3 lucruri învățate – ep 8: Trocariciul, ce se întâmpla la Obor înainte de mititei, Ozempicul vine de la o șopârlă

După lupte seculare, revin cu un articol din seria 3 lucruri învățate, în care spun pe scurt trei lucruri aflate recent și care mi s-au părut interesante. Culmea este că am mai multe notate undeva, dar din motive inexplicabile nu le-am transformat în articole.

Astăzi, însă, pun laolaltă trei din România de altădată.

CE ESTE TROCARICIUL

Este mașinuța de mai jos, am aflat de la Mașinistul (un cont bun de urmărit):

Era un vehicul ușor de transport, popular prin întreprinderi și CAP-uri, pe unde căra diverse dintr-o parte în alta.

Oficial se numea Carpatina și era construit la Uzina Mecanică Petru Groza din Bihor. Era asamblat din diverse componente ale industriei auto, precum motor diesel de tractor, cutie de la ARO etc. Fusese copiat după ceva german similar produs de firma Multicar.

Se pare că se defecta foarte des, anvelopele se spărgeau și mai des, viteza maximă era de vreo 40 la oră și erau foarte zgomotoase. Te miri apoi că “marea industrie” nu a supraviețuit pe piața liberă…

LA OBOR SE AFLA SPÂNZURĂTOAREA DIN BUCUREȘTI

Cam unde este acum terasa cu mititei, spune Bună dimineața București. Acolo se țineau execuțiile publice până în 1870.

N-am înțeles niciodată fascinația din trecut pentru execuții publice. În general la spânzurători și ghilotinări se adunau mulțimi mari de oameni, de zici că era vreo sărbătoare.

Era fascinația morbidă pentru a vedea o decapitare? Chiar și așa, nu mi-era clar de ce era un eveniment atât de popular și văzut ca o sărbătoare. Ai fi zis că oricum, în secolele trecute, moarte era la orice pas din cauza celei mai mici infecții, ciuma a revenit periodic timp de mai multe secole, războaiele erau mai frecvente și pedepsele oricum mai dure.

Oborul ca piață a început în 1786, pe vremea lui Nicolae Mavrogheni, care a interzis sacrificarea animalelor lângă case, pentru a nu declanșa epidemii, și târgul de animale s-a mutat în “Târgul de afară” din Oborul de astăzi.

Obor vine din slavă și înseamnă “curte de animale”.

Am fost și eu recent la noua terasă Gust Obor de acolo, construită de primărie. E un eșec, este prost gândită ca strategie pentru acea zonă, deși cu un pic de efort putea deveni ceva mișto. O să detaliez asta în alt articol.

OZEMPIC VINE DE LA O ȘOPÂRLĂ NUMITĂ GILA

Așa zice Science Alert. Șopârla aceasta Gila, care trăiește în sudul SUA și nordul Mexicului, este foarte periculoasă. Veninul ei poate omorî un om, dar un compus al acestui venin a dus la dezvoltarea semaglutidelor de astăzi.

Mai exact, în acel venin se află o peptidă numită Exedin-4 (sau exenatidă), formată din 39 de aminoacizi, o substanță care activează receptorul GLP-1 și pornește întreg mecanismul prin care Ozempic și alte medicamente similare îți taie pofta de mâncare și acționează în diabet și boli cardiovasculare.

Un endocrinolog numit Drucker căuta un hormon similar celui produs de oameni și care activează GLP-1. Acest hormon are o acțiune redusă, fiind rapid descompus de corp, așa că se căuta unul mai bun.

În același timp, trei alți cercetători au analizat proteinele din șopârla Gila și au descoperit două care seamănă cu hormonul uman pentru GLP-1.

Drucker a intrat pe fir și a descoperit că, într-adevăr, acea peptidă Exadin-4 din veninul șopârlei Gila are efecte asemănătoare în activarea receptorilor din pancreasul uman și o face pe o perioadă mai lungă, rezistând mai mult în corpul nostru înainte de a fi descompusă.

Ozempic-ul nu se face extrăgând ceva din șopârle. Un compus sintetic bazat pe Exadin-4 a fost dezvoltat după aceea și, în 2005, aprobat de FDA ca tratament împotriva diabetului. Efectele de pierdere în greutate au fost ulterior observate.

Așa arată Gila: