Review LG 55UH750V, un televizor Ultra HD bun pentru toată lumea

Acest televizor din gama 2016 de la LG are nu doar un ecran Ultra HD, ci și funcții precum luminozitate superioară, procesare HDR, stingere locală a iluminării (ceea ce se numește local dimming), noul sistem de operare webOS 3.0 și o redare foarte bună a culorilor. Culmea, asta nu-l face un televizor din gama de top de la LG, ci doar din zona mainstream a gamei 2016.

Specificații 55UH750V:

• ecran 139 cm, Ultra HD 3840 x 2160 px, iluminare cu LED-uri, 100 Hz
• procesare HDR Pro, funcții Local Dimming, ColorPrime Pro
• webOS 3.0 cu aplicații smart, opțiune înregistrare
• sunet 2.0 putere 20 W, ieșire pe fir și Bluetooth pentru alte difuzoare
• conectivitate 3x HDMI 4K, 2x USB 3.0, slot CI+ 1.3, rețea wifi și pe cablu
• telecomandă Magic Remote AN-MR650 inclus în pachet (cel puțin la mine a fost)
• design subțire, greutate 19,7 kg, dimensiuni 1239 x 783 x 218 mm cu tot cu stand, sistem VESA 300 pentru prindere pe perete

Preț: între 4500 și 5000 lei în acest moment la eMAG, PC Garage. Diagonalele mai mici sunt mai ieftine de atât. Uneori este listat sub codul UH7507.

Vă spuneam despre game. LG are trei mai game: televizoarele OLED, care folosesc paneluri cu LED-uri organice, televizoarele Super Ultra HD, care includ funcții avansate precum Dolby Vision, HDR10, 200 Hz, sunet puternic și cu subwoofer, și televizoarele normale Ultra HD, din care acest model UH750V este vârful de gamă.

ACCESORII INCLUSE ȘI INSTALARE

Am avut în pachet doar telecomanda inteligentă Magic Remote, cea prin a cărei mișcare poți manevra cursorul pe ecran, funcție care te ajută foarte mult în navigarea prin anumite meniuri sau scrierea la tastatura virtuală.

Televizorul se montează foarte ușor. Standul este constituit din două picioare separate ce intră fiecare în televizor, unde le vei strânge cu câte două șuruburi. Treaba asta durează sub 30 de secunde și necesită o simplă șurubelniță în cruce. Televizorul este mare și destul de greu, așa că recomand să-l manevreze două persoane pentru a-l pune pe poziție. Cablul de alimentare este destul de scurt, subțire și fără împământare, dar televizoarele moderne au un consum atât de mic încât nu mai contează.

Sistemul cu două picioare în loc de un stand clasic vine cu un mic dezavantaj: ecranul este fix, nu-l poți roti decât împreună cu picioarele sale.

CONSTRUCȚIE

Nimic de reproșat aici, totul pare de bună calitate. Spatele televizorului este alb, o mișcare pe care nu prea am înțeles-o, dar nu contează așa mult. Porturile sunt toate grupate în spate și mi-ar fi plăcut să văd un USB ceva mai ușor accesibil, dar design-ul slim al carcasei a făcut imposibil acest lucru.

Telecomanda stă bine în mână și pare la fel de bine construită, dar butoanele sunt cam înghesuite. Din nou, nu-i o problemă, n-am văzut vreo telecomandă la care să nu mă adaptez după câteva zile de utilizare.

Să pun tot aici câteva cuvinte despre panelul acestui televizor, care-i de un tip numit M+. Televizoarele normale folosesc subpixeli RGB (roșu, verde, albastru) pentru a genera culorile, însă acest panel folosește o matrice RGBW. W-ul înseamnă alb, adică are patru subpixeli în loc de trei, unul fiind alb.

Avantajul este imediat: imaginile albe sau deschise la culoare sunt mult mai luminoase. Anteriorul albul era obținut din aprinderea celor trei subpixeli RGB, dar lumina astfel obținută era diminuată cu 60-70% de tot felul de filtre din straturile ecranului, pe când acum acest subpixel dedicat asigură o luminozitate totală mult mai puternică.

Sunt și dezavantaje. Cum ecranul conține același număr de subpixeli, o matrice normală RGB arată astfel:

RGB RGB RGB RGB

și un RGBW arată astfel

RGB WRG BWR GBW

Practic un panel M+ are tot 12 subpixeli, dar câte 3 din fiecare tip, nu câte 4. Asta poate genera câteva complicații în anumite situații, pe anumite culori sau modele astfel alese încât să “încurce” panelul. Ce vă pot spune, din utilizarea normală a televizorului, este că eu n-am văzut nici un dezavantaj al acestui tip de panel, ci numai culori frumoase și intense.

UTILIZARE

După cum tocmai v-am spus, culorile sunt intense și plăcute ochiului. Să te uiți la imagini de calitate, precum un videoclip pe canalele HD sau clipuri demonstrative în Ultra HD, este o plăcere. Nu pot descrie în cuvinte mai mult de atât, televizorul trebuie văzut, dar mi s-a confirmat din nou că LG produce televizoare foarte bune, mai ales ca raport preț/calitate.

Televizorul include și funcții ceva mai avansate. HDR Pro ajustează luminozitatea în interiorul scenei pentru a scoate în evidentă anumite culori și contraste, ceea ce este un avantaj, dar unul mai mic. Nu vorbim de adevărata procesare HDR disponibilă pe gamele superioare de la LG, ci o funcție ceva mai limitată.

Local Dimming acționează similar, controlând lumina “pe bucățele”, astfel încât zonele negre vor fi mai întunecate și cele albe mai luminoase decât pe un televizor normal cu iluminat uniform. Ultra Luminance îmbunătățește suplimentar contrastul, iar ColorPrime Pro este un algoritm de reprezentare a întregului spectru de culori prevăzut prin standardul BT.709 pentru televizoare.

Sunetul este, de asemenea, clar și bine echilibrat. Televizorul include și un mod de calibrare prin care folosește microfonul din telecomanda inteligentă pentru a analiza felul în care ajunge sunetul în zona ta, trebuie doar să-l activezi și să ții telecomanda în fața ta pentru câteva secunde.

În plus, ai posibilitatea de a conecta televizorul la un sistem Bluetooth de sunet (sau folosind ieșirea optică, desigur) pentru a-l reda prin dispozitive externe.

În ce privește conectivitatea wifi, n-am de raportat probleme. Am configurat rapid rețeaua, iar totul a mers bine. Streamingul pe Netflix și HBO GO a funcționat fără întreruperi.

WebOS 3.0

Sistemul smart de la LG mi s-a părut întotdeauna cel mai bine gândit, iar generația trei confirmă asta. În primul rând, interfața televizorului este viu-colorată, jucăușă, foarte ușor de navigat și înțeles.

Odată instalate aplicațiile smart, acestea sunt simplu grupate în partea de jos a ecranului și poți ajunge imediat la cea dorită, în timp ce deasupra încă vezi canalul TV la care te uitai. Toate aplicațiile pot fi ușor reașezate, navigarea printre el se face rapid, interfața se mișcă natural, fără vreun lag.

Vremea Smart TV-urilor ca soluție salvatoare pentru sufrageria noastră s-a cam dus și cred că ne vom rezuma doar la anumite aplicații. De exemplu pe acest LG cele de mai jos sunt singurele importante, dar ai acolo Netflix și HBO GO, care merg fără cusur, YouTube, care funcționează bine pentru că televizorul include un procesor rapid, ceva de știri, meteo, program TV, chiar și Google Maps.

Netflix și HBO GO le folosesc și eu pe televizorul meu, iar din alte surse știu că YouTube începe să fie tot mai urmărit pe smart TV-uri. Este foarte confortabil să urmăresc Netflix astfel, din câteva apăsări de buton, fără să depind de un calculator și de browser. După mulți ani de luptă pe piață, asta e tot ce-a rămas din smart TV-uri, dar măcar oferă o funcționalitate bună.

Sigur, magazinul de aplicații LG include zeci sau sute de alte aplicații, majoritatea joculețe dubioase, dar nu m-a tentat niciuna.

WebOS 3.0 vine însă cu tot felul de îmbunătățiri în aplicațiile proprii (deși televizorul meu LG, care e un model 2015 cu webOS 2.0, tocmai a primit un update care-l îmbunătățește), de exemplu o aplicație bună de redat fotografii sau clipuri video sau muzică de pe stick-uri USB. Conectarea unei tablete pentru clonarea ecranului s-a desfășurat la fel de rapid, iar o aplicație Google Play îți permite să controlezi televizorul chiar din telefon sau tabletă, fiind chiar mai rapid decât din telecomandă.

Televizorul include și un browser, dar e mult mai simplu și rapid să conectezi cam orice tabletă sau telefon modern, să faci screen mirroring și să navighezi din asta, privind însă totul pe ecranul uriaș al televizorului.