Ce vreau prin casă: un fotoliu confortabil unde să citesc o carte cu o cafea în mână

Dacă mă iau după Instagram, mulți își doresc în casă un simulator auto sau vreo zonă din care să privească trei meciuri simultan pe televizoare. Eu mi-am dorit mereu un loc de citit, un colțișor cu un fotoliu și o veioză frumoasă. Un reading nook, cum zic străinii.

N-am unul nici acum. Poate într-un viitor în care eliminăm măsuța de înfășat și pătuțul de bebeluș (și copiii pleacă la facultate sau ceva), dar îi invidiez pe cei care au așa ceva, în special pentru că și eu citesc destul de mult. Mi-ar plăcea un colțișor liniștit în care să mă duc cu o cafea și cu cartea în mână sau, în varianta modernă, cu vreo consolă portabilă.

Ce cuprinde o astfel de zonă:

• un fotoliu confortabil (și în piață sunt sute de fotolii din care să poți alege).
• o veioză, de obicei una mai amplă, cu lumina care vine de deasupra ta ca să facă cititul mai ușor.
• o măsuță pe care să încapă un ceai cald și o carte/kindle.

Fotoliul e crucial, trebuie să fie confortabil ca să poți sta cu orele în el, în diverse poziții. Chiar mă uimește, apropo de asta, cât de incomode sunt unele. Teoria mea este că în general fotoliile și canapelele se împart în două categorii: din acelea pe care poți sta confortabil 5-10 minute, pe care eu le numesc fotolii de sală de așteptare pentru diverse birouri sau cabinete; și cele în care poți sta cu orele confortabil, chiar să tragi un pui de somn acolo.

De exemplu, mă uitam pe o listă cu idei de amenajare a unui astfel de colț și una era cu fotoliul de mai jos, care are mânere înguste de lemn. Mie acel gen de fotoliu nu mi se pare confortabil. Mie îmi intră lemnul acela în coaste, plus că nu prea poți sta “de-a curmezișul” pe el, rezemat de cotieră.

Altul nu avea deloc cotiere. Cum spuneam, bun în zone de așteptare, pentru câteva minute.

Mi-ar plăcea ceva care să și pară confortabil de la prima privire. Să fie în culori calde. Să aibă o veioză din aceea modernă, minimalistă, subțire. O blană de urs pe jos. Glumesc cu asta, dar să aibă un loc pe aproape unde să doarmă o pisică sau măcar un fotoliu suficient de lat încât să încapă lângă mine, cum le place de fapt.