Am fost trimis să dorm pe canapeaua noastră extensibilă și mi-a plăcut

Acum vreo două săptămâni au răcit mai serios și am dormit câteva zile pe canapeaua extensibilă din camera cealaltă, ca să nu-i horcăi lui Alice în cap câte o noapte întreagă. S-a dovedit o idee bună, nici ea și nici Matilda nu au luat răceală de la mine.

Sunt o mulțime de tipuri de canapele extensibile în lume, doar eMAG listează peste 7600. Crazy cum eMAG are mai multe canapele decât probabil toate magazinele de mobilă din România la un loc, nu? Anyway, ca omul care a cumpărat până acum vreo 5 canapele extensibile pentru diversele aripi ale palatului și am și dormit pe multe, de-ale noastre sau prin deplasări, pot să vă spun ce-mi place și ce nu.

🛋️ Ce canapele îmi plac: acelea în care șezutul este alcătuit din 2-3 perne pe care le dai la o parte, iar din interiorul canapelei iese structura rabatabilă a patului cu somieră și saltea pe ea. Practic arată a canapea absolut normală, cu design variat, iar în interior se ascunde patul. Acest tip de design permite o variație mare pentru toate gusturile, de exemplu poți avea șezut mai îngust sau mai lat, spătar mai pufos sau mai dur, mai înalt sau mai scund, cotiere moi sau de lemn etc.

Patul se desfășoară și stă stabil pe sol. În funcție de cum alegi canapeaua, salteaua de pat inclusă în interior este mai moale sau mai tare. În general aceste canapele sunt solide, iar două persoane cu greutate pot dormi fără probleme pe o astfel de canapea.

Mai mult, întrucât canapeaua se extinde în fața ei, nu trebuie să fie una foarte lată. Să zicem că ai o cameră mai mică și poți pune o canapea de maxim 1,4 metri. Ei bine, când o extinzi devine un pat de 1,4 metri lățime cu 2 metri lungime, suficient chiar și pentru doi adulți, la nevoie.

Noi avem una de 1,6 metri lățime, cea în care am dormit eu acum, cât patul nostru anterior. Pot dormi lejer două persoane în ea, ceea ce chiar fac părinții Matildei de câte ori ne vizitează.

Dezavantajul este că trebuie să pui undeva, pe perioada nopții, șezutul uzual al canapelei, adică 2-3 perne, dar nu-i bai. La una dintre ale noastre, cele trei perne ale șezutului încăpeau perfect sub picioarele patului, atunci când îl extindeai. În plus, acele perne aveau de fapt husă detașabilă, un alt avantaj pentru a le ține curate, ceea ce de obicei la click-clack nu primești.

🛋️ Ce nu-mi place: o canapea în stilul click-clack. Așa se numesc unele la care tragi un pic de spătar spre tine, acesta face un mare click sau clack (sau… ambele!) și apoi se lasă pe spate în jos, până ajunge la orizontală și devine pat.

Canapeaua aceasta are avantajul că nu necesită mult spațiu în fața ei pentru a deveni pat. Amprenta la sol crește doar puțin cu un astfel de sistem atunci când o desfaci. În schimb, canapeaua trebuie să fie lungă, minim 2 metri pentru că și tu dormi pe lungimea ei și deci trebuie să încapi în ea cu tot cu pernă sub cap și niște spațiu în plus la capete.

În practică, pe acest tip de canapea l-am evitat mereu. De obicei, canapelele click-clack nu au cotiere și asta le face cam enervante în modul canapea, adică în majoritatea timpului, când parcă le lipsește ceva. Apoi, prin natura sistemului au un design prea banal, zici că-s desenate generic de un copil, două dreptunghiuri de obicei identice ca dimensiuni, unite la 70 de grade.

Apoi, când le faci pat și dormi în ele, din cauza lipsei cotierelor mie îmi cădea de multe ori perna de pe ele (eu mă zvârcolesc noaptea, grijile mă apasă). Mecanismul în sine mi s-a părut mereu cam șubred.

Și mai sunt multe alte tipuri de canapele extensibile. Unele au formă de L și o parte din șezut culisează și L-ul se transformă în dreptunghi pe care dormi. Unele sunt un mix de tehnologii. Unele au cotiere dure de lemn în care dai noaptea cu capul din neatenție. Și sunt sigur că unii au avut noroc de canapele click-clack foarte bune și sunt mulțumiți ce a lor. Nouă, însă, ne-a ajuns singura de acel tip cumpărată și de atunci am mers pe varianta de transformer “Optimus Pat” despre care am scris mai sus.