Taxa de 25 de lei pe coletele din China schimbă procesările de marfă din România

Adevărul și Libertatea scriu că taxa de 25 de lei impusă coletelor extra-comunitare, precum cele venite de pe Temu și Shein, produce efecte contrare celor așteptate. În loc să aducă bani la bugetul statului, Temu, Shein și Alibaba au găsit o metodă de a o ocoli, iar asta produce României pierderi de bani. Marfa nu mai sosește din China direct în România, iar operatorii logistici care ar fi manevrat-o pierd astfel de bani.

Cum ocolesc chinezii taxa? În loc să aducă marfa în România, unde i-ar fi impusă taxa de 25 de lei per colet, o duc în Ungaria, unde nu există o astfel de taxă. Acolo se face vama, intră oficial în UE, capătă statul intra-comunitar și este adusă în România, fără a se plăti acei 25 de lei per colet. Nu doar statul român pierde prin neîncasarea taxei, dar și operatorii logistici implicați indirect în acest flux, pentru cei care asigurau manipularea mărfurilor pe Otopeni, curierii care o transportau mai departe de acolo șamd.

Așa zic Adevărul și Libertatea și folosesc termeni precum “efecte dezastruoase” și “România pierde bani”. Și ar trebui precizat, dar cele două publicații nu fac asta, că sunt două articole practic servite, bazate doar pe declarații ale asociațiilor care manevrau respectiva marfă în zona de cargo și încasau bani din asta.

Eu nu sunt de acord cu acest narativ. Da, probabil se pierd bani, dar măsura de a taxa aceste colete mi se pare în continuare cea mai bună.

Scurtă recapitulare a problemei

Dacă un magazin românesc importă din China o mie de huse de telefon, să zicem, la intrarea în țară plătește pe ele TVA și taxe vamale, paletul respectiv valorând câteva zeci de mii de euro. Statul încasează deci acești bani, iar apoi magazinul respectiv vinde acele huse una câte una românilor, dând și de lucru unor angajați în acest scop.

Dacă Temu sau Alibaba vând o mie de huse direct către o mie de români care le comandă fiecare pe cont propriu pe site-uri chinezești, nu se mai plătesc taxe vamale. Fiecare colet conținând câte o husă este sub valoarea de 150 de euro dincolo de care se impun taxe vamale.

Altfel spus, volumul de muncă pe care-l fac vameșii români este mai mare (prelucrează o mie de colete, nu unul singur mare), nu încasează taxe pe munca lor, iar marfa este vândută direct de un magazin din China care reține tot profitul și nu dă de muncă vreunui român pentru asta, ba chiar profită de munca aproape gratuită, în acest caz, a sistemului vamal.

Ah, și ar mai trebui spus că magazinul românesc care importă en-gros marfă plătește de la început taxe pentru mia de huse, dar apoi le vinde bucată cu bucată, timp de câteva săptămâni, recuperând treptat banii. Toate acestea înseamnă, până la urmă, prețuri un pic mai mari pe magazinul românesc pentru aceeași marfă.

Rolul taxelor vamale

Așa că se introduc taxe vamale. Acestea pot avea multe motive și roluri, dar unul dintre ele este de protecționism. În esență, acestea sunt o metodă de a asigura un pic de fair-play în comerț. Dacă o altă țară poate vinde marfă mult mai ieftin la noi, dar fără a plăti impozit pe venit sau pe profit, fără a da salariu unor angajați români, atunci statul taxează asta cu câteva procente din valoare.

Iar volumele sunt uriașe. Acum câteva luni se vorbea de 250.000 de colete extra-comunitare care intră zilnic în România. Inclusiv cele două articole vorbesc despre 7,36 milioane astfel de colete procesate în 6 luni doar pe aeroportul Otopeni.

Acum, se știa încă dinainte de introducerea taxei de 25 de lei că măsura cea mai simplă de a o ocoli este ca marfa respectivă să nu mai sosească direct în România, ci întâi într-o altă țară UE care nu are o astfel de taxă, iar de acolo să fie adusă în România fără a mai fi nevoie de vamă.

Asociația Magazinelor Online a avertizat despre acest scenariu. Era de așteptat. Cei care procesau această marfă anterior pe aeroport (și erau plătiți pentru asta, ca orice “curier”, fără legătură cu formalitatea de vămuire) au mai puțin de muncă și deci încasează mai puțini bani.

Gândiți-vă însă că, înainte de ei, vânzătorii din China evită plata taxelor vamale pentru 250.000 de colete pe zi doar pentru că marfa sub o anumită valoare este scutită de taxe. Ideea acestei scutiri este ca vameșii să nu  muncească de pomană la vămuirea unor colete atât de ieftine încât banii încasați din eventuale taxe să fie mai puțini decât “manopera” executată pentru respectiva operațiuni.

Principiul acesta este bun în contextul în care vorbim de câteva colete pe zi. Temu, Shein și Alibaba cheltuie milioane de euro anual pe publicitate în România (bani care merg la Google și Facebook, în principal), tot românul știe de aceste magazine, milioane dau comenzi acolo și iată-ne la 250.000 de colete care intră zilnic în România fără a plăti “taxa de pod”.

Cele două articole de mai sus sugerează că această taxă n-ar trebui să existe. Știți cum sună asta? Ca și cum ar zice că nu contează că maneliștii câștigă bani doar la negru și fac evaziune fiscală pentru că ulterior, cu acei bani, cumpără mașini și mănâncă la restaurante și deci, iată!, unii români câștigă bani de pe urma lor.

Știți ce? Orice mafiot care câștigă bani prin mijloace ilegale este ok, de fapt. În fond, din când în când își cumpără pâine de la Mega și deci există români care câștigă bani de pe urma lui. Dacă-l forțăm să-și importe pâinea din Italia, nu mai face nici măcar asta!

Nu mi se pare o justificare bună. Și soluția cea mai simplă este, de fapt, cea care se vrea introdusă: o taxă unitară la nivelul Uniunii Europene, astfel încât să nu mai există paradisuri vamale în care marfa să poată fi adusă fără plata taxelor. Când se va introduce așa ceva (în curând, ar trebui), coletele vor sosi din nou pe cea mai rapidă cale până la client deoarece asta înseamnă, de obicei, și costurile cele mai mici.

În plus, este ușor de spus că statul pierde bani pentru că a scăzut volumul de muncă al procesatorilor de marfă din Otopeni deoarece “aproximativ 99% din volumele de e-commerce au fost redirecționate către alte puncte de intrare în UE. Principalul beneficiar a fost Aeroportul din Budapesta (BUD)”. OK… dar asta nu înseamnă că, anterior, marfa era procesată în Otopeni și apoi un curier o ducea de acolo până la adresa mea din București, iar acum același curier o aduce tocmai din Budapesta până aici? Și deci câștigă probabil mai mult? De unde știm că pierderea nu este compensată pe alte părți? În fond, vorbim de milioane de colete pe an.

Oricum, astfel de chinuri ale facerii se rezolvă printr-o taxare unitară la nivel de UE, cum este în plan să fie introdusă.