State of nwradu – ediția de februarie 2026

The nwradu had a good month, în ciuda oboselii inevitabile aduse de un nou bebeluș în familie. Bebe Alex împlinește 2 luni chiar astăzi, de altfel.

De ce a fost o lună bună? Pentru că totul a mers bine. L-am dus pe Alex la unul dintre cardiologii foarte experimentați care au tratat-o și pe Matilda în sarcină și ne-a spus că are una dintre cele mai bune evoluții pe care le-a văzut pentru tahicardie. Ne-a chemat peste trei luni la alt control, îi dăm tratament în continuare pentru că așa zice protocolul, dar toate semnele sunt bune. Am explicat aici mai pe larg ce-i cu tahicardia respectivă.

Și chiar au mers toate bine. Alex doarme neașteptat de mult și de bine, ceea ce înseamnă că și noi dormim la fel. Alice a răcit un pic, a stat câteva zile pe acasă, dar nimic grav, a avut o singură noapte un pic de febră. Eu mi-am văzut de treabă, ianuarie a fost o lună plăcută ca subiecte, am găsit un mix bun, cum zice reclama, de timp în care să muncesc și să și dorm. Relaxarea sau distracția a trecut pe ultimul plan, ce-i drept. Au fost destule zile în care m-am culcat devreme pentru că eram obosit, când fără bebe poate aș fi făcut altceva.

Perioada mai grea a fost când Alice a fost răcită și a stat acasă câteva zile. În acele nopți Alice a dormit cu Matilda, iar eu cu Alex în altă cameră, ca să micșorăm pe cât posibil riscul de a-i da o răceală unui bebeluș de o lună. A fost mai complicat logistic. Matilda ieșea de două ori pe noapte ca să-l alăpteze. Eu îl plimbam după aceea ca să-i iasă gazele. Din cauza lor uneori nu adormea la loc în pătuțul său, ci trebuia ținut în brațe, așa că uneori adormeam cu el în brațe pe fotoliu sau canapea, cu toată grija necesară ca să nu cadă sau să își blocheze nasul.

Ne-am găsit însă mult mai rapid un ritm și o sinergie și o împărțire a sarcinilor decât am făcut-o acum 4 ani și ceva la Alice. Ne-am certat… practic deloc, ci mai degrabă ne-am completat reciproc.

Am și ieșit în oraș. Părinții Matildei au venit în oraș când a fost ziua ei și am profitat de asta, am ieșit de două ori doar noi doi, am fost la restaurante pe care le aveam de mult pe listă și apoi la băut de cocktailuri. Am petrecut ca oamenii cu doi copii acasă, în sensul că pe la ora 20 ne-am întors acasă, dar foarte satisfăcuți.

Apoi într-o seară părinții Matildei ne-au arătat cum se face. Au ieșit în oraș cu vecinii noștri, au fost în Centrul Vechi în două cluburi și s-au întors cândva după 1 noaptea acasă. Eu dormeam cu Alex pe canapea când au revenit ei. I-am întrebat dacă este totul în regulă când au intrat pe ușă și apoi m-am întors la somn. Mai aveau să meargă și la o shaorma noaptea și ar fi avut seara completă.

În ce privește blogul, sunt mulțumit de cum am acoperit lansările importante de la CES din acest an. De asemenea, am băgat bine și pe subiectul care mie mi s-a părut cel mai important al lunii, adică scumpirea memoriei RAM, care atrage la rândul ei scumpiri în lanț pentru foarte multe categorii de produse. Puteți vedea aici un articol despre asta.

Cele mai citite cinci articole au fost:

1. Taxa de 25 de lei pe coletele din China schimbă procesările de marfă din România
2. Vă vine să credeți că așa arată intrarea în Gara de Nord, principala gară a capitalei și cea mai mare din țară?
3. Topul celor mai vândute telefoane din 2025: șapte sunt modele iPhone, iar Samsung A16 a fost cel mai bine vândut Android
4. Am cumpărat o priză cablată greșit în interior de producătorul ei
5. Mega Image (ați citit bine) vinde console PlayStation 5 la un preț excelent în bundle cu două controllere

Poate că n-au fost cele pe care mi le-aș fi dorit eu, dar acestea au fost cele mai citite. Zilele trecute am scris un articol care ar putea trece de 100.000 de unici doar el; voi dezvolta altădată acest subiect.

Am început un nou tur, cel al fripturilor. Până acum am dat doar de localuri cu steak & fries, dar nu regret asta, toate au fost bune. Am și alte serii de articole (non-culinare) în plan, deși iată că din cea despre hoteluri de lux încă nu am apucat să scriu un articol.

Oricum, important a fost că am găsit un ritm neașteptat de bun al zilelor din ultima lună. Credeam că voi fi absolut leșinat de oboseală din cauza noului membru al familie, dar nu a fost așa, ci am reușit să fac din toate, într-o măsură mai mare sau mai mică.

Alice a reînceput grădinița pe 10 ianuarie, după o lună de pauză ca să evităm riscul răcelilor. A răcit destul de rapid după ce a revenit la grădiniță, dar nu grav, după cum spuneam. Mai important, nu i-a dat nimic “cadou” lui Alex, nici mie, iar Matilda a fost vreo 3 zile mai dezlegată la nas, dar nu mai mult de atât.

Alice este, de asemenea, o surioară extraordinară. Mult peste așteptările noastre, care ne așteptam la gelozie pentru atenția pe care o primește Alex și la alte probleme. Nu a fost așa și este în principal meritul Matildei, care a pregătit-o bine pentru perioada cu un nou bebe. Alice abia așteaptă să-l țină în brațe, vin des și-l mângâie, insistă să-l aducem pe Alex atunci când noi încercăm să petrecem timp doar cu ea și în general vrea să fie implicată în tot ce ține de bebeluș.

De obicei mă roagă să vin și cu Alex atunci când o luăm pe ea de la grădiniță. Din motive de temperaturi scăzute, n-am făcut asta decât o singură dată până acum, dar pe măsură ce se încălzește afară, îl vom scoate mai des la plimbare.

I-am comandat o sanie, a venit în vreo 10 zile și, din fericire, Alice a prins o zi cu zăpadă multă și am dus-o cu sania la grădiniță. I-am făcut o surpriză cu asta și a fost încântată. N-a fost mare iarnă în București, două zile de sanie până acum și nu cred că mai vin altele.

A văzut pe undeva niște episoade din Paw Patrol și a prins “microbul”. Vrea ca la ziua ei să vină Skye și ne roagă des să-i punem episoade cu cățelușii. Mai important este că într-o zi i-am pus Star Wars. Am început cu Episodul 1, Phantom Menace, pentru că mi se pare că e mai bine să le vadă cronologic. Ne-a luat vreo 3 zile să ne uităm la întreg filmul, dar i-a plăcut. Nici nu are de ce să nu-i placă, însă. Phantom Menace este cu un copil blog, o prințesă salvată de cavaleri, câteva lupte cu săbii colorate, o cursă “auto” și nave spațiale. Eu m-am bucurat că i-a plăcut. Cândva o să trecem și la Episodul 2.

Am mai muncit și noi cu ea și se cunoaște și educația de la grădiniță, dar știe să citească pe litere mari de tipar și să numere până la 40, plus să facă niște adunări de bază. Mă bucur că îi merge mintea. Uneori chiar ne uimește cu tot felul de întrebări sau raționamente foarte logice.

Alex s-a îngrășat conform graficelor, chiar ușor peste ele. Are 4,5 kg la două luni, deci a pus vreo 200 de grame în plus față de ritmul normal de creștere. Până acum a fost bine în toate privințele. Este un copil liniștit, doar că dă tot mai multe semne că-i place să stea în brațe. Se potolește imediat din orice scânceală (“croncăneală”, îi zicem noi) când doarme agitat imediat ce-l luăm în brațe, adormit fiind. Probabil ține de căldura corpului sau de poziția mai confortabilă.

Îi dăm în continuare propranolol de 3 ori pe zi, o doză ajustată cu greutatea sa. Din cele 9 săptămâni de viață ale sale, în 8 dintre ele eu și Matilda ne-am trezit mereu la 2 noaptea ca să-i dăm câțiva mililitri de sirop în gură, cu seringa. Nu e musai să ne trezim amândoi, dar avem amândoi o alertă pe ceas în această privință și de obicei chiar ne trezim amândoi, ideea fiind de backup în cazul în care unul este atât de rupt încât nu-l trezește alarma. De obicei unul dintre noi mormăie “îi dai tu?” și celălalt se dă jos din pat, trage câțiva mililitri de medicament din flacon și îl administrează.

Facem asta și la ora 10 și la 18. Plănuim să modificăm treptat orarul ca să eliminăm acea trezire de la 2 noaptea, care de multe ori nu corespunde cu perioada în care și Alex este treaz. Eu aș vrea să-i dăm la ora 0, când de obicei eu merg la culcare, și apoi la 8 dimineața. Dacă trebuie să ne trezim și noaptea, măcar să fie doar pentru alăptare la ce oră dorește Alex “masa”, nu și obligatoriu la 2 noaptea. Voi înainta în comitetul suprem această propunere și poate o punem în practică.

În rest bebe a trecut printr-un salt mental. A început să lăcrimeze. Se bucură vizibil când ne vede și zâmbește câteva minute, iar uneori spune un “whaa” care se simte că are rol exclamativ, de salut. Doarme de rupe în mașină, combinezonul de iarnă și scoica auto au un efect imediat.

Uneori, noaptea, doarme câte 5-6 ore fără întrerupere, ceea ce este un semn bun. Alice nu cred că lega 3 ore fără trezire, iar de câte ori era trează țipa și voia musai în brațe. Mai sunt multe luni în care Alex să se schimbe, dar momentan a fost peste așteptările noastre în acest aspect și este o dovadă că un copil nu seamănă cu altul.

Nu în astfel de aspecte, oricum. Fizic vorbind, Alex seamănă cu Alice, are aceiași ochi albaștri și păr blond și cam aceeași formă generală a capului, iar amândoi seamănă cu mine.

Matilda este și ea mai în formă (“mai puțin terminată” ar fi exprimarea corectă) decât la Alice. Ce mai, eram mult mai stresați atunci. Acum știm amândoi ce avem de făcut.

A fost ziua ei, am sărbătorit cu ieșit în oraș și mers la un masaj de cuplu, plus un cocktail după aceea. Acum că stă acasă pentru creșterea copilului, i-am propus să mă ajute cumva pe mine, de exemplu să găsească ea hoteluri de lux pentru seria aceea de articole sau chiar să scrie ea în întregime acele articole. Vom vedea dacă are timp.

Eu vreau să schimb espressorul. Cred că a venit vremea pentru acel Gaggia Classic GT la care visez de mai bine de un an. Am trecut recent la un monitor OLED 4K pentru desktop și este excelent, inclusiv prin faptul că este reglabil pe înălțime, iar cel vechi mă ținea cu gâtul în jos și mă resimțeam uneori din cauza asta.

Ne-am uitat împreună la câteva seriale. Am văzut pe Netflix un serial în trei episoade, un mister Agatha Christie, care a fost de fapt mediocru. Ne-am mai uitat la un Love is Blind și un Single’s Inferno, iar acum la Lincoln Lawyer sezonul 4.

Eu am tot stat cu ochii și pe Formula 1 și lansările de monoposturi. Urmează pe 27 februarie Drive to Survive, iar până la următorul state of nwradu cred că va fi avut loc și prima cursă a noului sezon.

Dacă tot am avut seri și nopți în care doar l-am ținut în brațe pe Alex ca să doarmă am profitat de ocazie ca să și citesc ceva. Am terminat seria Mistborn, perioada doi, a lui Sanderson. Am început să citesc Exodus: The Archimedes Engine al lui Peter Hamilton. Sunt pe la o treime, pare un space opera excelent într-un nou “univers” inedit inventat de britanic, care mie mi se pare cel mai bun autor SF al acestor ani. Am dat 2,58 dolari pe ea la final de decembrie pe Kindle. Nu știu de ce, costă 10 dolari astăzi și în general.

Am mai jucat Roadcraft, care a fost introdus în PC Game Pass recent. Este genul meu de joc. Single-player (dar poate fi jucat coop) în care rezolvi o zonă care a trecut printr-o calamitate. Eliberezi drumul cu macaraua și buldozerul, construiești poduri, faci rute de transport, duci materiale la fabrică pentru a-ți produce țevi sau blocuri de ciment etc. Este în același stil ca Farming Simulator, aș zice eu, îl pot juca și doar 5 minute, dacă atât timp am, și este chiar relaxant.

Am fost în câteva restaurante bune, sunt articole în plan despre ele. Am gătit mai mult și pe acasă. Abia aștept însă să vină primăvara și în principal din două motive: vreau să ies mai des la plimbare cu Alex pe afară și apoi vreau să fac mai multă mișcare cu Alice, cu trotinete sau biciclete, că este la vârsta la care îi place asta.

Singurul fail real al acestei luni este că tot n-am mers niciodată la sală. Timp cred că aș fi avut. De fapt timp nu ai, ci trebuie să îți faci pentru așa ceva. Aș fi putut face. Am fost însă atât de obosit în general încât ideea de a mă epuiza și mai mult în mod voit nu a prins. Sper să pot raporta ceva diferit la următorul episod. Să aveți o lună excelentă!