Este uimitor cât de tare a intrat Trendyol în comerțul românesc

Sunt uimit de cât de tare a intrat Trendyol în piața românească. Și Temu a intrat tare, dar pe Temu nu-i vezi în fața ochilor în fiecare zi, ci poate câte o reclamă online care-ți promite reduceri mari. Trendyol, în schimb, a adus recent în marketplace pe Carrefour România, care listează acolo 200 de categorii de produse, de la detergenți și jucării la produse de băcănie.

Asta mi se pare o evoluție aproape uimitoare. Carrefour România nu s-a înscris în marketplace-urile unor magazine românești precum eMAG sau Altex (cel puțin eu așa știu), dar uite că a semnat cu Trendyol.

Trendyol, cel puțin în București, este peste tot. Magazinul are un banner cât tot magazinul Unirea. Au cele mai mari bannere posibile în multe alte locuri din București, de exemplu la A3 cu Fabrica de Glucoză.

Andreea Bălan pare a fi un ambasador permanent. Au o grămadă de alți influenceri contractați în campanii. Am auzit de niște sume fabuloase, se spune că un influencer de top a luat 450.000 de euro pe an de la ei (Irina, Ioana, ceva așa – mi-a intrat pe o ureche și a ieșit pe alta). Dovedesc că, dacă ai buget suficient, poți cuceri țara.

Compania a subliniat, de asemenea, importanța tot mai mare a colaborării dintre branduri și creatorii de conținut, susținută de o comunitate care va număra peste 9.000 de influenceri până la campaniile din noiembrie, cea mai mare rețea de acest tip din regiune. Acest ecosistem de creatori joacă un rol esențial în conectarea brandurilor cu noi audiențe și în transformarea vizibilității în oportunități concrete de vânzări. (Link)

În acel articol văd și câteva nume de oameni cunoscuți mie, apropo. O știre de acum câteva luni vorbea de 35.000 de selleri în marketplace-ul Trendyol, care asta este, de fapt, un marketplace. Într-un an și jumătate, 2 milioane de români au devenit clienți Trendyol. Zilele trecute, Trendyol a recrutat de la eMAG pe șefa de marketplace a acestui magazin.

În acest timp, însă, magazinele românești au probleme mari și se îndreaptă nu spre faliment, dar cu siguranță spre o micșorare a ritmului de creștere și poate a business-ului în general, ceea ce va însemna mai puțini angajați și mai puține investiții în România din bani românești, pur și simplu.

ARMO, asociația magazinelor online, spune de “7 din 10 firme românești estimează scăderea vânzărilor din cauza concurenței neloiale a platformelor asiatice” și că “Platformele internaționale de comerț electronic care vând direct către consumatorii din România pot genera pierderi fiscale de circa 10,86 mld. lei / an (≈ 2,12 mld. euro) în următorii doi ani. Pentru 2025, efectul negativ este estimat la cel puțin 5,4 mld. lei (≈ 1,06 mld. €), sumă care s-ar putea dubla până în 2027 dacă volumul de colete și valoarea medie a comenzilor continuă să crească în ritmul actual.”

Știu că piața este liberă și concurența este bună, dar concurența presupune totuși o egalitate inițială sau măcar o luptă cât de cât corectă. Inclusiv la Olimpiadă, luptătorii sunt împărțiți inițial pe categorii de greutate și stiluri.

Aici nu prea este cazul. Trendyol, care este deținută de fapt de Alibaba, are practic fonduri nelimitate. Compania se susține cu un business făcut într-o țară cu 1,4 miliarde de locuitori și poate că este finanțată inclusiv de la cel mai înalt nivel. Are acces, de fapt, la resurse nelimitate.

Dacă de mâine vrea să dea discount 50% la orice comandă timp de un an, o poate face și, într-o țară micuță precum a noastră, raportat la business-ul global Trendyol, nici nu se va cunoaște asta în rapoartele financiare. În același timp, însă, jumătate din comercianții români ar închide business-ul.

Același lucru se poate spune și despre Temu, care a avut exact aceeași strategie și apoi, pentru a își proteja capul de pod creat în UE, a deschis depozite locale. Momentan unul în România. Peste doi ani cine știe câte vor fi…

Conform datelor gestionate la nivelul ANAF, în 2025 se estimează că vor intra în România aproximativ 78 de milioane de colete non-UE sub pragul de 150 euro, segment scutit în prezent de taxe vamale, cu o valoare medie de 50 euro/colet.

Sunt uimit că Uniunea Europeană nu vrea să ia măsuri mai ample. Nu zic de România, aici se doarme mult, dovadă că după multe discuții au decis să taxeze suplimentar coletele din afara UE… care sunt vămuite în alte țări înainte de a fi transportate în România (de exemplu, Shenzen-Viena-București). Dacă un colet din afara UE vine direct în România, e ok, nici o taxă suplimentară pentru el!

UE, însă, a sărit rapid să introducă taxe vamale pe mașini sau oțel sau altele, al căror scop este de a proteja industria auto și industria oțelului din Europa. OK, bine. Când se vor lua totuși măsuri pentru a proteja și comerțul cu bunuri generale, cel care nu poate fi atât de ușor inclus într-o categorie de produse tocmai pentru că vizează toate categoriile de produse, dar care pentru că se desfășoară online pare că nu intră pe radarul nimănui. Vorbim de sute de miliarde de euro anual și poate de milioane de joburi în Europa, dar problema pare a fi ignorată de majoritatea celor de la vârf.

Și culmea, ai fi zis că într-un domeniu atât de ușor de analizat precum cel online, astfel de lucruri pot fi ușor adresate din timp. Sunt foarte curios ce se discută și negociază în spatele ușilor închise la astfel de niveluri înalte, dar pe de altă parte pare că doar se discută… și se discută… și se discută 😴