Oboseala de primavara

Am terminat miercuri cel mai mare proiect la care am lucrat până acum. Totul ok, totul livrat la timp, rezultate bune pe toată linia. Azi am stat acasă pentru o zi de odihnă şi de rezolvat diverse treburi personale. Mă aşteptam să mă simt vesel şi optimist pentru că ceva important a ajuns la bun sfârşit.

Şi totuşi, un proiect s-a terminat şi eu nu m-am putut gândi decât la celelalte rămase şi pe care trebuie acum să le iau, să le descurc şi să le finalizez. Şi, ca mereu, vor fi probleme. N-am dormit mai mult astăzi, nu m-am simţit mai optimist ci doar m-am gândit la ce am de făcut în continuare şi cum să o fac. O zi banală, deşi speram să nu fie aşa.

Mi-am adus aminte de vremurile când nu aveam nici o grijă, nici o sarcină. Când citeam Nouă Prinţi în Amber şi singurul lucru care mă interesa era ce urma să se întâmplă în următorul capitol; vacanţele de vară; ultimul semestru de facultate, când doar scriam la lucrarea de diplomă, dar câteva luni doar m-am trezit la 10, m-am uitat la televizor şi am ieşit prin parc; excursiile prin străinătate, când nu-mi mai păsa nici măcar în ce zi a săptămânii sunt.

Nu zic că nu-mi place ceea ce fac, ci doar că nu prea rămâne timp liber și nici nu mă pot deconecta total de problemele zilnice. Aşa vor fi următorii 30 de ani de muncă?