un blog de Radu Dumitru

Uitați-vă și pe canalul meu de YouTube.

Filme: Ad Astra – bun, dar și prost

1 Apr 2021  ·

GÂNDURI  ·

18 comentarii

M-am uitat la Ad Astra, cu Brad Pitt. Filmul a fost lansat prin 2019. L-am văzut abia acum.

Mi se pare un exemplu perfect de film SF cu potențial uriaș, dar irosit prin câteva elemente total neinspirate de scenariu. Sunt multe spoilere în continuare, desigur.

Subiectul este următorul. Cândva în viitor, Brad Pitt este astronaut, iar zborurile spre Lună și Marte sunt ceva uzual. Un semnal misterios vine tocmai de pe Neptun și provoacă niște probleme pe Pământ. Tatăl lui Brad Pitt, jucat de Tommy Lee Jones, astronaut și el, plecase în acea direcție cu o misiune de explorare acum 30 de ani și dispăruse în acea zonă. Naveta sa spațială, echipată cu un emițător puternic pentru cercetarea cosmosului, s-ar părea că este la originea semnalului nasol de acum.

Așa că Brad Pitt este pus să-l contacteze pe ta-su, iar apoi pleacă spre Neptun cu o nouă misiune, ca să rezolve situația.

În primul rând, filmul este excelent jucat. Brad Pitt face unul dintre cele mai bune roluri ale sale, chiar dacă prin natura personajului este mereu serios și calculat, nu glumeț ca în alte roluri.

Apoi, ideea filmului, tema sa dacă vreți să-i spun așa, este bine realizată. Ad Astra este, de fapt, o poveste despre un fiu care-și caută tatăl. Mai mult, un fiu care face tot ce-i posibil pentru ca tatăl său să fie mândru de el, dar de fapt îi repetă greșelile. Tatăl său și-a părăsit familia pentru o misiune extraordinară de explorare, acesta fiind visul său în viață. Printre rânduri vedem că și Brad Pitt și-a sacrificat de fapt relațiile personale pentru cariera de astronaut.

Mai mult, scenaristul dă și o morală poveștii. Jones sacrifică totul pentru a căuta viață extraterestră în cosmos, sacrifică inclusiv propriul echipaj, și nu găsește nimic. Morala este că, înainte de a căuta conexiuni în afara sferei noastre, poate trebuie să punem accent pe relația cu familia, pe stabilizarea și îmbunătățirea propriei societăți.

Nu-i o idee rea și reiese frumos și subtil din film. Sunt inclusiv mici amănunte în această direcție, de exemplu evaluările psihologice sunt făcute vorbind într-un microfon și un AI analizează cuvintele și dă verdictul: “da, nu pari deranjat, ești ok”. Eu am văzut aceste mici scene tot ca o întărire a ideii de pierdere a relațiilor interumane.

Altfel spus, Ad Astra este un film SF care te face și să te gândești un pic la posibilele capcane ale viitorului. În această manieră, se înscrie într-un grup select și bun alături de Gattaca, Interstellar și Contact ca să dau exemplu doar din filme cu legătură directă cu explorarea spațiului și capcanele acestuia.

În acest context, e cu atât mai ciudată apariția unor scene absolut bizare și de neînțeles în scenariu, niște plot holes mari cât craterul Tycho. Este ca și cum Ad Astra ar fi avut doi scenariști, unul cu o poveste bună în minte și altul care a avut misiunea să transforme filmul într-unul de acțiune cu clasice clișee hollywoodiene.

De exemplu, în drumul său Brad Pitt aterizează cu un zbor comercial pe Lună. Scena e mișto făcută, arată ca un zbor clasic cu avionul. De acolo, însă, trebuie să fie dus cu niște rovere lunare până la o altă bază de lansare spre Marte, iar pe drum sunt atacați de pirați… pe Lună… pentru că pirateria era o problemă a acelor timpuri și era susținută de diversele țări cu interese în spațiul lunar. Iar roverele lor arată ca cele folosite în 1970, niște mașinuțe total deschise mediului interior, niște buggy-uri simplu în care oamenii sunt foarte ușor de împușcat de pirați pentru că nu-i protejează nimic.

Scena este total stupidă, dar mișto realizată cinematografic. Cred că este prima oară când văd niște lupte pe suprafața Lunii și sunt corect gândite, fără sunet, fără gravitație puternică șamd. Apoi te gândești că Luna nu-i chiar atât de mică, iar un drum cu mașinuța de pe o parte pe alta a Lunii ar fi durat… zeci de ore?

În drum spre Marte, naveta primește un SOS de la o altă navă spațială și… se opresc să dea asistență. Nu mai contează combustibilul pierdut, accelerarea, decelerarea, misiunea mult mai importantă a lui Pitt — ei opresc să dea asistență. Și ce să vezi, toți de pe acea navetă fuseseră mâncați de niște maimuțe violente, din acelea cu colți mari. Înțeleg scena, de fapt vrea să arate pericolul spațiului, faptul că oricine poate înnebuni acolo, dar totul are un iz de clișeu de film horror în care maimuța apare brusc și te mușcă.

N-am terminat.

Pe Marte, Brad Pitt trebuie să se strecoare într-o navă care decolează și face asta cu 10 secunde înainte de decolare. Deschide o trapă în timp ce nava urcă prin atmosfera marțiană, se strecoară înăuntru, echipajul încearcă să-l oprească, unul dintre ei trage cu un pistol, nimerește un fel de stingător de flăcări montat pe peretele rachetei și… mor toți. Nu se știe ce gaz era în acel stingător care se mișcă pe acolo, dar toți mor în câteva secunde. Mai puțin Pitt, care era în costum.

N-am terminat.

Racheta ajunge pe orbita Neptun. Parchează pe partea opusă a inelului de pietre din jurul planetei, îl ocolește pentru a ajunge la ta-su, dar la întoarcere… la întoarcere ia o bucată de tablă în mână, o ține ca pe un scut și trece, el în costum de astronaut și cu scutul în față, prin acel inel de praf și pietre. Și nu pățește nimic, deși acele pietre mari cât pumnul se învârt cu viteză mare pe orbita planetei, de probabil cea mai mică dintre ele ar putea distruge complet o întreagă rachetă.

Ajunge cu succes la racheta sa și folosește și unde de șoc a unei explozii nucleare și de antimaterie pentru a se propulsa înapoi spre Pământ. Se pare că racheta inițială avea combustibil doar pentru one-way trip sau ceva așa. Ciudat, că nu fusese niciodată vorba de o misiune fără intoarcere.

Altfel spus, un film cu o idee bună, dar câteva elemente din scenariu te fac să te întrebi dacă scenariștii  ne cred suficient de deștepți ca să înțelegem tema din Ad Astra sau suficient de proști ca să cădem pentru astfel de scene obosite.

Mai ales că aceste scene absolut idioate nu aduc nimic filmului. Putea la fel de bine sa-și parcheze racheta lângă a tatălui său și să ne scutească de scena cu scutul, care nu contribuie cu nimic la poveste. Putea să se urce singur într-o rachetă goală/automatizată, nu să fie și un echipaj de omorât într-un mod absolut bizar.

Na, ăsta-i Ad Astra. Mi-a făcut poftă să revăd Interstellar sau Gattaca în serile noastre de film.

    18 comentarii

  1. De acord cu tine. Am revăzut de curând Gravity. Și ăla are bube, dar mi-a mers încă o dată la inimă. Acolo mi-a plăcut cel mai mult alternanța între muzică (foarte tare) și liniște (cum e în spațiu).

    Eu mă duc să văd Arrival diseară.
    “Mă duc”… vorba vine.

      (Citează)

  2. inginerii si glumele bune de 1 Aprilie – ||

      (Citează)

  3. Filmul este absolut mizerabil pentru ca trailerele prezentau ceva cu multa actiune, antrenant si eroi cu dusmani de infrant.

    In sala nu doar ca a cam adormit fosta, dar m-am plictisit si eu de nu mai aveam rabdare sa se termine.

    A fost o dezamagire si filmul este de fapt un esec pe toata linia pentru ca nu livreaza ce promite.

      (Citează)

  4. nici eu nu am reusit sa termin acest film, desi am incercat de 2 ori: o data singur, o data cu consoarta… m-a biruit somnul de fiecare data cam in acelasi loc, cand se intalneste cu ta-su

    atmosfera e misto, da nu te poate tine doar ea treaz 2 ore

    am revazut insa Matrix si Matrix reloaded, ca am receiver nou si astea erau la oferta pe netflix :-)
    bune filme! (mai putin scena aia din 2 cu 1000 de agenti smith)
    de 3 nu ma apuc ca sunt prea multi agenti smith

      (Citează)

  5. Ad Astra e foarte slab, dar asta e doar părerea mea.

    Dar am intrat să recomand un film SF bunuț, nu capodoperă, dar bunuț. Se numește Space Sweepers, e coreean, se găsește pe Netflix. E primul lor blockbuster real.

    Dacă treceți peste stil, că e un pic aparte, e frumușel rău. Cum a fost și Wandering Earth al chinezilor, iarăși, o chestie de obișnuință cu gustul, dar nu sunt rele.

      (Citează)

    • mie mi s-au parut kitsch dpdv vizual, cam ca vederile alea de pe vremuri cu chinezoaica care face cu ochiul

      am renuntat intre 1/4 si 1/3 la fiecare din cele de mai sus, inclusiv la cele 2 The Ying Yang Master (fantasy chinezesc)

      pe hartie suna bine, dar eu nu am putut

      asta desi apreciez wuxia, btw

        (Citează)

    • Daca e cel cu gunoierii spatiali la care ma gandesc eu, a fost destul de dragut si reusit. Efecte speciale foarte bune, scenariul nu prea exceptional dar cu actiune si cate o rastunare de situatie, cate o gluma pe care poate o intelegi.

        (Citează)

    • Am vazut 3/4 din filmul cu gunoierii. Am acceptat conventia, am participat la joc, dar, spre sfarsit prea bat campii pentru gustul meu

        (Citează)

  6. Radu, 2 cuvinte:
    The
    Expanse

      (Citează)

  7. Expanse e bine facut dupa parerea mea si imi place ca are multe aspecte sociale si culturale. Se putea mai bine dar, na, raportat la ale seriale e super.

    Interstellar – o fi bun dar mie nu mi-a placut. Lung si cam lipsit de coerenta si planete si dimensiuni. Si drame si paradoxuri.

    Arrival – foarte ok. La acelasi nivel cu Moon sau District 9.

      (Citează)

    • Pai la interstellar a fost consultant Kip Thorne, pretenar cu alde hawkins si sagan, deci dpdv stiintific e probabil cel mai precis film facut vreodata, dar na, universul e intr-adevar misterios si paradoxal iar teoria relativitatii nu e simplu de inteles, doar pare.

      De ex felul in care e redata gaura neagra e cel mai aproape de intelegerea noastra curenta, asa am citit.

        (Citează)

    Alătură-te discuției, lasă un mesaj

    E-mail-ul nu va fi publicat. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici. Gândiți-vă de două ori înainte de a publica. Nu o luați pe arătură doar pentru că aveți un monitor în față și nu o persoană reală.

    Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt ok.


    Prin trimiterea comentariului acceptați politica de confidențialitate a site-ului.



    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.

sus