O medalie mai mare

Tot respectul pentru Alina Dumitru, care a adus României prima medalie de aur la olimpiadă, reuşind în câştigarea ei să o bată la judo şi pe Ryoko Tani, o legendă în acest sport şi deţinătoare a multor titluri şi medalii. În acelaşi timp urmăream performanţa lui Marian Drăgulescu la gimnastică masculină şi mă gândeam ce diferenţă imensă este între unele sporturi şi totuşi toţi sunt recompensaţi cu aceeaşi medalie și același premiu.

La Judo Alina Dumitru a luat medalia în chiar prima zi de olimpiadă. Practic de acum doar stă şi petrece, iar la revenirea în ţara o aşteaptă un premiu de 100.000 de euro şi o maşină de lux (pe deplin meritate). În total meciurile de judo au durat cam 20 de minute însumat. La gimnastică masculină un sportiv concurează la sol, cal cu mânere, inele, paralele, bară şi ce-o mai fi, dacă trece cu bine de toate şi nu face absolut nici o greşeală se califică în finala competiţiei unde o ia de la capăt şi iarăşi nu trebuie să greşească deloc ci să execute perfect toate exerciţiile pentru a spera la o medalie. Cu siguranţă nu e o treabă de 20 de minute. Performanţa Alinei Dumitru e uriaşă şi sunt sigur că s-a antrenat non-stop pentru ea şi merită şi premiile şi toată faima pe care o va avea, în fond e campioana olimpică a unui sport. Dar parcă prin comparaţia efortului şi a dificultăţii la alte sporturi ar trebuie să se dea medalii mai mari ca dimensiune, ca recunoaştere şi a efortului depus, nu doar a faptului că eşti numărul 1.