In Glasgow

Glasgow a fost prima oprire din Scoţia. Oraşul este interesant, dar din păcate pentru el la doar 80 de km distanţă se afla Edinburgh, capitala Scoţiei şi unul din cele mai frumoase oraşe din lume, cu care Glasgow nu poate concura la nici un capitol. Dacă staţi la îndoială între ce să vizitaţi în Scoţia, mergeţi în Edinburgh.

Am dormit undeva lângă oraş, într-un hotel ce avea o vedere frumoasă a râului Clyde. Dimineaţa ne-am dus în Glasgow. Un pic bizar la ei este că autostrada M8 trece prin oraş, suspendată, aşa cum ar vrea şi Oprescu să facă la noi. E naşpa ideea şi nici scoţienii nu erau încântaţi că li s-a stricat astfel oraşul.

Turul a început în George Square, centrul oraşului. E o piaţă mare, cu multe statui ale diverselor personalităţi scoţiene, cea mai mare fiind a lui Walter Scott, şi absolut fiecare din oamenii reprezentaţi avea în cap câte un pescăruş şi era plin de găinaţ pe ei. Parcă le lipise cineva câte o pasăre pe creştet, aşa de calme şi nemişcate stăteau toate. După un timp nu te puteai abţine să nu râzi. Tot acolo sunt şi nişte statui mari cu lei şi un monument pentru scoţienii morţi în războaiele mondiale, plus câteva clădiri interesante. Eu am intrat şi într-o gară de acolo, dar nu am remarcat nimic special decât orarul trenurilor, care soseau şi plecau cam o dată la 3 minute. Din piaţa George pleacă multe străzi ce merită vizitate pentru a vedea zona centrală a oraşului.

Am plecat de acolo şi am mers spre o zonă mai înaltă unde se află catedrala Sf. Mungo. Acesta este sfântul ocrotitor al oraşului şi întemeietorul sau, iar simbolurile sale (legate de câteva miracole ce îi sunt atribuite), peştele, inelul, clopotul şi rândunica se regăsesc pe stâlpii de iluminat şi în diverse alte locuri. Catedrala este mică, iar înăuntru mi-a plăcut cel mai mult felul în care era decorat mormântul unui ofiţer. În apropiere era şi un muzeu al religiilor, dar mai interesant era magazinul de suveniruri de unde puteai lua tot felul de obiecte scoţiene, în special tot felul de jucărele, mini-kilturi în culorile tradiţionale ale clanurilor scoţiene, cărţulii şi căni cu toate aceste clanuri, etc. Prin faţa trece strada Macleod şi era acolo şi o statuie a lui Norman Macleod “of the clan Macleod”. Numai Duncan Macleod nu era pe nicăieri, probabil ocupat în această perioadă cu lupta cu nemuritorii.

Şi de acolo am mers şi după ce am văzut un fel de arc de triumf mai mic, am ajuns în zona mai modernă. Am văzut podul Clyde Arc, am ajuns într-o zonă portuară unde era un vaporaş cu pânze, iar lângă el Clyde Auditorium, sala botezată “Armadillo” şi care seamănă ceva cu Opera din Sydney. Acelaşi arhitect, Norman Foster, a stat şi în spatele clădirii de sticlă ce îmi plăcuse mie în Londra, “glonţul” Swiss Re, a viaductului Millau din Franţa şi a o grămadă de alte clădiri impresionante din întreaga lume. Tare omul.

Foarte frumoasă este clădirea Universităţii din Glasgow, cu adevărat impresionantă, iar eu am stat cu gura căscată la ea până ce am uitat complet să fac o fotografie reuşită, aşa că n-am ce să vă arăt. După un timp am ajuns din nou în zona centrală, unde am intrat la muzeul Kelvingrove, o galerie de artă cu intrare gratuită. Inăuntru erau diverse expoziţii, cu animale preistorice, cu tablouri, cu obiecte egiptene, dar cea mai vizitată era una cu operele lui Mackintosh. Şi apoi am plecat spre Edinburgh.

Oraşul arată mult mai frumos în prezentarea de pe Wikipedia, unde sunt şi fotografii cu multe alte obiective pe care eu le-am ratat. Setul meu din Glasgow e pe Flickr, pt alte posturi din excursie urmăriţi tag-ul Anglia.