bateria de la telefon este risc de incendiu. Am auzit si ca daca iti aprinzi o tigara in timp ce alimentezi cu benzina este risc de incendiu, dar asta nu inseamna ca pentru fiecare plin de benzina trebuie sa mergem la specialistii Petrom.

      5. Nu am zis ca ma pricep mai bine decat Apple. Am spus doar ca afirmatiile tale cum ca cipurile de memorie sau SSD lipite pe placa de baza sunt mai scumpe nu au niciun fundament logic.

        (Citează)

    • @Andrei G: MBP merg până la 8 TB de stocare, încă de când aveau procesoare Intel.

      Nu stă foarte fix, toate au joc la un moment dat. Da, 10 ani probabil că e suficient, doar că producătorii de laptopuri au ales altceva.

      Nu se strică sloturile de stocare care apropo, nu sunt SATA, ci un fel de PCI. Nu contează ce se strică, dacă ai probleme cu lptopul din cauza aia la un moment dat, iar SSD-ul original merge fără probleme. Până la urmă ideea era că ai adăugat ceva spațiu de stocare în plus cu un mare compromis, ca să economisești niște bani. Nu mai știu cât costa în 2013-2014, dar pentru 200 de euro (cât a fost la ultima generație Intel upgrade-ul la 1 TB) și care era 2-3-5% din prețul unui laptop de clasă workstation pur și simplu nu merită efortul. Ce e peste 1 TB deja nu mai e ieftin și la îndemână – mă rog, poate dacă ești Gelex și găsești pe Amazon.de la 10 euro. Dai 3-4 mii de euro pe un laptop ca să economisești o sută sau 2? Acum la Apple upgrade-ul de la 1 TB la 2 e 400 de dolari (la noi poate 500 de euro), iar un SSD de 2 TB e între 1000 și 1500 de lei – ce mare lucru câștigi dacă ai putea înlocui SSD, 5% din preț?

      E mai ușor să-ți stingă cineva țigara în public, cu camerele pe tine, decât să te oprească din a distruge laptopuri sau telefoane la tine acasă. Asta e societatea în care trăim, trebuie să scrie pe încărcător că n-ai voie să-l bagi în gură.

      Eu zic că au un fundament logic, după părerea mea, dar nu am informații din interior ca să știu 100%. Dar da, îmi pare logic că e mai scump să produci mai multe tipuri de plăci de bază, mai ales că la ei nu prea există stocuri, ci se fac on demand. Ponderea mare e la configurațiile de bază, nu multă lume alege modele configurabile.

        (Citează)

    • Asa este, ai dreptate. Pentru ei este foarte scump sa produca 2-3 modele de placi de baza in conditiile in care ceilalti producatori de laptopuri au zeci de modele in fiecare an.
      Te las cu visele tale despre aceasta companie, pentru ca deja vii cu niste argumente pe care nici macar cei de la Apple nu le-au adus pana acum.

      De exemplu tu erai unul dintre cei care spuneau ca laptopurile Apple rezista foarte multi ani, asta in conditiile in care nu aveau memoria lipita pe placa de baza. Acum sa inteleg ca de fapt se stricau destul de des din cauza ca se misca memoria si HDD-ul/SSD-ul ?

        (Citează)

  7. Ok, uite aici o alternativa. Daca piata o sa decida ca asta vrea, astept sa vad compania asta in topuri: https://frame.work/

    Nu cred ca marii producători fac reparațiile inaccesibile ca sunt ei oameni rai si lacomi ci piața a decis ca vrea gadget-uri ultra subțiri si usoare, cu baterie care sa tina mult si un ecran bun on top. Iar pentru reparatii, exista Apple Store. Unde angajații nu au comision de vanzari si in training li se spune sa nu faca niciodată upsell ci sa faca tot ce pot sa iti rezolve produsul cu care vii.

    Programul de self service e pentru cei pasionati. Hobby de inginer. Asa cum nici masina nu ti-o mai repari in weekend in fata blocului, de ce te-ai apuca sa desfaci si sa inlocuiesti piese scumpe ingramadite intr-un loc si mai scump si fragil?

      (Citează)

    • Dă-o naibii, dacă și schimbatul ssd sau ram e hobby de inginer, ne-am prostit rău de tot. Păi ăia de-și asamblează calculatorul din componente ce-or mai fi, Minitehnicus Redivivus?

        (Citează)

    • Nu cred că Framework va fi în topuri, dar sper să prospere susținuți de cei ce pun preț pe ideologia lor. Momentan nu oferă absolut nimic în plus, nici măcar nu au laptopuri de 15 sau 16, practic au doar un ultrabook mai slab decât concurența, dar care se poate repara ușor. Chiar și dacă facem abstracție de Apple, poți cumpăra același chipset într-un pachet mai bun de la HP, Dell sau Lenovo.

      R2R nu înseamnă neapărat că repari tu, ci că poți repara altundeva decât la producător, cu aceleași piese, indiferent că e mai ieftin sau mai scump.

        (Citează)

    • @Peredhil

      SSD sau RAM se puteau schimba si la Apple pana prin 2013-2014. Dar de atunci au produse mult mai subtiri si mai usoare, apreciate. Iar acum, de cand cu SoC, chiar nu mai ai cum sa faci asta. Iar piata a decis ca merita acest tradeoff. Asa cum a decis ca vrea ports pe gama Pro si au revenit la ele. Sau cum a decis ca tastatura aia butterfly e o mizerie.

      Cei care isi fac singuri calculatorul din componente sunt o nisa, m-as mira daca reprezinta mai mult de 10% din pcmasterrace dar mainstream.

        (Citează)

  8. Era o vreme cand se putea schimba relativ normal memoria sau SSD-ul la Apple, adica puteai face asta doar cu componente de la producatori aprobati.

    De exemplu nu puteai pune SSD ADATA, nu era recunoscut, dar Transcend avea modele compatibile si care erau recunoscute si acceptate de Apple.

    Dar le-a trecut, pentru ca sunt jegosi si le place sa isi bata joc de clientii lor.

      (Citează)

  9. Din câte știu eu, încă nu a fost adoptată vreo lege “right to repair” in SUA sau UE. Dar ăsta e un program din ăla de genul “uite, nu e nevoie de legea asta, exista deja posibilitatea de a repara” chiar dacă programul este scump prost și practic făcut pentru a descuraja reparațiile care nu se fac la service-uri autorizate. Nu știu dacă o să le meargă de data asta.

      (Citează)

  10. Marea majoritate a utilizatorilor de Mac nu au nevoie sa schimbe memorii si ssd-uri. Sincer prefer Mac-ul asa slim chair daca devine fara posibilitate de upgrade. Iti alegi de la inceput in functie de scopul pentru care il utilizezi, de ex 16GB de ram si 512GB ssd si daca ai nevoie de mai mult spatiu poti folosi ssd-uri externe (pentru lucruri obisnuite memoria e suficienta)

      (Citează)

  11. @Andrei G: ceilalți producători au serii mai mari de componente – pentru mine e logic ca ceea ce e produs la comandă în cantități mai mici să fie mai scump. Vezi asta și în altă parte, la Framework sau Fair Phone.

    Eu am zis doar că unii (coincidența face să fie ingineri) au ales varianta unor componente fixate de placa de bază pentru a crește fiabilitatea și că, din experiența mea, sloturile alea se strică mai des decât ai crede. Iar în contextul în care lumea nu prea face upgrade, se pare că n-a fost o problemă alegerea lor.

    Nu trebuie să zic eu cât rezistă macurile în timp, se vede pe piața SH.

      (Citează)

    • Apple a vandut anul trecut aproximativ 29 de milioane de laptopuri si are in total 9 modele de placi de baza. Asta inseamna ca in medie, comanda peste 3 milioane din fiecare model. Eu cred ca este un numar destul de mare ca sa nu mai iei in calcul pretul pentru “personalizare”.

      Sa ne intelegem, este normal sa puna preturi foarte mari tinand cont ca lumea cumpara produsele lor. Oricine ar face asta daca ar putea. Dar nu are sens sa vorbim tampenii ca memoria costa mai mult la ei pentru ca este lipita pe placa de baza. Costa mai mult pentru ca clientii lor sunt dispusi sa plateasca.

        (Citează)

    • Nu cred că sunt 9 modele de plăci de bază: doar MBP 14 și 16 au opțiunea M1 Pro sau Max, doar de aici sunt 4, fără a lua în calcul stocarea. Chiar și cu 2 variante de stocare, plus alte 2 laptopuri (Air și pro 13) ai sărit de 9.

      E important procentul de configurații de bază din alea 29 de milioane, că sigur distribuția nu e uniformă pe plaja de modele. De fapt se știe că cele mai vândute modele sunt Air-ul și MBP 13. Cât timp nu avem date clare despre producție și costuri, aproximările după cifre care ne convin nu cred că au vreo relevanță.

      Apple a mai spus până acum că refuză să facă produse ieftine doar pentru ca mai mulți să le cumpere. Produsele care sunt așa cum vor ei să fie ajung la niște prețuri, din n motive, și asta e, le cumpără cine vrea sau cine poate. Se pare că pentru mulți sunt o afacere bună și da, clienții sunt dispuși să plătească pentru că anumite lucruri nu le găsesc în altă parte.

        (Citează)

    • @dam167, deci MacBook Air este cel mai vandut. Surpriza, la asta diferenta intre 256 GB si 512 GB stocare este de “doar” 300 de dolari. Pe cand la MacBook Pro de 16 inch, care este mai putin vandut conform spuselor tale, diferenta dintre 512 GB si 1 TB stocare este de 200 de dolari.

      Nu stiu ce sa spun, dar raman dezamagit de lantul de distributie al Apple. Pana cum toata lumea ii lauda ca sunt cei mai buni la negociat preturi compettitive, dar din spusele tale sunt foarte slabi.

      PS: eu m-am uitat pe site-ul Apple si sunt fix 9 configuratii in total.

        (Citează)

  12. Adaug si eu cateva note aici:
    Miniaturizarea si rezistenta in timp precum si perfomantele tehnice au dus ca unele componente ca baterie, CPU, RAM, stocare care candva erau schimbabile sa devina parte integrata a ansamblului.

    Este valabil si la telefoane si la laptopuri, piata a cerut miniaturizare si compactare. Nu va uitati numai la pietele emergente unde ne dorim upgrade. Luati ca modele pietele mari, in SUA de ex, procentul de consumatori pentru care lipsa optiunii de upgrade este un stopper, este mic.

    Asta a adus evident un beneficiu producatorilor, clientii cumparau produse noi, nu le reparau sau upgradau in regie proprie.
    R2R vine in contextul environment friendly si este un curent in toata lumea. Produsele trebuie sa fie reparabile, sa aibe durata de viata mai lunga si sa se genereze mai putine deseuri.
    Good luck with that, piata capitalista a generat un sistem in care companiile trebuie sa vina cu un produs aproape la fel in fiecare an dar sa ii zica “nou”, sa il marcheteze de asa natura ca lumea sa cumpere si toti sa aibe burtile pline.
    R2R intra in conflict cu asta de fapt.

    Revenind insa la reparatia efectiva si de ce Apple e asa restrictiv si scump, este vorba de asigurarea unui standard de calitate ridicat (cat mai apropiat de cel oferit in fabrica, pentru produsul nou).
    Apple impune no cut corners cand vine vorba de repairs. De aceea te obliga sa schimbi subansamble cat mai mari, pentru a se asigura ca produsul reparat este la standardele impuse de ei.
    Tot de aceea vor si piesele vechi la schimb, sa nu faci tu incropeli si sa repari cu “cut corners”.

    Asa se intampla si la reparatii masini si diferentele de cost intre service-uri.
    Stiu, o sa spuneti ca aia la reprezentanta sunt de fapt niste hoti si ca fac mai prost decat Dorel din coltul cartierului care e meserias, etc.
    Daca dam la o parte hotia din reprezentanta (care e adevarata pe alocuri), standardul de calitate impus genereaza o variatie de pret semnificativa.

      (Citează)

  13. Nu e singurul caz în care o companie înrăutățește situație pt clienți doar pt ca să respecte legea.
    De exemplu roming-ul: când companiile telecom au fost forțate sa dea preturi mai mici au inventat abonamentul fără roming. Deloc, 0, nada. Cândva cel mai mic abonament de la Orange era 7 euro și aveai roming. Acum ai doar de la 10 euro în sus.

      (Citează)

    Alătură-te discuției, lasă un mesaj

    E-mail-ul nu va fi publicat. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici. Gândiți-vă de două ori înainte de a publica. Nu o luați pe arătură doar pentru că aveți un monitor în față și nu o persoană reală.

    Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt ok.


    Prin trimiterea comentariului acceptați politica de confidențialitate a site-ului.



    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.

sus