Am terminat Clair Obscur: Expedition 33 și cred că ar putea fi jocul anului

Clair Obscur: Expedition 33 este unul dintre cele mai bune jocuri pe care le-am jucat. Îl recomand fără nici o reținere.

Jocul acesta vine cu idei bune, bine finisate, pe toate planurile posibile. Este un RPG în stilul celor japoneze, să zicem Final Fantasy, dar făcut de un studio francez, așa că ia multă inspirație din acea parte a lumii.

Orașul din care pleci se numește Lumiere, personajele au nume precum Maelle, Gustave sau Renoir, iar aspectul monștrilor, zonele prin care treci și lumea pe de-a-ntregul sunt diferite de cele din alte jocuri. Pur și simplu se cunoaște o altă școală de design, un alt tip de imaginație.

Povestea este inedită. Lumea jocului a trecut printr-un eveniment din care a ieșit foarte “șifonată”, vezi toate imaginile cu bucăți de pământ care plutesc pe sus, relief ciudat și turnul Eiffel îndoit de parcă ar fi de ceară. Undeva în depărtare, pe alt continent, oamenii din Lumiere văd cum “pictorița”, un personaj misterios, scrie în fiecare an un număr pe un monolit — iar toți cei cu vârsta peste acel număr mor, dispar subit în neant.

S-a ajuns la numărul 33. Obiceiul în Lumiere este ca cei aflați în ultimul an de viață să plece într-o expediție pentru a încerca să o învingă pe pictoriță, așa că acum este rândul expediției 33, de unde și titlul jocului.

Clair Obscur începe în oraș, în ziua când cei de 34 de ani se pregătesc să moară. Mi-a plăcut că totul este tratat cumva logic, ca un fenomen care are loc de vreo 67 de ani și a devenit o normalitate pentru cei de acolo. Are loc o sărbătoare, iar despărțirea de la final este ceva uzual. Un pic, însă, prin dialoguri, se vede și disperarea celor rămași în urmă, care își dau seama că în acest ritm în curând va avea loc o extincție, și sunt amintite și probleme ale unei astfel de societăți, de exemplu cum orfanii rămași în urmă sunt crescuți apoi de supraviețuitori.

Se vorbește, printre altele, dacă are rost să mai se plece în expediții sau mai bine stai acasă și te bucuri alături de familie de ultimul an din viață. Prefața aceasta a jocului se termină însă când lui Gustave îi moare iubita în brațe, devine cenușă pur și simplu, iar mie mi-au dat lacrimile pentru că personajele sunt foarte umane, foarte bine desenate, iar muzica jocului în acel moment este perfectă.

Când mi s-a întâmplat asta ultima oară într-un joc? Nu știu. Chiar mă gândeam că zece Assassin’s Creed nu reușesc să creeze atâta atmosferă și emoție precum primele 20 de minute din Clair Obscur: Expedition 33.

Apoi jocul propriu-zis începe, expediția pleacă spre continent și… când ajunge acolo este aproape imediat decimată de un bărbat misterios, în vârstă!, iar Gustave și câteva alte personaje sunt singurii supraviețuitori.

(Acestea nu sunt spoilere, tot de mai sus se vede și în trailerele jocului.)

Urmează jocul propriu-zis. Explorezi lumea, întâlnești inamici ce trebuie înfrânți, dar și aliați care te ajută să treci marea mai departe sau să rezolvi anumite quest-uri.

Cum spuneam, sunt multe idei bune în acest joc. De exemplu, luptele sunt mult mai palpitante pentru că, deși sunt în stilul turn-based, nu stai degeaba și te uiți în timp ce dușmanul atacă sau bagă o vrajă. Nu, în Clair Obscur ai la dispoziție Dodge și Parry în timp ce inamicul atacă. Dacă nimerești un Dodge, nu iei damage. Dacă nimerești un Parry, care are un timing mai mic, faci și un action point în plus.

Când vine rândul tău, lupta este din nou bine gândită cu un joc tactic bine pus la puncte. Creatorii au gândit o sinergie bună între personaje, se vede cum anumite skilluri sunt gândite să avantajeze lovitura coechipierului următor, de exemplu, dar fiecare personaj are oricum un stil unic de joc. Gustave încarcă prin acțiuni repetate un skill de overcharge, care dă damage mare. Lune este spell casterul tipic, Maelle are diverse poziții ofensive sau defensive între care trece de la o rundă la alta, Sciel dă cu niște cărți de joc care pot fi combinate într-un anumit mod pentru damage mai mare.

De-a lungul jocului avansezi în stats și deblochezi skilluri noi, găsești arme noi și le mai și upgradezi… în fine, totul este bine gândit. Semnul unui astfel de joc mi se pare numărul mare de clipuri care circulă pe net cu build-uri foarte puternice, din diverse combinații de arme și skilluri care înmulțesc damage-ul și fac personajul foarte puternic.

Inamicii sunt de asemenea inediți, cu diverse puteri. Unii au puncte vulnerabile în care le dai damage mare. Dodge și Parry nu sunt musai necesare (mai ales că există și un mod redus de dificultate, pentru cei care vor doar povestea), dar anumiți boși, în special cei opționali, te forțează să înveți ritmul combo-urilor lor pentru a putea face dodge exact când trebuie, altfel ți-o dau rău de tot.

Per total, funcționează foarte bine. Jocul are o poveste nici lungă, dar nici scurtă, și te poartă prin diverse zone inedite, cu mulți boși prin ele.

Sunt desigur câteva momente neașteptate și întorsături de situație. Există și momente în zona de camping, unde te vindeci, când personajele vorbesc între ele și își spun treptat povestea individuală. Tema jocului este una legată de pierdere, de viața într-o lume în care știi clar când vei muri, în care ai doar puțini ani la dispoziție cu părinții și copiii tăi.

Povestea legată de pictoriță, din păcate, rămâne foarte misterioasă până aproape de final. Chiar și atunci, finalul te pune tot în fața unor alegeri complexe, unde trebuie să stai un pic să te gândești care dintre ele este cea “bună” și cea “rea”, și chiar și asta este discutabil.

Apoi începe New Game Plus sau poți să mai explorezi întreaga hartă și să te lupți cu niște boși și mai puternici, dar mi se pare că aceștia sunt greu de bătut dacă ajungi normal la finalul unui joc și probabil sunt gândiți pentru cei care joacă pe termen lung Clair Obscur. Am văzut prin clipuri personaje cu de trei ori nivelul meu de la finalul jocului, iar eu am încercat să fac toate zonele pe care le-am putut aborda pe parcurs.

În concluzie, nu m-ar mira ca Clair Obscur: Expedition 33 să iasă jocul anului. A vândut milioane de exemplare. Muzica este excelentă, are deja zeci de milioane de ascultări. Povestea este bună, iar mecanica de luptă și mai bine gândită și face jocul palpitant, te ține activ în fiecare moment al său. Le-a ieșit excelent.

Clair Obscur: Expedition 33 este inclus în PC Game Pass, disponibil pe Steam, PlayStation, Xbox și la eMAG.