Am călătorit în 12 ore cât alții în 64 de ani

Anul trecut am zburat din Londra în Mauritius. Zborul durează 11 ore și 30 de minute, avionul parcurgând aproximativ 9800 km într-o linie aproape dreaptă peste Europa și Africa, după cum puteți vedea mai jos.

Pentru mine a fost destul de chinuitor. M-am uitat la două filme, am mâncat de două ori, am băut de-am stins, dar tot n-am reușit să adorm mai mult de câteva minute, că sunt prea mare pentru scaunele unui Boeing 777. Dar na… 12 ore; au trecut și apoi am stat la plajă, între palmieri și cocktailuri.

Mă uitam însă atunci, în avion, la harta aceea ce-ți arată unde te afli și cât mai ai până la destinație și mi-am adus aminte de ceea ce-am reținut vizitând Portugalia cu câțiva ani înainte.

Portughezii au fost mari navigatori, ei cucerind pas cu pas țărmurile Africii. Dacă mergeți în Lisabona veți găsi în fața Mânăstirii Ieronimilor un parc și un monument închinat exploratorilor portughezi. Monumentul are o formă asemănătoare cu prova unei corăbii, iar în frunte, susținut de toate celelalte figuri sculptate acolo, se află Henric Navigatorul, născut în 1394, mort în 1460, fiul unui rege portughez. A primit numele “Navigatorul” pentru că a explorat și apoi finanțat explorarea coastelor africane de un număr de exploratori portughezi ce au schimbat lumea.

Cel mai celebru dintre acești exploratori, Vasco da Gama, este înmormântat chiar în mânăstirea despre care vorbeam.

În 1434, când Henric Navigatorul începuse campania de finanțare, cel mai sudic punct al Africii cunoscut portughezilor era banal de aproape de Europa după standardele de astăzi. Capul Bojadur este pe coasta din vestul deșertului Sahara.

Henric Navigatorul a finanțat proiectarea și construcția unui nou tip de corabie, caravela, care era mai mică, dar mult mai rapidă decât corăbiile lente ale vremurilor, gândite pentru Mediterană, dar insuficiente pentru condițiile mult mai dure ale oceanului. Viteza superioară a caravelei o ajută să parcurgă voiaje mai lungi, așa că 10 ani mai târziu portughezii ajung cu 700 de kilometri mai la sud, trecând de zona deșertică în cea bogată a Africii, unde fac ceea ce se făcea de obicei atunci (sclavi și mine de aur).

În 1462, portughezi ajung în Sierra Leone de astăzi. În 1488, Bartolomeu Dias ajunge la Capul Bunei Speranțe, cel mai sudic punct al Africii, finalizând astfel explorarea coastei vestice a Africii.

Dias se întoarce acasă după 16 luni pe mare cu aceste vești bune, iar în 1498 Vasco da Gama pleacă din Portugalia, ocolește Africa prin Sud și ajunge în India, deschizând pentru comerț acest traseu. A fost încununarea a peste 64 de ani de explorări maritime, cu mii de marinari morți și zeci de corăbii distruse.

Aceștia sunt o parte dintre oamenii care au definit Europa, chiar dacă motivația lor a fost economică și masacrele comise de ei ignorate apoi de istorie. Împreună cu marii navigatori ai Spaniei, cei portughezi au adus înapoi aurul care a finanțat recucerirea peninsulei Iberice din mâinile arabilor, pornind o perioadă în care națiunile europene s-au opus mult mai bine asaltului maurilor și otomanilor.

64 de ani au muncit pentru a ajunge acolo. Eu tocmai făceam acea călătorie în nici 12 ore, plângându-mă că nu am loc suficient să dorm în avion în timp ce solicitam încă un shot de whisky și un mic Kit Kat. La asta mă gândeam privind aproape în gol harta de pe ecranul monitorului de avion și la asta m-am gândit și acum, întorcându-mă dintr-o călătorie similară din Zanzibar, deși una mai scurtă și cu escală în Doha.

Într-un fel, e vorba tot de tehnologie și felul în care ea a schimbat viața oamenilor. Când spunem acum tehnologie, ne gândim la telefonul din mână, la procesoare și poate la mașini electrice. Pe vremea aceea, era vorba despre o corabie cu pânze de altă formă, unele eficiente indiferent de direcția vântului.

Asta a făcut tehnologia și din transporturi. Drumuri ce altădată erau descoperite cu voiaje complicate, lungi de câteva luni de zile, se fac acum în 12 ore.

Mă întreb dacă, în viitor, o călătorie practic imposibilă precum pare astăzi cea către planeta Marte se va face cândva tot în câteva ore sau zile, iar un blogger din viitor se va plânge că i-a fost greu să doarmă la bordul navei spațiale. Toate semnele și toată istoria noastră spun că da, așa va fi în viitor, chiar dacă mintea mea contemporană nu poate concepe asta.

La un pahar de Mona pe plajă.

A post shared by Radu Dumitru (@nwradu) on Jun 26, 2017 at 3:17am PDT