Eroul de tip Distruge-Tot

M-am uitat ieri seară la un alt film în care eroul principal, poliţist cinstit, plin de muşchi şi cunoscător de arte marţiale caftitoare (v-aţi prins, e Dolph Lundgren), salvează de la necazuri o băbuţă amărâtă. Ea avea un mic local, iar mafioţii au intrat să-i ceară taxa de protecţie, un procent din venitul lunar, ameninţând-o că altfel scot cuţitele şi adio băbuţă. Ghinion pentru ei, că era Dolph acolo şi a salvat-o.

Cum a salvat-o? Simplu, i-a caftit pe toţi cei 9 mafioţi. A spart vreo trei mese, pe unul l-a aruncat peste tejghea şi a dărâmat un raft întreg de căni şi pahar, iar pe altul l-a trimis direct în stradă prin geamul localului. După care baba i-a mulţumit pentru ajutor, deşi localul ei arăta de parcă ar fi fost lovit de tsunami şi cutremur în acelaşi timp. Ce salvare e asta frate? Eu în locul babei preferăm să plătesc protecţia, ca sigur era vorba de mai puţini bani decât contravaloarea meselor rupte, a veselei şi a unui geam gigantic inscripţionat cu numele restaurantului, care toate trebuie acum înlocuite. Plus 5 ore de dat declaraţii la Poliţie, probabil. Şi a doua zi ce face, când revin aia? Dacă nu mai e Dolph acolo, oare o vor lăsa în pace?

Am mai văzut tipul acesta de scene şi în alte filme. Un alt exemplu este casierul singur pe tura de noapte de la un magazin 7-11 (un fel de Mic.ro, nu?) care este pe cale sa fie jefuit de vreo 4 golani drogati, dar noroc că în magazin este și un polițist singuratic care la acea ora își cumpăra chipsuri și bere și care, în ciuda rugăminților de “please, I don’t want any trouble” ale casierului, dărâmă 5 rafturi, sparge 3 frigidere și distruge un perete, plus face vreo 3 victime liniștindu-i pe golani. Cât avea casierul în casa de marcat, vreo 40 de dolari? Cât costă reparația magazinului și toată marfa spartă și distrusă de împușcături? Vreo 2000 de dolari? Nu am înţeles niciodată genul acesta de scene.