Un război ca un meci de șah regizat pentru remiză

Conflictul acesta din Iran pare a fi tot mai mult o încordare de mușchi prin care fiecare țară participantă, Israel, Iran și SUA, să dea bine în fața propriilor cetățeni. Câteva sute de morți în Iran și zeci de morți în Israel par să fie deja trecuți cu vederea în ceea ce fiecare lider proclamă ca o victorie pentru națiunea lui.

Israelienii au eliminat instalațiile nucleare are dușmanului tradițional, iar Netanyahu avea nevoie de o astfel de victorie, fiind tot mai contestat pentru acțiunile militare pe care le întreprinde în partea cealaltă, în Gaza.

SUA a arătat ce înseamnă tehnologia militară de top într-o operațiune care a mers ceas și probabil a distrus instalațiile nucleare subterane.

Iranul și-a luat-o, dar era clar că asta se va întâmpla. Liderii Iranului se tem însă să nu și-o ia și pe altă parte, adică o revoluție în stradă, așa că la final li s-a permis să iasă cu basmaua curată. Au bombardat și ei Israelul, apoi o bază americană din Qatar.

Atâta doar că totul a fost mai degrabă un show. Iranienii știau că vor fi atacați de americani. Instalațiile nucleare erau evacuate. Nici un avion iranian nu zbura. Cum e posibil ca, într-o țară pe care israelienii o atacau în fiecare seară, forțele iraniene să nu aibă nici un avion în aer în preajma instalațiilor nucleare critice, zburând o patrulă aeriană? Sau, într-un bombardament care a durat 30 de minute până la urmă, nici un avion să nu decoleze oricum de la sol?

Pare că știau că nu se pot opune atacului și l-au lăsat să aibă loc. Mai este și varianta 2, piloții au refuzat să decoleze, că știu și ei că nu au șanse împotriva unui F-22, dar concluzia tot pe acolo este.

Iranienii au bombardat apoi o bază americană din Qatar, dar cu un număr egal cu al bombelor lansate de americani. Altfel spus, 14 rachete. Așa au declarat până la urmă iranienii, că au folosit 14 rachete. Toate au fost interceptate, dar liderii iranieni au putut spune poporului că au retaliat împotriva imperialiștilor care li se opun și s-a făcut dreptate.

Treaba asta este foarte similară cu manevra făcută în aprilie 2024, când Iranul a bombardat Israelul ca răspuns la bombardarea ambasadei iraniene din Siria. În acel atac retaliator, Iranul a anunțat toate țările din jur cu 72 de ore înainte de atac, iar 99% dintre proiectile au fost interceptate. La televiziunea iraniană s-a anunțat însă cu surle și trâmbițe că s-a făcut dreptate.

Un alt moment penibil și clar planificat în conflictul de acum din 2025 a urmat imediat după implicarea americană. Dintr-o dată s-a decis întreruperea focului, este pace, aproape că cele trei națiuni combatante și-au și mulțumit între ele pentru participare și și-au urat o zi bună. Trump a mulțumit la propriu iranienilor. Iranul și-a reafirmat dragostea pentru qatarezi, pe care i-a bombardat cu o zi înainte.

Fix în momentul declarării încetării focului, televiziunea iraniană a transmis live cum un ultim baraj de rachete este lansat spre Israel.

În mod paradoxal, una dintre rachete a distrus un bloc dintr-un oraș israelian, cu mai multe decese în rândul civililor. Pun pariu că iranienii și-au dat un mare facepalm în acel moment și s-au speriat tare de tot pentru că probabil sperau ca toate rachetele să fie interceptate de apărarea israelienilor. Probabil s-au temut că pică tot planul convenit cu americanii și israelienii și reîncep bombardamentele.

Israelul, însă, a anunțat că va respecta înțelegerea.

Cum rămâne treaba? Iranienii probabil au rămas cu stocul de uraniu pe care-l aveau, dar momentan nu mai au cum să-l îmbogățească. Au ce negocia în următorii ani, în timp ce sapă ca să ajungă la centrifugele îngropate sub deal. Ayatolahul se laudă că s-au apărat cu succes de invadatori. Trump se laudă că a rezolvat un război în doar două zile. Israelul se laudă că a distrus amenințarea iraniană.

Câteva sute de civili din ambele țări nu se mai laudă însă cu nimic, că au murit nevinovați în acest joc politic. Cică un general iranian avea două soții (este legal la ei). Israelienii nu știau cu care dintre ele va petrece noaptea în ziua primului atac, așa că au bombardat ambele case. La fel de ciudat, prin Iran nu prea mai sună sirenele de bombardament, iar Internetul este aproape oprit. O cunoștință de-a mea vorbește cu maică-sa care încă este în Iran pe Whatsapp, dar profitând de VPN-ul unui vecin și alte asemenea combinații.

Iranienii de rând știu și eu care este de fapt situația, dar în unele aspecte se complac în ea, că statul le dă benzină moca. Ca la tarof, trebuie să fie de trei ori trași în piept ca să iasă în stradă.

Între timp, Ucraina și Rusia se luptă de 3 ani de zile. Comunicații rusești interceptate arată cum ordinele sunt brutale, soldații ucraineni care se predau trebuie executați pe loc, doar comandanții sunt luați prizonieri. Peste 1 milion de ruși au murit sau au fost răniți în acești trei ani. Sute de mii de ucraineni la fel. Civili ucraineni din diverse orașe mor în fiecare noapte. Locurile de joacă sunt bombardate, precum în aprilie, sau maternitățile, precum cea din Odesa. Sute de copii ucraineni au fost luați de ruși și duși undeva în Rusia, probabil în sclavie.

Trump, care se lăuda că va opri acest război în 24 de ore după ce va deveni președinte, i-a scris cu caps lock lui Putin pe rețele sociale și… asta a fost tot. Putin a râs. SUA, văzându-se neputincioasă în a opri un conflict adevărat, care nu este un meci de șah regizat, a ajuns să declare că îi mai lasă să se lupte pe acolo, ba chiar administrația Trump a desființat un grup de lucru care avea ca sarcină pacea în Ucraina. Întreaga planetă vede, însă, cum balanța de putere se schimbă și paradele militare regizate nu mai sunt convingătoare.