Eu ştiam că în Ajun vine Moş Crăciun şi aduce cadouri, dar anul acesta a fost Cristi Manafu via Gadgeteer.ro care mi-au dat pentru câteva zile un model inedit de telefon: Nokia N900. Smartphone cred că e impropriu spus, deoarece Nokia îl prezintă ca pe un mini-computer ce include şi partea de telefonie.
N900 e aproape de vârful tehnologiei disponibile. Spun aproape pentru că procesorul este un ARM la 600 MHz, iar alte modele actuale deja au Snapdragon la 1000 MHz, dar în rest N900 are ecran de 3,5 inci la 800×480 pixeli (rezistiv însă), are tastatura reală QWERTY (dar mică şi înghesuită, nu se compară cu cea de pe N97 şi N97 Mini), are 32 GB de stocare internă şi acceptă şi card microSD, browser cu Flash integrat, GPS, cameră de 5 MP care şi filmează 848×480 (wide-VGA adică) la 25 fps, flash LED care luminează şi când filmezi, TV out, bineînteles WiFi și HSDPA. Se încarcă de la o mufă micro-USB. Este de asemenea primul dispozitiv care utilizează noul sistem de operare al celor de la Nokia, numit Maemo 5 (eu pronunţ Memo, ca la robotul din Cartea Cărţilor), bazat pe Linux şi asemănător cu Android-ul celor de la Google la prima vedere a interfeţei.
Ce nu îmi place
- N900 e foarte gros, aproape 2 centimetri. Şi celelalte dimensiuni sunt generoase, îl ţii în mână cu toată palma deschisă şi e şi foarte greu la aproape 200 de grame. E o cărămidă în adevăratul sens.
- Are senzor de auto-rotate ca să adapteze interfaţa în funcţie de cum ţii telefonul, pe verticală sau pe orizontală, dar nu funcţionează tocmai în ecranele principale “Home”. Acelea sunt mereu în poziţie landscape.
- Mă aşteptam la un procesor mai rapid decât 600 MHz şi la mai mult de 256 RAM. Ţineţi cont că nu se vrea doar telefon, ci mini-computer.
- Tastatura e prea mică şi prea înghesuită (tastele sunt ca cele de pe E71). Îţi faci treaba cu ea, dar îţi loveşti mereu degetele în ecranul culisant atunci când vrei să apeşi primul rând de butoane.
- Bateria are, conform specificaţiilor, doar 1320 mAh. Puţin pentru un aparat aşa mare şi pentru consumul pe care probabil îl are.
- Camera foto mă aşteptam să fie mai nouă. Cred că este acelaşi modul care a apărut prima oară pe N95, acum ceva ani.
Şi partea cea mai nasoală: nu se poate face hard-reset. Nu e implementat. Am citit o întreagă discuţie pe forumul Maemo.org, lumea sugera update de firmware, ştergerea unor fişiere de la nivelul de bază al Linuxului, dar totul e complicat şi poate strica şi mai tare lucrurile şi nici măcar nu se şterge totul. Nu ştiu ce poţi face când vinzi aparatului către altă persoană sau când i-l voi înapoia eu lui Cristi. Culmea e că această funcţie era implementată într-o versiune iniţială, dar a fost înlăturată în cea finală, după cum se plânge cineva pe Maemo Central. În fine…
Ce îmi place
- Maemo se mişcă bine. Este “snappy”, după cum ar zice străinii, ferestrele se mişcă bine, animaţiile sunt rapide, cât să te bucure la ochi fără a te enerva că trebuie să aştepţi sfârşitul lor.
- Browserul este, ca şi la N97, excelent la capitolele viteză şi randare exactă a paginilor.
- Are 3-4 ecrane pe care poţi aranja widgeturi cum vrei tu, ca la Android.
- Task switcherul este bine făcut, cu thumbnails-uri pentru fiecare aplicaţie deschisă.
- Ecranul e clar şi rezoluţia mare se face simţită.
- Buton dedicat pentru fotografiere, cu auto-focus la jumătatea cursei. Ah, de-ar avea şi Hero-ul aşa ceva.
- Are stylus și un suport rabatabil, ca să-l sprijini de birou cand îi deschizi tastatura.
Lista este însă una proviziorie. Chiar şi aspectele rele le spun doar după un timp mic de butonare şi privind din perspectiva unui telefon. Încă nu ştiu dacă bateria chiar este insuficientă sau dacă nu cumva noul procesor consumă foarte puţin. Camera foto, chiar dacă veche, e foarte bună. Mă aştept deci că aceste puncte să se mai schimbe până la sfârşitul testului, acum eu prezentând doar impresiile de moment.
Vodafone îl vinde la 549 euro fără conectare, iar pe eMag un Nokia N900 costă 2.289 lei
.