Mi-ar plăcea o tură după o ninsoare potrivită

Mă uitam pe fereastră la cât de frumos ninge afară acum.

Dacă n-aș fi băut un pahar de vin și dacă n-ar fi fost interdicția legată de ora 23, mai că aș fi ieșit la o tură cu mașina.

Este ceva care m-a încântat mereu la condusul pe zăpadă, pe străzi golite de oameni sau alte mașini, și cred că avem de prea puține ori ocazia să facem asta. Am făcut asta de câteva ori acum niște ierni, când ningea aproape zilnic (de fapt, în fiecare noapte), plugurile erau mult mai puține, iar eu aveam un proiect nasol pentru care plecam în fiecare dimineață pe la ora 6 și mergeam pe niște drumuri mai puțin circulate.

E plăcut să treci prin zăpadă moale, să urmezi șanțurile făcute de altul sau să fii tu primul care face unele. Să mai dai uneori cu un pic de balans, să folosești și o frână de motor doar pentru că poți, să auzi zăpada cum scrâșnește ușor când aproape ai oprit la zero. Experiența se nasolește dacă-i prea frig și totul îngheață, că atunci stai mai stresat de polei sau gheață, dar când zăpada este încă moale și într-un strat rezonabil, este o plăcere.

Bănuiesc că este asemănător cu ce simte un copil când iese la săniuș. Aș fi dispus și de un săniuș, dar nu mai am sanie și mai greu și cu un deal potrivit. Bănuiesc că ar fi mișto chiar și o banală plimbare, câtă vreme ai haine și ghete potrivite pentru vremea asta. Motivul este același: iernile recente în București au fost cum au fost și de prea puține ori am avut ocazia unei plimbări prin zăpadă adevărată, moale, proaspăt căzută.