Cugetari despre aspiratoare

Acum la 8 seara au venit instalatorii să monteze un aparat de aer condiţionat cumpărat acum o săptămână. Bănuiesc că până la 22:00 tot o să dea găuri în perete şi o să facă mizerie prin casă, dar asta e…

Mi-am adus aminte de o zi relativ asemănătoare de acum un an, când a venit altă echipă să instaleze aerul condiţionat din celelalte camere. Unul din băieţi a văzut la mine pe hol cutia de la un aspirator cu filtrare prin apă, e un model pe la 4 milioane, mai mare decât alte aspiratoare normale ce au sac de praf (asta seamănă un pic cu R2-D2 din Războiul Stelelor). Aspiratorul, care se umple cu apă pe care o foloseşte ca filtru pt aerul “supt” are câteva dezavantaje: e destul de greu (mai ales după ce îi torni 10 litri de apă în el) şi miroase cam bizar când aspiri, se încinge motorul sau ceva aşa.

Unul din instalatori vede cutia, ştie şi de miros, şi mă întreabă: “Aspiratorul ăsta nu ţi se pare că are un miros bizar când dai cu el?“. Eu zic “Da, cam de câine mort aşa…“, dar el zice în acelaşi timp cu mine “cam de târfă aşa…“. Am rămas blocat şi nu prea am ştiut ce să zic la asta. Dar acum mă gândesc că săracul om poate a nimerit mereu prostituate care miroseau a câine mort, unii sunt ghinioniști…