Sunt curios ce potențial de aplicații militare au enzimele care dizolvă plasticul

Cercetătorii unei universități din Texas au descoperit o enzimă ce poate descompune plasticul în câteva zile, nu câteva luni precum alte enzime cercetate până în prezent. Sunt vești foarte bune pentru reciclare, puteți să le citiți pe Vice.

Mai exact, enzima lor “depolimerizează” PET-ul, care este un tip de plastic. Polimerii sunt lanțuri foarte lungi de molecule, iar această enzimă rupe lanțurile respective și le transformă în elemente mai simple, în plastic de bază ca să zic așa, din care ar putea fi produs ulterior alt plastic, fără a mai consuma petrol în acest proces.

Bravo lor. Treaba asta poate fi un avantaj serios pentru reciclare. Dacă în câteva zile ai reciclat cantități mari de PET și poți refolosi ceea ce obții din reciclare, întreg procesul devine chiar eficient economic, nu doar plăcut pentru mediul înconjurător.

Eu mă întreb însă altceva: oare ce potențial are o asemenea enzimă de a fi utilizată ca armă? Să zicem că arunci din avion această enzimă, într-o formă care să reziste la acest mod de livrare, peste ceva, un oraș, un obiectiv militar, un baraj. Ca în filmele SF, enzima se apucă să dizolve acel plastic, făcându-l de fapt foarte fragil. La propriu poate fi ca în filmele SF în care materialul devine casant, praf și pulbere, sub ochii actorului principal.

Nu știu în ce măsură ar conta asta ca aplicație militară, dar sigur niște piese sau accesorii sunt făcute din plastic prin orice echipament, utilaj, garaj care-l ține, fabrică ce-l produce, unitate ce-i face mentenanța șamd. Poate nu musai plastic de tip PET, dar e clar că cercetarea în domeniul acestor enzime este abia la începuturile sale și cine știe ce mai relevă ele.

Să mai zic și scenariul acela în care enzima “scapă” din laborator? Sau trebuie să așteptăm să apară nanoboții pentru asta?